3ra-1458/13 — Repunerea în termen, recunoaşterea ilegală a refuzului, stabilirea şi achitarea îndemnizaţiei pentru concediul de maternitate

dosarul nr. 3ra-1458/13 prima instanţă: L. Brînza instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac şi A. Minciuna ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Chişca-Doneva Tamara şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Inga Calaraş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Inga Calaraş împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repunerea în termen, recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne să stabilească şi să achite îndemnizaţia pentru concediu de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Inga Calaraş cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 21 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 26 decembrie 2012, Inga Calaraş a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la repunerea în termen, recunoaşterea ilegală a refuzului şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne să stabilească şi să achite îndemnizaţia pentru concediu de maternitate . În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este soţia lui Ion Calaraş, ultimul fiind colaborator al organelor interne, angajat în funcţie de ofiţer la Detaşamentul intervenţie acţiuni speciale ale Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger”.

La 23 septembrie 2010, s-a născut fiica soţilor Calaraş, Ariana Calaraş, fapt confirmat prin certificatul de naştere seria şi numărul NA-VI 0958925. La 04 decembrie 2012, reclamanta s-a adresat cu o cerere prealabilă conducerii Ministerului Afacerilor Interne prin care a solicitat să-i fie calculată şi achitată îndemnizaţia pentru concediul de maternitate cu o durată de 126 zile. Prin răspunsul nr. 15/4-C505/12 din 06 decembrie 2012, Ministerul Afacerilor Interne a comunicat că cererea înaintată a fost depusă tardiv. 1 Cere, Inga Calaraş, repunerea în termenul de adresare juridică, recunoaşterea ilegală a refuzului Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-C505/12 din 06 decembrie 2012 şi obligarea pîrîtului să stabilească şi să achite îndemnizaţia pentru concediul de maternitate cu o durată de 126 zile.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 21 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Inga Calaraş cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 21 februarie 2013. La 05 iulie 2013, Inga Calaraş a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie recunoscut ilegal refuzul Ministerului Afacerilor Interne nr. 15/4-C505/12 din 06 decembrie 2012 şi să oblige pîrîtul să achite îndemnizaţia pentru concediul de maternitate cu o durată de 126 zile.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 29 mai 2013 la 20 iunie 2013 (f. d. 95). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Astfel, recursul declarat la 05 iulie 2013 se consideră depus în termen. Recurenta, Inga Calaraş, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 18 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Afacerilor Interne cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 2 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Inga Calaraş, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inga Calaraş, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de Inga Calaraş se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Nicolae Clima Judecătorii Chişca-Doneva Tamara Tatiana Vieru 4