2rac-399/13 — Anularea clauzei contractuale şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică

prima instanţă: A. Spoială dosarul nr. 2rac-399/13 instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Reveron-L.Z” cu privire la anularea clauzei contractuale şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” c o n s t a t ă La 09 noiembrie 2012 societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” depus cerere de chemare în judecată societăţii cu răspundere limitată „Reveron-L.Z” cu privire la anularea clauzei contractuale.

În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” a indicat că prin contractul nr.024/VC din la 06 aprilie2011 societatea cu răspundere limitată „Reveron-L.Z” s-a obligat să-i vîndă accesorii pentru magazin în valoare de 7706 dolari SUA. Indică societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” că pct. 7.3. şi 7.4 din contract referitoare la clauza penală sunt nule, fiind după caracter şi conţinut inechitabile. Potrivit pct. 7.2. din contract, vînzătorul urmează să achite o penalitate în cuantum procentual calculat din mărimea sumei ce a fost achitată pentru procurarea mărfii de către cumpărător. Potrivit punct. 7.3. al contractului, în cazul nerespectării termenului de plată, cumpărătorul va achita vînzătorului o penalitate în mărime de 0,2 % din suma preţului contractului, prevăzut în pct 2.1 pentru fiecare zi de întîrziere.

Conform acestei clauze contractuale cumpărătorul urmează să achite o penalitate în cuantum procentual calculat din mărimea sumei preţului contractului. Astfel, societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” consideră că se formează o diferenţă în ceea ce priveşte mărimea penalităţii ce urmează a fi achitată de către cumpărător, care trebuie să achite o penalitate mult mai mare, comparativ cu vînzătorul, iar echilibrul prevederilor contractuale cu privire la penalitate este unul disproporţionat. Conform art. 716 alin. (1) Codul civil, părţile trebuie să dispună de un volum egal de drepturi şi obligaţii, adică să nu existe o disproporţie dintre drepturile şi obligaţiile lor. 1 Punctul 7.3 şi 7.4.

al contractului prevăd o clauză penală doar pentru apărarea intereselor vînzătorului, fiind incluse în contract prin exercitarea cu rea-credinţă de către pîrît a drepturilor civile. Prin ordonanţa judecătoriei Ialoveni din 23 octombrie 2011, societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” a fost obligată la plata penalităţii în sumă de 38 000 lei, care deja a fost achitată. Cere societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” recunoaşterea nulităţii clauzelor contractuale prevăzute la pct. 7.2, 7.3 şi 7.4 ale contractului nr.024/VC din 06 aprilie 2012, obligarea societăţii cu răspundere limitată „Reveron-L.Z” de a restitui suma de 38 000 lei percepute în temeiul clauzei contractuale nule şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 7 500 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă. La 28 februarie 2013 societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013 apelul a fost respins, iar hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 23 ianuarie 2013 menţinută. La 10 iunie 2013 societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs societatea cu răspundere limitată „Valdaval- Com” a indicat că instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material, deoarece în acţiunea depusă s-a solicitat nulitatea clauzelor contractuale în temeiul art. 220 Codul civil.

Verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs pe baza materialelor din dosar, audiind raportul verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” este inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire la fondul recursului. Societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” nu a indicat care norme de drept material sau procedural au fost încălcate de către instanţa de apel. Argumentele invocate în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432 Codul de procedură civilă. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii recursului constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

2 În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, au apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Valdaval-Com” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă de la data emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 3