3ra-267/14 — Obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei pentru concediul de maternitate

prima instanţă: V. Efros dosarul nr.3ra-267/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Batereanu împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea stabilirii, calculării şi achitării indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 27 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 02 ianuarie 2013, Tatiana Batereanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la obligarea stabilirii, calculării şi achitării îndemnizaţiei pentru concediul de maternitate.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este căsătorită cu Valeriu Batereanu, care timp de 18 ani până la 30 martie 2012 a fost angajat în calitate de poliţist al Regimentului de patrulă şi santinelă ,,Scut” al Comisariatului general de poliţie mun. Chişinău. Menţionează că în baza certificatelor de concediu medical nr. 345884 din 12 ianuarie 2012, eliberate de către IMSP AMT Buiucani CMF-6, în perioada 12 ianuarie 2012-16 mai 2012, ea s-a aflat în concediu de maternitate. La 19 martie 2012, s-a născut copilul Alexandru Batereanu. Susţine că ea nu este angajată în cîmpul muncii şi nici nu este asigurată social în alte condiţii, aflându-se la întreţinerea soţului Valeriu Batereanu. Afirmă că la 26 decembrie 2012, în adresa pârâtului a fost expediată o cerere prealabil, prin care a solicitat stabilirea, calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate, însă prin răspunsul pârâtului din 02 ianuarie 2013 i-a fost refuzat.

Consideră refuzul pârâtului neîntemeiat, deoarece prin prisma prevederilor art. art. 123 alin. (2) şi 124 alin. (1) din Codul muncii, ale art. art. 5 alin. (1) lit. d), 7 alin. (5) şi 16 alin. (2) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ale art. 34 din Legea cu privire la poliţie şi ale pct. pct. 6 şi 21 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, ea beneficiază de indemnizaţie pentru concediul de maternitate.

Invocă că începând cu cea de a 30 săptămână de sarcină, adică începând cu 12 ianuarie 2012, ea a obţinut dreptul de a beneficia de îndemnizaţia pentru concediul de maternitate de la locul de muncă al soţului său, care activa în calitate de poliţist al Regimentului de patrulă şi santinelă „Scut” al Comisariatului general de poliţie mun. Chişinău. Mai invocă că eliberarea din serviciu a soţului său începând cu 30 martie 2012 nu a dus la lipsirea de dreptul la indemnizaţia pentru concediul de maternitate obţinut de către ea la 12 ianuarie 2012, deoarece ea are opţiunea stabilită în legislaţie de a-şi realiza dreptul la primirea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate în interiorul unui termen prevăzut în actele normative şi chiar după eliberarea din serviciu.

Prin urmare, solicită obligarea pârâtului să-i stabilească, să-i calculeze şi să-i achite indemnizaţia pentru concediul de maternitate în perioada 12 ianuarie 2012- 16 mai 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 mai 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i stabilească, să-i calculeze şi să-i achite Tatianei Batereanu indemnizaţia pentru concediul de maternitate în perioada 12 ianuarie 2012 – 16 mai 2012. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

Recurentul Ministerul Afacerilor Interne, în motivarea recursului, a invocat nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea şi a fost aplicată eronat legii sau analogia dreptului. Menţionează că calcularea şi achitarea indemnizaţiei pentru concediul de maternitate conform art. 124 alin. (1) din Codul muncii, care prevede că plăţile de acest gen se plătesc în modul prevăzut de art. 123 alin. (2), care reglementează modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu referire la art. 124 alin. (1) din Codul muncii, susţine că femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art. 123 alin. (2). Conform art. 123 alin. (2) din Codul muncii, modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.

Susţine că conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate, acordate soţiei aflate la întreţinerea soţului salariat, este venitul mediu lunar asigurat al soţului şi se determină în condiţiile prevăzute în prezentul articol, iar în art. 4 al aceleaşi legi se stipulează că plata prestaţiilor de asigurări sociale se efectuează de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Afirmă că conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489- XIV din 08 iulie 1999, persoană asigurată se consideră persoana fizică aptă pentru muncă, cu domiciliu în Republica Moldova, care plăteşte contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.

Conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie nr. 416 din 18 decembrie 1990, toţi colaboratorii poliţiei sunt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Astfel, consideră că colaboratorii de poliţie nu sunt asiguraţi în sistemul public de asigurări sociale, fiind supuşi asigurării de stat obligatorii, iar indemnizaţiile de maternitate prevăzute de legislaţia muncii şi Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt limitate pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale.

Prin referinţa depusă la 10 februarie 2014 Tatiana Batereanu reprezentată de către Vitalie Carmanschi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Ministerului Afacerilor Interne ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi