2rac-431/13 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

dosarul nr. 2rac-431/13 prima instanţă: A. Cazacliu instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican şi N. Traciuc ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Chişca-Doneva Tamara şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Ilieş Valeriu” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 25 iulie 2012, c o n s t a t ă: La 15 iunie 2012, Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Paşcani” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Ţărăneşti „Ilieş Valeriu” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 27 aprilie 2007 a fost încheiată tranzacţia de vînzare-cumpărare a seminţelor de porumb, forme parientale, între Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, raionul Criuleni, şi Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”. La 27 aprilie 2007, a fost livrată către pîrît cantitatea preconizată de seminţe de porumb, forme parientale, în valoare de 7830 lei. Cumpărătorul şi-a asumat obligaţia de a achita vînzătorului, în luna septembrie 2007, pentru produsele livrate, la cota de 100%, precum şi s-a obligat să remită la adresa destinatarului copia dispoziţiei de plată cu confirmarea bancară a decontărilor efectuate. Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, spre deosebire de pîrît, şi-a onorat obligaţiunile.

1 Astfel, la momentul depunerii acţiunii, Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” avea o datorie în mărime de 7830 lei. La 14 februarie 2006, în urma reorganizării prin absorbţie, din Institutul de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg, Institutul de Cercetări Ştiinţifice şi Construcţii Tehnologice pentru Tutun al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare a fost creată Întreprinderea de Stat „Institutul de Fitotehnie Porumbeni”, toate drepturile şi obligaţiunile au fost preluate de către ultima,. La 24 iunie 2008, prin contopirea Întreprinderii de Stat „Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp Selecţia cu Întreprinderea de Stat „Institutul de Fitotehnie Porumbeni” a fost creată Instituţia Publică „Institutul Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie”.

„Institutul Ştiinţifico-Practic de Fitotehnie” a fondat Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani”. Ultima fiind în calitate de succesor de drepturi şi obligaţiuni ale întreprinderilor reorganizate a înaintat reclamaţie către Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”, însă pîrîtul n-a achitat datoria formată. Menţionează, reclamantul, că datoria formată este de 7830 lei, iar dobînda de întîrziere constituie 6334,76 lei pentru perioada de întîrziere de la 01 ianuarie 2008 pînă la 01 aprilie 2012. Solicită, Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” încasarea din contul Gospodăriei Ţărăneşti „Ilieş Valeriu” în beneficiul său, a datoriei restante în mărime de 7830 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 6334,76 lei, precum şi încasarea taxei de stat şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 25 iulie 2012, acţiunea a fost admisă. A fost încasat de la Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” în beneficiul Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” suma de 19164,76 lei, dintre care datoria în mărime de 7830 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 6334,76 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 5424,94 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 martie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Criuleni din 25 iulie 2012. La 01 iulie 2013, Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 14 martie 2013, la 23 mai 2013 (f. d. 56). Potrivit înscrisului anexat la dosar, reprezentantul recurentului a primit copia deciziei menţionate la 28 mai 2013. Astfel, recursul declarat la 01 iulie 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 22 iulie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Paşcani” nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Gospodăria Ţărănească „Ilieş Valeriu” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Nicolae Clima Judecătorii Chişca-Doneva Tamara Tatiana Vieru 4