2ra-1908/13 — Recuperarea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

prima instanţă: A. Miron dosarul nr. 2ra-1908/13 instanţa de apel: A. Panov, T. Pelin, S. Arnaut DECIZIE 04 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Codru Ion şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Codru Ion împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Codru Ion şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 04 iulie 2012, Codru Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerul Finanţelor al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că în scopul revendicării dreptului litigios, rezultat din contractul de împrumut semnat între el şi Malîşeva Galina, care la moment reprezenta Societatea Comercială „Iurgateh” SRL, la data de 24 martie 2010, s- a adresat cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la pîrîţii SRL „Iurgateh” şi Malişeva Galina suma de 251336,5 lei.

Susţine că examinînd acţiunea instanţa a admis pretenţiile sale şi la data de 30 aprilie 2010, a dispus încasarea în mod solidar de la SRL „Iurgateh” şi Malişeva Galina în contul săi a sumei de 251336,5 lei. Executîndu-şi drepturile sale procesuale, ca rezultat al dezacordului cu hotărîrea primei instanţe, Malîşeva Galina a contestat-o în ordine de apel, iar prin decizia instanţei de apel din 13 aprilie 2011 apelul declarat de Malîşeva Galina a fost respins şi a menţinut fără modificări hotărîrea primei instanţe di 30 aprilie 2010, hotărîre care a devenit executorie de drept. 1 Menţionează că la data de 13 iulie 2011 a fost intentată procedura de executare a documentului executoriu nr. 2-2270/10, titlu care pînă în prezent nu a fost executat.

Consideră că i-a fost lezat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti fapt care îi permite adresarea în instanţa de judecată în scopul reparării prejudiciului cauzat în urma lezării dreptului său, la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În susţinerea pretenţiilor sale invocă prevederile art. 60 alin.(1) Cod de Executare, care stipulează că procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau, în cazurile prevăzute de Codul vizat, la demersul instanţei de judecată, cu prezentarea documentului executoriu spre executare. Iar în virtutea art. 11 al Codului de Executare, titlurile executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii, reprezintă documente executorii şi se execută conform normelor stabilite de Codul de Executare.

Totodată norma inserată la art. 60 alin.(3) Cod de Executare stabileşte expres că în termen de 3 zile după primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc emite o încheiere cu privire la intentarea procedurii de executare, pe care o expediază părţilor în procedura de executare în cel mult 3 zile de la emitere, cu propunerea de a executa benevol documentul executoriu în termen de 15 zile. Cu referire na normele citate, afirmă că, la data de 13 iulie 2011 la cererea sa, de către executorul judecătoresc Iachim Ion, a fost emisă încheierea de primire spre executare a documentului executoriu şi intentarea procedurii de executare a titlului executoriu nr. 2-2270/10, eliberat în baza hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău privind încasarea de la SRL „Iurgateh” şi Malîşeva Galina în contul său a sumei de 251336,5 lei, însă pînă la momentul formulării acţiunii documentul executoriu nu a fost executat nici parţial, creanţa fiind datorată în integritate de către debitori, astfel acestea fiind în întîrzierea executării documentului executoriu. Consideră că odată ce dînsul a respectat integral obligaţiile puse de legiuitor în seama creditorului la intentarea procedurii de executare, a dobîndit un drept legal care conferă posibilitatea executării hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, fapt care nu s- a materializat şi în drept consecinţă a lezat dreptul creditorului de a-şi primi creanţa datorată de debitori într-un termen rezonabili.

Astfel, în corespundere cu circumstanţele enunţate se constată încălcarea dreptului la executarea documentului executoriu în termen rezonabil şi posibilitatea reparării prejudiciului cauzat prin această încălcare. Invocă că repararea prejudiciului cauzat în conceptul art. 14 Cod Civil poate fi operat de persoana lezată într-un drept al ei. Totodată, norma inserată la alin. (2) al art. 14 Cod Civil determină drept prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). În acest sens, susţine că prejudiciul efectiv sau pierderea efectivă este valoarea exprimată în bani cu care s-a micşorat patrimoniul creditorului, fie prin scăderea activului fie prin creşterea pasivului din cauza neexecutării unei obligaţii.

Menţionează că prejudiciul care i-a fost cauzat creditorului în urma lezării dreptului la executare în termen rezonabil a documentului executoriu reprezintă valoarea creanţei neexecutate, care a avut drept efect micşorarea patrimoniului creditorului şi nerestituirea acestuia în condiţiile legii şi în virtutea dreptului de executare. 2 Reiterează că dînsul şi debitorii, s-au încadrat înt-un raport juridic prin semnarea contractului de împrumut, astfel el a pus la dispoziţia debitorului o parte a patrimoniului său, iar debitorii şi-au asumat responsabilitatea de a returna datoria faţă de el în termenul stabilit, însă debitorii şi-au neglijat obligaţiile asumate faţă de el, fapt ce a generat la rîndul său revendicarea judiciară a dreptului încălcat.

Chiar dacă, în condiţiile în care instanţa a recunoscut încălcarea dreptului său prin micşorarea patrimoniului cu suma de 251336,5 lei, datorată de către debitori, consideră că dreptul lui violat rămîne a fi nerevendicat, în condiţiile neexecutării hotărîrii judecătoreşti. În sprijinul pretenţiilor invocate invocă şi Jurisprudenţa CEDO şi anume cauza Ţîmbal versus Moldova, unde Curtea a reiterat că articolul 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenţie cu privire la drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil în faţa unei instanţe judecătoreşti sau tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanţă”, un aspect al căruia este dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în faţa instanţelor judecătoreşti în litigii civile.

Totuşi, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi. Ar fi de neconceput ca articolul 6 §1 să descrie în detaliu garanţiile procedurale oferite părţilor aflate în litigiu - proceduri care sunt echitabile, publice şi prompte - fără a proteja executarea hotărârilor judecătoreşti; a interpreta articolul 6 ca referindu-se în exclusivitate la accesul la o instanţă şi îndeplinirea procedurilor, ar putea duce la situaţii incompatibile cu principiul preeminenţei dreptului, pe care Statele Contractante şi-au asumat angajamentul să-1 respecte atunci când au ratificat Convenţia.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului" în sensul articolului 6 al Convenţiei. La fel invocă şi art.2 alin.(1) al Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, potrivit căruia executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public prevăzute de legea vizată şi de alte legi. In exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat. In asemenea condiţii statul desemnează executorul judecătoresc, ca exponentul puterii sale, în scopul executării documentelor executorii, oferindu-i instrumentele legale în vederea realizării sarcinii instituite, menţionînd că necătînd acestor circumstanţe, pînă la momentul actual documentul executoriu menţionat nu a fost executat, cauzîndu-i prejudiciu material rezultat prin suma creanţei revendicate judiciar.

De asemenea, indică că creanţa nestinsă reprezintă prejudiciul material care i-a fost cauzat, în urma lezării dreptului său la executarea documentului executoriu în termen rezonabil, or, potrivit art. 619 Cod Civil obligaţiilor pecuniare li se aplica dobînzi pe perioada de întîrziere, în acelaşi context norma prevăzută la art. 585 Cod Civil menţionează că în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobîndă, se plăteşte o dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. In asemenea condiţii, afirmă că Titlul executoriu în virtutea Codului de Executare reprezintă actul judiciar ce instituie creanţa certă şi scadentă, corespunzător constituie obligaţie pecuniară purtătoare de dobîndă de întîrziere, insistînd că dobînda constituie suma de 43 877 lei, iar prejudicial care i-a fost cauzat, inclusive dobîndă de întîrziere constituie valoare de 295213,5 lei.

3 Solicită constatarea încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, prin încasarea fin contul pîrîtului în folosul său a sumei de 295213,5 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, constatată încălcarea termenului rezonabil a executării hotărîrii judecătoreşti pronunţate în cauza civilă la cererea lui Codru Ion împotriva Galinei Malîşeva şi SRL „Iurgateh” cu privire la încasarea datoriei. În rest pretenţiile acţiunii au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2013, au fost respinse apelurile declarate de către Codru Ion şi Ministerul Finanţelor al RM şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 27 martie 2013 Codru Ion a declrat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului cauzat şi emiterea în partea dată a unei noi hotărîri de admiterea pretenţiilor în sensul formulat. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti în partea în care pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului au fost respinse, considerînd hotărîrile în partea dată neîntemeiate, bazate pe interpretarea eronată a normelor legale. Menţionează că la data de 13 iulie 2011 la cererea lui, de către executorul judecătoresc Iachim Ion, a fost emisă încheierea de primire spre executare a documentului executoriu şi intentarea procedurii de executare a titlului executoriu nr. 2- 2270/10.

În acest sens, consideră că, o dată ce din partea sa au fost respectate integral obligaţiile puse de legiuitor în vederea intentării procedurii de executare, a dobîndit un drept legal care conferă posibilitatea executării hotărîrii judecătoreşti în termen rezonabil, fapt care nu s-a materializat astfel lezînd dreptul său de a-şi primi creanţa datorată de debitori într-un termen rezonabili.

Afirmă că la momentul actual documentul executoriu nu a fost executat nici măcar parţial, aceste circumstanţe ducînd la încălcarea dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în temeiul art. 2 alin.(1) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care stabileşte că orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de legea vizată şi de legislaţia procesuală civilă.

Menţionează că instanţele de judecată au constat încălcarea dreptului la executarea documentului executoriu în termen rezonabil, însă respingînd pretenţia privind repararea prejudiciului cauzat în urma survenirii încălcării constatate. În acest sens indică că, instanţele în motivarea poziţiei sale au reţinut că autoritatea de stat, prin intermediul executorului judecătoresc a întreprins un şir de acţiuni rezonabile în vederea executării actului judecătoresc, astfel responsabilitatea statului pentru neexecutarea datoriei apărute în temeiul hotărîrii judecătoreşti este angajată.

4 Consider inconsistentă viziunea instanţelor de judecată care pe de o parte constată violarea dreptului dar pe de altă parte remarcă lipsa culpei în acţiunile autorităţii care reprezintă statul în raporturi de executare şi anume a executorului judecătoresc, unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii în virtutea prevederilor art. 21 al Codului de Executare.

Totodată, justificarea invocată privind lipsa culpei autorităţii de stat este absolut nefondată bazate pe interpretarea eronată a Legii, mai mult ca atît acestea intră în contradicţie directă cu dispoziţia normei art. 2 alin.(3) al Legii 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care imperativ expune obligaţia reparării prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti indiferent de vinovăţia organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti, or o dată cu recunoaşterea dreptului violat instanţa urma să dispună şi repararea prejudiciului cauzat de violarea constată.

Un alt argument la consolidarea refuzului de a repara prejudiciul cauzat în urma lezării dreptului la executarea în termen a hotărîrii judecătoreşti specificat în actele judecătoreşti contestate, susţine că este axat pe interpretarea eronată a prevederilor alin.(2) al art. 5 al Legii 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, care statuiază că constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral, pe cînd instanţa de fond, dar şi cea de apel au considerat ca fiind o satisfacţie echitabilă constatarea încălcării fără a lua în consideraţie argumentele aduse de către el precum că suma revendicată reprezintă în totalitate atît prejudiciul material cît şi prejudiciul moral care este format din valoarea cu care s-a micşorat patrimoniul său, dar şi dobînda calculată în contextul neexecutării titlului executoriu.

În asemenea circumstanţe o dată cu constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, instanţa urma să dispună şi încasarea prejudiciului cauzat în urma lezării dreptului recunoscut. Afirmă că în asemenea condiţii se instituie obligaţia remedierii viciilor invocate şi în conformitate cu normele menţionate consideră absolut întemeiată pretenţia privind recuperarea prejudiciului cauzat în urma încălcării termenului de executare a hotîrării judecătoreşti, drept care a fost recunoscut prin actele judecătoreşti contestate. La data de 30 mai 2013, Ministerul Finanţelor al RM la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii integral.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti în partea admiterii acţiunii a lui Codru Ion, considerîndu-le drept neîntemeiate, la emiterea cărora, instanţele de judecată nu au respectat cerinţele cu caracter imperativ prevăzute de art. 239 şi art. 240 CPC. În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 3 alin.(3) al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, potrivit căruia, cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată poate fi 5 depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decurs de 6 luni de la încetarea procedurii de executare.

Suplimentar la cele expuse, invocă că în marea majoritate a cazurilor instanţele de judecată la examinarea în fond a litigiilor ce ţin de neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti atribuie în beneficiului reclamanţilor cu titlu de prejudiciu moral sume exorbitante, în mod vădit disproporţionate cu realitatea economică şi socială care există la moment în ţara noastră. Mai mult ca atît atribuirea sumelor menţionate se realizează fără o argumentare temeinică conform cadrului intern, ori instanţele de judecată la soluţionarea pricinilor aplică în primul rînd legea specială, urmată de alte acte normative iar în măsura în care legea aplicată contravine normei de drept internaţional la care Republica Moldova este parte şi pe care a ratificat-o, se aplică în mod direct cea din urmă, indicîndu-se în mod obligatoriu în hotărîrea judecătorească în ce măsura legea naţională contravine normei internaţionale.

Un asemenea comportament al instanţei de judecată, consideră că este imperios necesar în vederea identificării lacunelor, contradicţiilor din legislaţie, şi adaptarea lor, doar într-o asemenea manieră remediul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 v-a deveni pe deplin aplicabil şi respectiv îşi va atinge obiectivul care a stat la baza adoptării. Menţionează că conform raportului executorului judecătoresc, de către Judecătoria Botanica a fost eliberat 2 titluri executorii la data de 30 aprilie 2010 cu privire la încasarea în mod solidar de la SRL „Iurgateh” şi Malîşeva Galina în folosul lui Codru Ion a sumei de 251 336,50 lei. Dat fiind faptul, că SRL „Iurgateh” se află în proces de insolvabilitate, la demersul administratorului insolvabilităţii Oleg Munteanu la 28 iulie 2011 titlul executoriu de încasare a datoriei de la debitorul solidar SRL „Iurgateh” a fost expediat administratorului insolvabilităţii.

În urma acţiunilor efectuate în privinţa executării de la Malîşeva Galina, s-a stabilit că aceasta nu locuieşte pe adresa indicată în titlul executoriu şi nu au fost depistate careva bunuri mobile şi imobile în proprietatea acesteia, fapt confirmat prin procesul verbal din 29 iulie 2011 şi informaţia cadastrului. De asemenea,invocă că debitoarea nu dispune de mijloace băneşti în conturile bancare, însă sa constatat, că este proprietar al mijlocului de transport de model Setra S315HDH cu nr. de înmatriculare CBO 888 şi este fondator al SRL „Tudorex”. Din motivul că SRL „Tudorex” prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 19 februarie 2010 a fost declarată insolvabilă (administrator Cojocaru Vladimir), iar potrivit art. 90 din Legea insolvabilităţii, pe perioada procesului de insolvabilitate este interzisă executarea silită din masa debitoare pentru creditorii chirografari în mod individual, măsuri de executare n-au fost întreprinse.

Mai invocă că prin încheierea din 03 februarie 2012 a fost aplicată interdicţia de înstrăinare a mijlocului de transport şi anunţat în căutare, iar la data de 03 februarie 2012 în privinţa Galinei Malîşeva a fost aplicată interdicţia la eliberarea sau perfectarea paşaportului de ieşire peste hotarele ţării. Menţionează, că în cazul dat debitor este persoană privată. În susţinerea dezacordului cu hotărîrile judecătoreşti mai invocă şi jurisprudenţa CEDO, unde Curtea a menţionat că deşi executarea unei hotărîri judecătoreşti pronunţate de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 din Convenţie, însă aceasta nu înseamnă că un stat poate fi găsit 6 responsabil de neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti din cauza insolvabilităţii debitorului.

Însă totuşi, atunci cînd autorităţile naţionale sînt obligate să acţioneze pentru executarea unei hotărîri judecătoreşti şi nu o fac, inacţiunea lor poate angaja responsabilitatea statului în temeiul articolului 6§1 al Convenţiei (speţa Grivneac c. Moldova şi alte cazuri similare). Or, existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, un asemenea comportament are un efect nociv nu doar pentru societate cît şi pentru cadrul legal de aceea, consideră că instanţele de judecată au obligaţia nu doar legală ci şi morală faţă de societate să sancţioneze asemenea atitudini. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 11 martie 2013, a fost expediată în adresa recurenţilor la data 01 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f.d. 133). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi recursurile declarate la 27 martie 2013 şi la 30 mai 2013 sunt în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Codru Ion neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Ministerul Finanţelor al RM întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că, Codru Ion, făcând uz de noul remediu intern, prin acţiunea înaintată împotriva Ministerului Finanţelor al RM, solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 295213,5 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect al litigiului repararea prejudiciului material, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, constatînd faptul încălcării dreptului lui Codru Ion la executarea în termen rezonabil al hotărîrii judecătoreşti, totodată respingînd pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului material, soluţia care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Întru susţinerea temeiniciei pretenţiilor a lui Codru Ion cu privire la constatarea violării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărâri judecătoreşti, instanţele ierarhic inferioare s-a referit la faptul că Codru Ion are o pretenţie executorie în temeiul unei hotărâri judecătoreşti din 30 aprilie 2010, care era definitivă, şi, prin urmare este un „bun”, iar în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, imposibilitatea ultimului de a obţine executarea hotărârii judecătoreşti constituit o ingerinţă în dreptul său la protecţia proprietăţii sale, garantat de articolului 1 al protocolului nr. 1 la Convenţie Astfel, instanţele au constatat că în cazul în care hotărârea judecătorească 7 pronunţată în folosul lui Codru Ion, nu se execută pe durata a 15 luni, se încălca dreptului acestuia la executare în termen a hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 30 aprilie 2010, nr.2-2270/10, cu privire la încasarea în mod solidar de la SRL „ Iurgateh” şi Malişeva Galina în beneficiul lui Codtu Ion a sumei de 251 336,5 lei, în sensul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii parţial sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor al RM. Astfel, din actele cauzei rezultă că prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2010 în pricina la cererea de chemare a lui Codru Ion împotriva SRL „Iurgateh” şi Malîşeva Galina privind încasarea datoriei, a fost admisă acţiunea lui Codru Ion pe deplin şi s-a dispus încasarea în mod solidar de la SRL „Iurgateh” şi Malîşeva Galina în beneficiul lui Codru Ion suma de 251336,50 lei şi taxa de stat în valoarea de 7540 lei (f.d.l5-16).

Este cert şi faptul că, executîndu-i drepturile sale procesuale, ca rezultat al dezacordului cu hotărîrea primei instanţe, Malîşeva Galina a contestat-o în ordine de apel, ia la data de 13 aprilie 2011 Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat de Malîşeva Galina şi a menţinut fără modificări hotărârea Judecătoriei Botanica din 30 aprilie 2010, decizie care a devenit executorie de drept (f.d. 17-21). 8 Tot actele cauzei atestă că la data de 13 iulie 2011 de executorul judecătoresc Iachim Ion au fost primite spre executare două titluri executorii eliberate în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2010, nr.2- 2270/10, cu privire la încasarea în mod solidar de la SRL „Iurgateh” şi Malişeva Galina în beneficiul lui Codru Ion a sumei de 251 336,5 lei (f.d.33).

Dat fiind faptul, că SRL „Iurgateh” se află în proces de insolvabilitate, la demersul administratorului insolvabilităţii Oleg Munteanu din 20 iulie 2011 şi în conformitate cu art. 104 Cod de executare, la 28 iulie 2011 titlul executoriu de încasare a datoriei de la debitorul solidar SRL „Iurgateh” a fost expediat administratorului insolvabilităţii (f.d.34). De asemenea se constată şi faptul că în partea încasării datoriei de la debitorul solidar Malîşeva Calina, în urma acţiunilor efectuate de Executorul Judecătoresc Iachim Ion s-a stabilit, că pe adresa indicată în documentul executoriu Malîşeva Calina nu locuieşte şi nu au fost depistate careva bunuri mobile şi imobile ce ar putea fi sechestrate, fapt confirmat prin procesul-verbal din 29 iulie 2011 şi informaţiei organului cadastral ( f.d.38-40).

Mai mult că, debitoarea nu dispune de mijloace băneşti în conturile bancare, însă s-a constatat, că aceasta este proprietar al mijlocului de transport de model Sitra S315HDH cu nr de înmatriculare CB0888 şi este fondator al SRL „Tudorex”. La caz, instanţa ţine să menţioneze şi faptul că prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 19 februarie 2010 SRL „Tudorex” a fost declarată insolvabilă, iar potrivit art. 90 din Legea insolvabilităţii, pe perioada procesului de insolvabilitate este interzisă executarea silită din masa debitoare pentru creditorii chirografari în mod individual, măsuri de executare n-au fost întreprinse. Prin încheierea din 03 februarie 2012 a fost aplicată interdicţie de înstrăinare a mijlocului de transport şi anunţat în căutare, însă pînă în prezent nu a fost depistat şi reţinut ( f.d.48).

La aceeaşi dată faţă de Malîşeva Galina a fost aplicată interdicţie la eliberarea sau perfectarea paşaportului de ieşire peste hotarele ţării. Reieşind din circumstanţele constatate, instanţa de recurs conchide că, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârilor, faţă de debitorii SRL „Iurgateh” şi Malişeva Galina, în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile. Deşi la caz se constată încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, însă vina în neexecutarea acesteia nu poate fi imputată organelor de executare, respectiv circumstanţă în cauză nu poate genera survenire răspunderii a statului faţă de Codru Ion în cauzarea prejudiciului material şi moral.

Reieşind din constatările relatate instanţa de recurs conchide că acţiunea lui Codru Ion, prin care se pretinde repararea prejudiciului material cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 30 aprilie 2010, este una neîntemeiată şi urmează a fi respinsă. În susţinerea netemeiniciei acţiunii instanţa de recurs invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova – în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

9 Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete). Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99).

Mai mult, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti.

Din aceste considerente, sunt apreciate drept neîntemeiate pretenţiile lui Codru Ion cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 295213,5 lei, or, existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege. În sprijinul aceste concluzii instanţa de recurs notează, că Codru Ion pretinde repararea prejudiciului material, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor recurentului nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârilor judecătoreşti irevocabile.

Mai mult c,ă nici Codru Ion nu se plînge de măsurile întreprinse de executorul judecătoresc, de tergiversarea procedurii de executare din vina acestuia. Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârilor judecătoreşti, or pe marginea celor expuse se denotă faptul că Statul Republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate măsurile rezonabile de executare a hotărârilor judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând fi imputată.

Prin urmare, urmează a fi respinsă şi acţiunea în partea recuperării prejudiciului material, or încasarea prejudiciului este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârilor judecătoreşti, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, pe când în speţa de faţă nu au fost prezentate dovezi care ar confirma vinovăţia organelor de executare. 10 Din considerentele expuse şi având în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, în mod raţional şi justificat, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a respinge acţiunea Galinei Nartea ca fiind neîntemeiată.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere că la judecarea pricinii de către instanţele ierarhic inferioare, fiind stabilite circumstanţele de fapt, însă au fost interpretate eronat probele administrate, precum şi încălcate şi interpretate greşit normele de drept material, completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de respinge recursul declarat de către Codru Ion şi de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanşe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Codru Ion.

Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 martie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Codru Ion împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea lui Codru Ion împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătoreşti şi repararea prejudiciului material.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva 11