2ra-2287/13 — Repararea prejudiciului cauzat

Judecătoria Căuşeni Dosarul nr. 2ra-2287/13 Judecător: T.Avasiloaie Curtea de Apel Cahul Judecători: Gh.Eni, N.Bondarenco, V.Movilă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile Moldovan, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Moldovan către Primăria şi Consiliul comunal Baccialia privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 februarie 2013, CONSTATĂ : La 14.12.2010 Moldovan Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul comunal Baccialia, r-l Căuşeni, prin care a pretins încasarea sumei băneşti de 30 000 lei, în contul reparării prejudiciului moral.

La 20.06.2012 reclamantul şi-a concretizat acţiunea împotriva pîrîţilor Primăria şi Consiliul comunal Baccialia, r-l Căuşeni, înaintînd următoarele pretenţii: încasarea de la pîrîţi în mod solidar a sumei băneşti de 30 000 lei în contul reparării prejudiciului moral şi încasarea de la pîrîţi în mod solidar a sumei băneşti de 50 000 lei în contul reparării prejudiciului material. În motivarea pretenţiilor sale, reclamantul Moldovan Vasile a indicat că, la 15.10.2003 a încheiat cu Primăria com. Baccialia, două contracte de arendă a iazurilor din extravilanul com. Baccialia, cu suprafeţele 0,7744 ha şi 5,3187 ha, cu numerele cadastrale 2710108241 şi 2710108242, care au fost înregistrate la OCT Căuşeni.

Contractele au fost încheiate pe un termen de 20 ani. Prin decizia Consiliului comunal Baccialia nr.7/5 din 26.08.2008 „cu privire la expirarea contractului de arendă asupra iazului deţinut de reclamant”, s-a decis scoaterea la licitaţie a iazurilor arendate în legătură cu expirarea termenului de arendă. La 01.10.2008 reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă către Consiliul com. Baccialia şi a cerut anularea deciziei ilegale, însă nu a primit răspuns. A înaintat cerere de chemare în judecată în instanţa de contencios administrativ, solicitînd anularea deciziei nr.7/5 din 26.08.2008 şi prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 24.05.2010 acţiunea sa a fost admisă. Reclamantul a mai menţionat că este arendaş de bună credinţă şi a respectat permanent obligaţiunile sale contractuale, achitînd în termen toate plăţile şi impozitele corespunzătoare.

Mai mult, conform 1 contractelor dînsul era obligat să achite pentru arenda iazurilor 2 301 lei anual, însă la cererea Primăriei a plătit anual 4 918,78 lei. Pe parcursul a doi ani, perioadă cît a mers prin instanţele judecătoreşti din vina Primăriei şi Consiliului, reclamantul în fiecare zi s-a aflat în situaţie extrem de stresantă, ca rezultat i se înrăutăţea starea sănătăţii, alegîndu-se cu dureri puternice la cap, deoarece î-i era frică să piardă dreptul asupra iazurilor, pentru că este unicul întreţinător al familiei. Reclamantul alte venituri în afară de cele rezultate din urma gestionării iazurilor nu are. Situaţia sa familială şi materială este foarte dificilă. Are la întreţinere soţia Svetlana Moldovan, care este bolnavă psihic, se află la evidenţa medicului psihiatru, şi necesită tratament şi îngrijire de către o altă persoană, şi respectiv are nevoie de bani pentru a procura medicamente.

În afara de aceasta are la întreţinere şi pe mama Anastasia Moldovan, a.n.1926, care a fost paralizată şi necesită permanent îngrijire şi tratament costisitor. Pentru a transmite iazurile în folosinţă altor persoane, primarul com. Baccialia, cu ajutorul organelor de urmările penală, a încercat să intenteze împotriva reclamantului dosar penal, cu scopul de a-l învinui în falsificarea contractelor de arendă a iazurilor din 15.10.2003. Reclamantul şi familia sa au fost stresaţi prin acţiunile ilegale a organelor de urmărire penală, care au efectuat percheziţia la domiciliul lui, cu scopul de a găsi şi ridica originalele contractelor de arenda din 15.10.2003, ca ulterior să le nimicească pentru ca reclamantul să nu le poată prezenta în calitate de proba în instanţa de judecată.

Pînă în prezent la plîngerea reclamantului privind stabilirea şi atragerea la răspundere a lucrătorilor Primăriei, vinovaţi în falsificarea deciziei nr.2/4-2 din 04.08.2003 şi a contractelor de arendă a iazurilor din 15.10.2003, nu s-a luat nici o măsură. Susuţine reclamantul că din vina Primăriei şi a Consiliului, nu putea investi bani pentru procurarea puieţilor de peşte, deoarece se temea ca pe parcursul examinării cauzei pîrîtul va transmite iazul în arendă altei persoane. Puieţii de peşte se depun în perioada de primăvară şi respectiv reclamantul a pierdut doi ani şi jumătate şi încă mai trebuie să aştepte doi ani pentru ca aceştia să crească. Ca urmare din vina Primăriei şi a Consiliului el a pierdut în zădar patru ani, fără nici un profit, achitînd doar impozitele şi plăţile de arendă, alegîndu-se doar cu cheltuieli considerabile.

Prejudiciul material, cu titlu de venit ratat, reclamantul îl estimează la suma 50 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 02.07.2012, acţiunea înaintată de Moldovan Vasile a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile art. 1404 alin. (1) şi (2) şi art. 25 alin. (3) şi (4) al Legii contenciosului administrativ, menţionînd că în speţă lipsesc condiţiile generale de antrenare a răspunderii delictuale, iar constatarea prin hotărîre judecătorească a ilegalităţii deciziei Consiliului comunal Baccialia nr. 7/5 din 26.08.2008, constituie prin sine o satisfacţie echitabilă suficientă. Referitor la cerinţa de încasare a prejudiciului material, instanţa a menţionat că de la data emiterii deciziei litigioase şi pînă la momentul anulării ei, reclamantului nu i-a fost îngrădit dreptul de folosinţă asupra iazurilor.

Nefiind de acord cu hotărîrea dată, la 16.07.2012, Vasile Moldovan a atacat- o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Căuşeni din 02.07.2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 14 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de Vasile Moldovan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 02.07.2012. 2 Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19 aprilie 2013, Vasile Moldovan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 februarie 2013 şi remiterea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Bender. În argumentarea recursului recurentul a invocat că se află în litigiu cu intimaţii deja al şaselea an, iar ultimii prin orice mijloace doresc să-i ia iazurile înapoi. Susţine că este arendaş de bună-credinţă, nu are restanţe la plata arendei şi a impozitelor, iar intimaţii tolerează acţiunile altor arendaşi, care au restanţe enorme la plata arendei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele nu au dat apreciere faptului că intimaţii prin orice mijloace doresc să-i ia iazurile înapoi. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate 3 sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Vasile Moldovan, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasile Moldovan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Moldovan, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 14 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Moldovan către Primăria şi Consiliul comunal Baccialia privind repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 4