3ra-1116/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3ra-1116/13 Judecător: M.Ciugureanu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecători Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu Nicolae Clima, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Cardaniuc Anton, în pricina de contencios administrativ la cererea lui Cardaniuc Anton împotriva Procuraturii Generale, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 23 mai 2011, Cardaniuc Anton s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Procuratura Generală, solicitînd anularea pct. 4 al ordinului nr. 166- p emis de către Procurorul General la 22 februarie 2011 şi obligarea de a achita reclamantului diferenţa indemnizaţiei unice neachitate în legătură cu demisionarea din organele procuraturii în mărime de 177 925 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că a activat în organele Procuraturii în funcţia de procuror, realizînd un stagiu de muncă de 35 ani şi 7 luni. Prin ordinul nr.164-p emis la 22 februarie 2011 de Procurorul General, reclamantul a fost eliberat din funcţie, demisionînd ca rezultat a cererii depuse. În baza pct. 4 din ordinul menţionat, îndemnizaţia unică achitată în legătură cu demisia din organele procuraturii era egală cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar avut la momentul demisionării la numărul de 8 ani de activitate. Nefiind de acord cu pct. 4 al ordinului respectiv, reclamantul s-a adresat Procurorului General cu cerere prealabilă, prin care a solicitat modificarea acestuia şi achitarea indemnizaţiei unice de concediere conform prevederilor art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la procuratură.

Indică Cardaniuc Anton că a primit refuzul pe motiv că prin ordinul Procurorului General nr. 821-p din 25.12.2002, i-a fost calculată indemnizaţia unică de pensionar al procuraturii pentru circa 27 ani de activitate în organele procuraturii în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului. În acest sens reclamantul a indicat că i-a fost achitată ca pensionar al organelor procuraturii indemnizaţia unică reieşind din salariul mediu lunar pentru fiecare an deplin lucrat în funcţia de procuror, achitîndu-i-se în avans suma de 20 000 lei şi nu indemnizaţia unică pentru fiecare an de activitate la acel moment. 1 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28.09.2011 acţiunea lui Cardaniuc Anton a fost admisă integral.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07.12.2011 a fost admis recursul Procuraturii Generale, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28.09.2011 şi a fost restituită cauza la rejudecare în aceeaşi instanţă. La 11.05.2012 Curtea de Apel Chişinău a adoptat hotărîrea prin care a admis acţiunea lui Cardaniuc Anton, a declarat ilegal pct. 4 al ordinului nr. 166-p emis de Procurorul General la 22 februarie 2011 şi a obligat Procuratura Generală de a achita reclamantului restanţa la indemnizaţia unică în legătură cu demisionarea din organele procuraturii în mărime de 177 925 lei. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12.09.2012 a fost admis recursul declarat de Procuratura Generală, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 11.05.2012 şi restituită cauza la rejudecare în aceeaşi instanţă într-un alt complet de judecată.

Rejudecînd cauza, la 17.12.2012, Curtea de Apel Chişinău a emis hotărîrea prin care a respins ca nefondată acţiunea lui Cardaniuc Anton împotriva Procuraturii Generale. În motivarea hotărîrii instanţa a invocat neîntemeierea pretenţiilor reclamantului, deoarece, anterior, la stabilirea pensiei de procuror, în temeiul ordinului nr. 821-p din 05.12.2002, reclamantului i-a fost calculată şi achitată indemnizaţia unică de concediere, în proporţie de 100% din salariul mediu al reclamantului, beneficiind de această indemnizaţie în temeiul art. 45 al Legii nr. 902 din 29.01.1992 cu privire la procuratură coraborat cu art. 26 alin. (3) al Legii cu privire la statutul judecătorului. Nefiind de acord cu hotărîrea din Curţii de Apel Chişinău din 17.12.2012, Cardaniuc Anton a contestat-o cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, solicitînd casarea ei şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat neconstatarea şi neelucidarea pe deplin a circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii şi, ca urmare, aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural. În speţă, Cardaniuc Anton a menţionat că instanţa de fond n-a ţinut cont de faptul că dînsul a activat neîntrerupt în organele procuraturii începînd cu 24.07.1975 pînă la 22.02.2011, adică 35 ani şi 7 luni. Susţine că este eronată concluzia cum că prin ordinul nr. 821-p din 05.12.2002 i s-a achitat indemnizaţia unică în mărime de 20 000 lei pentru 27 ani de activitate, deoarece la acel moment aceasta trebuia să constituie 68 258,021 lei. Mai indică recurentul că instanţa de fond greşit a interpretat prevederile art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008, deoarece suma de 20 000 lei nu poate fi calificată ca indemnizaţie unică primită în baza acestei norme, deoarece norma dată a fost adoptată ulterior.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Cardaniuc Anton este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 2 Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, Cardaniuc Anton a activat în organele Procuraturii în funcţia de procuror, realizînd un stagiu de muncă de 35 ani şi 7 luni. Prin ordinul nr.164-p emis la 22 februarie 2011 de Procurorul General, reclamantul a fost eliberat din funcţie, demisionînd ca rezultat a cererii depuse. În baza pct. 4 din ordinul menţionat, îndemnizaţia unică achitată în legătură cu demisia din organele procuraturii era egală cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar avut la momentul demisionării la numărul de 8 ani de activitate.

Reclamantul a contestat pct. 4 al acestui ordin din motiv că, prin ordinul Procurorului General nr. 821-p din 25.12.2002, i-a fost calculată indemnizaţia unică de pensionar al procuraturii pentru circa 27 ani de activitate în organele procuraturii în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului şi i-a fost achitată ca pensionar al organelor procuraturii reieşind din salariul mediu lunar pentru fiecare an deplin lucrat în funcţia de procuror, achitîndu-i-se în avans suma de 20 000 lei şi nu indemnizaţia unică pentru fiecare an de activitate la acel moment.

Curtea de Apel Chişinău a respins acţiunea reclamantului, pe motiv că anterior, la stabilirea pensiei de procuror, în temeiul ordinului nr. 821-p din 05.12.2002, reclamantului i-a fost calculată şi achitată indemnizaţia unică de concediere, în proporţie de 100% din salariul mediu al reclamantului, beneficiind de această indemnizaţie în temeiul art. 45 al Legii nr. 902 din 29.01.1992 cu privire la procuratură coraborat cu art. 26 alin. (3) al Legii cu privire la statutul judecătorului, care prevede că judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător.

Totodată, în calculul indemnizaţiei unice de concediere pentru judecătorul demisionat şi reîntors în funcţie se ia timpul activităţii în funcţia de judecător de la data încetării ultimei demisii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă corect a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea lui Cardaniuc Anton din următoarele considerente. La momentul emiterii ordinului Procurorului General nr. 821-p din 25.12.2002, plata indemnizaţiei unice de concediere în legătură cu demisionarea era reglementată de Legea cu privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, în special la art. 45. Conform art. 45 alin. (1) din Legea cu privire la procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992 şi conform art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, procurorii au dreptul la toate înlesnirile, garanţiile, recompensele şi suplimentele prevăzute pentru judecători.

Judecătorului demisionat sau pensionat i se plăteşte o indemnizaţie unică de concediere egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de judecător. În acelaşi timp, după cum reiese din materialele dosarului, recurentului, prin ordinul nr. 821-p din 05.12.2002, i s-a plătit indemnizaţia unică pentru perioada de 27 ani de activitate în organele procuraturii (f.d. 7). Primirea acestor resurse băneşti, în mărime de 20 000 lei, nu este negată de recurent. 3 Urmare a celor constatate, Colegiul concluzionează că pentru perioada de 27 ani de activitate, recurentului Cardaniuc Anton i s-a achitat indemnizaţia unică de concediere.

În ce priveşte afirmaţia acestuia cum că este eronată concluzia instanţei că reclamantul a primit indemnizaţia pentru 27 ani de activitate prin ordinul nr. 821-p din 05.12.2002, deoarece a primit doar 20 000 lei, pe cînd valoarea reală care ar fi trebuit achitată este de mai mare, Colegiul o consideră neîntemeiată. Or, recurentul nu a contestat în termenul prevăzut de Legea contenciosului administrativ ordinul în cauză (nr. 821-p din 05.12.2002) şi nici nu a obiectat împotriva mărimii indemnizaţiei acordate. Chiar şi în situaţia cînd recurentul obiectează în prezenta cauză împotriva mărimii indemnizaţiei acordate prin acel ordin, deşi nu a formulat expres asemenea cerinţă, instanţa de recurs conchide că termenul de contestare a ordinului în cauză este expirat.

Mai mult ca atît, Colegiul consideră că acest ordin confirmă achitarea anume a indemnizaţiei unice de concediere, deoarece are la bază normele legale aplicabile în atare situaţii (art. 45 din Legea cu privire la procuratură şi art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului) la acel moment. Cardaniuc Anton după pensionare a prelungit să activeze în procuratură pînă la 22 februarie 2011 şi conform art. 26 alin. (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în calculul indemnizaţiei unice are dreptul doar la 8 ani compleţi ulterior lucraţi după pensionare. Potrivit art. 72 alin. (3) al Legii cu privire la procuratură nr.294-XVI din 25 decembrie 2008, procurorului care demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului său mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror.

Totodată, procurorului care a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi fie continuă să activeze, fie este reangajat în funcţia de procuror i se va acorda indemnizaţie unică la încetarea raporturilor de serviciu, în mărimea cuvenită, pentru anii compleţi de activitate de după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară. În această ordine de idei, instanţa de recurs concluzionează că pct. 4 al ordinul Procurorului General nr. 164-p din 22.02.2011 este legal şi întemeiat, deoarece vizează doar perioada pentru care urmează să-i fie calculată recurentului indemnizaţia unică de concediere, corect excluzînd perioada de 27 ani, pentru care deja a fost achitată această indemnizaţie prin ordinul nr. 821-p din 05.12.2002.

Astfel, Colegiul consideră neîntemeiată afirmaţia recurentului cum că instanţa de fond n-a ţinut cont de faptul că dînsul a activat neîntrerupt în organele procuraturii începînd cu 24.07.1975 pînă la 22.02.2011, adică 35 ani şi 7 luni. Or, anume pornind de la acest termen de activitate, i-a fost calculată perioada pentru care urma sa beneficieze de indemnizaţia unică de concediere pentru anii restanţi. Nu poate fi reţinută ca atare nici afirmaţia recurentului cum că instanţa de fond greşit a interpretat prevederile art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008, deoarece suma de 20 000 lei nu poate fi calificată ca indemnizaţie unică primită în baza acestei norme, deoarece norma dată a fost adoptată ulterior.

Colegiul conchide că instanţa de fond corect a interpretat şi aplicat prevederile normei legale menţionate, deoarece anume această normă de drept are aplicabilitate sub aspectul achitării indemnizaţiei unice pentru anii compleţi de 4 activitate de după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară. Mai mult ca atît, instanţa n-a calificat că cei 20 000 lei achitaţi în 2002 au fost acordaţi în baza art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la procuratură nr. 294 din 25.12.2008, ci că restul perioadei de activitate urmează a fi inclusă conform acestei norme legale. Totodată, instanţa de recurs menţionează şi faptul că 20 000 lei au fost achitaţi în 2002 anume ca indemnizaţie unică, prevăzută de art. 45 al Legii procuraturii în vigoare la acel moment.

Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat în cadru legal. În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de Cardaniuc Anton este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Cardaniuc Anton.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina de contencios administrativ la cererea lui Cardaniuc Anton împotriva Procuraturii Generale, privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu Nicolae Clima Iuliana Oprea 5