3ra-840/17 — recunoașterea faptului activității în calitate de funcționar public, efectuarea înscrierii în carnetul de muncă, calcularea și achitarea îndemnizației unice

3ra-840/17 — recunoașterea faptului activității în calitate de funcționar public, efectuarea înscrierii în carnetul de muncă, calcularea și achitarea îndemnizației unice (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-840/17

Judecător: I. Potînga

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Vascan, E. Fistican, V. Clima

Î N C H E I E R E

02 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Ursu Silvia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ursu Silvia

împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova privind recunoașterea faptului

activității în calitate de funcționar public în perioada 23 aprilie 1993 – 22 octombrie

2002, efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de muncă, calcularea și achitarea

indemnizației unice pentru perioada de activitate în serviciul public 1993-2002 în

legătură cu încetarea relațiilor de muncă,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Ursu Silvia, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 07 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 07 februarie 2013 Ursu Silvia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale a RM privind declararea acțiunilor de reținere a

mijloacelor bănești în mărime de 8 311,80 lei, obligarea de a-i restitui suma de bani

reținută și achitarea indemnizației unice pentru perioada de activitate în serviciul

public 1993 - 2002, în legătură cu încetarea relațiilor de muncă.

În motivarea acțiunii a indicat, că prin ordinul Procurorului General al RM nr.

1165-p din 02 noiembrie 2012, conform art. 72 alin. (3) din Legea cu privire la

Procuratură s-a dispus, ca după eliberarea din funcție de procuror în Procuratura

mun. Chișinău din data de 14 noiembrie 2012, să i se plătească indemnizația unică

egală cu produsul înmulțirii salariului lunar la 10 ani lucrați în funcție de procuror.

Executarea ordinului a fost dispusă secției finanțe și contabilitate din cadrul direcției

finanțe și logistică.

Conform datelor prezentate de contabilitatea Procuraturii Generale a RM la

executarea ordinului în cauză în noiembrie 2012, suma calculată de 42 000 lei 00

bani au fost efectuate următoarele rețineri: impozitul pe venit în sumă de 6 841 lei 80

bani; prime de asigurare obligatorie de asistență medicală în sumă de 1 470 lei 00

bani și rețineri în sumă de 8 311,80 lei (din indemnizația calculată și transferată la

cardul bancar pe data de 14 noiembrie 2012).

Consideră reclamanta că reținerile descrise contravin prevederilor legislației în

vigoare. Indică reclamanta că la data de 12 decembrie 2012, în conformitate cu

stipulările art. 14 Legea contenciosului administrativ nr.783-XIV din 10 februarie

2000, s-a adresat cu cerere prealabilă către Procurorul General al RM prin care a

solicitat înlăturarea încălcărilor de lege cu transferul sumelor nelegitim reținute din

indemnizația plătită conform ordinului nr. 1165-p din 02 noiembrie 2012 la contul

bancar, precum și efectuarea calculelor cu achitarea indemnizației unice pentru

perioada de activitate în serviciul public în cadrul Procuraturii Generale a RM (în

anii 1993-2002), în legătură cu încetarea relațiilor de muncă.

Examinând cererea prealabilă, administrația, la 11 ianuarie 2012, prin

scrisoarea cu nr. 30-12d/13-8 i-a comunicat că reținerile au fost efectuate conform

legislației, astfel respingând cererea de înlăturare a încălcărilor de lege, generate de

actul administrare unilateral al administrației Procuraturii Generale a RM. În

motivare au fost invocate scrisorile Ministerului Finanțelor și Inspectoratului

Principal de Stat, unde se specifică că indemnizația unică pentru procurori care

demisionează sau care întrunesc condițiile pensionării se va considera drept sursă de

venit impozabil și se impozitează conform prevederilor art. 15 din Codul Fiscal.

Atrage atenția reclamanta că contrar prevederilor art. 27 din Legea cu privire la

Procuratură răspunsul la cererea prealabilă n-a fost semnat de către conducătorii

instituției (angajator) care este ordonatorul de finanțe, dar de contabil șef Ioana

Corobceanu. În opinia reclamantei, răspunsul este ilegal și incomplet. Angajatorul

nu s-a expus referitor la solicitarea privind calcularea și achitarea indemnizației

unice pentru perioada de activitate în serviciul public în cadrul Procuraturii Generale

a RM (în anii 1993-2002), în legătură cu încetarea relațiilor de muncă. Faptul dat

este probat prin inscripțiile din carnetul de muncă. Acesta este o garanție socială,

asigurată prin art. 25 al Legii serviciului public nr. 443 din 04 mai 1995.

Consideră reclamanta că acțiunile Procuraturii Generale a RM de reținere a

impozitului pe venit în sumă de 6 841 lei 80 bani contravin prevederilor art. 20 lit. g)

din Cod Fiscal, care enumera sursele de venit neimpozabile și stipulează în venitul

brut nu se includ indemnizațiile de concediere stabilite conform legislației. La fel,

acțiunile contravin și punctului 9 al anexei nr. 3 din Legea cu privire la mărimea,

modul și termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistență

medicală nr. 1593 din 26 decembrie 2002 și acțiunile de reținere a primei respective

în sumă de 1 470 lei 00 bani.

Reieșind din cele expuse solicită reclamanta Ursu Silvia admiterea prezentei

acțiuni, recunoașterea ca fiind ilegale acțiunile administrației Procuraturii Generale a

RM cu privire la efectuarea reținerilor de 8 311, 80 lei (din indemnizația calculată și

transferată la cardul bancar la data de 14 noiembrie 2012) cu obligarea reclamatului

să înlăture încălcările comise și încasarea în beneficiul său a sumei de 8 311, 80 lei și

obligarea administrației Procuraturii Generale a RM să calculeze și să achite

indemnizația unică pentru perioada de activitate în serviciul public în cadrul

Procuraturii Generale (în anii 1993-2002) în legătură cu încetarea relațiilor de

muncă.

Pe parcursul examinării cauzei Ursu Silvia a depus o cerere de concretizare

(f.d. 16-19), în care a indicat că cerința referitor la încasarea în beneficiul său a

sumei de 8 311, 80 lei reținute din indemnizația plătită conform ordinului nr. 1165-p

din 02 noiembrie 2012 a fost satisfăcută. Cât privește calcularea și achitarea de către

Procuratura Generale a RM a indemnizației unice pentru perioada de activitate în

serviciul public în cadrul Procuraturii Generale (în anii 1993-2002) în legătură cu

încetarea relațiilor de muncă, pretenția a rămas fără examinare. Suplimentar,

reclamanta consideră necesar să fie recunoscut faptul activității sale în calitate de

funcționar public în cadrul Procuraturii Generale a RM în perioada 23 aprilie 1993-

22 octombrie 2002. În susținerea pretențiilor reclamanta a invocat că conform

înscrierii din carnetul de muncă, în perioada 28 aprilie 1993-28 octombrie 2002 a

activat în diverse secții din cadrul Procuraturii Generale a RM în calitate de

inspectoare, inspector superior și specialist principal. Datele indicate sunt

incomplete, deoarece nu sunt enumerate toate secțiile în care a activat (secția

supraveghere a activității de urmărire penală a organelor Serviciului Securitate și

Informații și a Departamentului control vamal, secția supraveghere generală,

ecologie și minori, secția secretă), lipsesc înscrierile care confirmă atestarea și

conferirea gradelor de calificare. Astfel, inițial, dispunând de studii superioare, la 28

aprilie 1993 a fost angajată în calitate de inspectoare a Secției de supraveghere a

anchetei în organul securității naționale din cadrul Procuraturii Republicii Moldova.

Pe parcursul activității, în urma atestărilor care au avut loc, a fost numită în funcțiile

de inspector superior și specialist principal.

Susține reclamanta Ursu Silvia că prezentului raport juridic îi sunt aplicabile

prevederile Legii serviciului public nr. 443-XIII din 04 mai 1995. Conform

prevederilor art.22 alin. (1) și (2) din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 04

mai 1995 se prevede ca funcționarii publici să fie supuși atestării periodice (odată la

3 ani), iar autoritățile publice centrale urmau să creeze comisii de atestare, care să

acționeze în baza unui regulament aprobat de aceste autorități. O astfel de comisie în

cadrul Procuraturii Generale a fost creată și a activat, însă în carnetul de muncă

eliberat reclamantei lipsesc careva înscrisuri privind atestarea ei și acordarea

gradelor de calificare. În acest context și art. 2 din Legea nr. 1263 din 17 iulie 1997

despre Regulamentul de conferire a gradelor de calificare funcționarilor publici

expres stipulează că funcționarilor la data publicării prezentei legi (25 septembrie

1997), lucru în serviciul public li se confereau inițial grad de calificare conform

rangului funcției deținute, în corespundere cu pregătirea profesională și eficiența

muncii, în baza propunerilor pe care o comisie constituită special în acest scop le

prezintă conducătorului autorităților publice respective. La fel și în pct. 11 al

Regulamentului de conferire a gradelor de calificare, aprobat prin Legea nr. 1263 din

17 iulie 1997, se indică obligativitatea consemnării conferirii gradului de calificare

în carnetul de muncă.

Menționează reclamanta Ursu Silvia că în răspunsul la cererea prealabilă,

contrar prevederilor art. 15 al Legii contenciosului administrativ, pârâtul în termenul

prevăzut de lege n-a examinat și nu s-a expus referitor la solicitarea privind

calcularea și achitarea pentru funcția de specialist principal. Datele indicate sunt

incomplete, deoarece nu sunt enumerate toate secțiile în care a activat (secția

supraveghere a activității de urmărire penală a organelor Serviciului Securitate și

Informații și a Departamentului control vamal, secția supraveghere generală,

ecologie și minori, secția secretă), lipsesc înscrierile care confirmă atestarea și

conferirea gradelor de calificare. Astfel, inițial, dispunând de studii superioare, la 28

aprilie 1993 a fost angajată în calitate de inspectoare a Secției de supraveghere a

anchetei în organul securității naționale din cadrul Procuraturii Republicii Moldova.

Pe parcursul activității, în urma atestărilor care au avut loc, a fost numită în funcțiile

de inspector superior și specialist principal.

Susține reclamanta Ursu Silvia că, prin acțiunile angajatorului i-a fost lezat

dreptul fundamental la proprietate, consfințit în art. 46 din Constituție și în art. 1

Protocolul 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. Însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa a reiterat că reținerile de către stat a sumelor de bani care le revin

reclamanților cu titlu drepturi, izvorâte din contribuțiile în cadrul regimurilor de

securitate constituie drepturi patrimoniale care intră sub protecția art. 1 din Protocol

1 CEDO.

Reieșind din cele expuse solicită reclamanta Ursu Silvia recunoașterea faptului

activității angajatei Ursu Silvia în calitate de funcționar public în cadrul Procuraturii

Generale a RM în perioada 23 aprilie 1993 - 22 octombrie 2002; efectuarea

înscrierilor necesare în carnetul de muncă și obligarea administrației Procuraturii

Generale a RM să calculeze și să achite indemnizația unică pentru perioada de

activitate în serviciul public în cadrul Procuraturii Generale a RM (în anii 1993-

2002) în legătură cu încetarea relațiilor de muncă.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 07 octombrie 2016,

acțiunea înaintată de Ursu Silvia împotriva Procuraturii Generale a RM privind

recunoașterea faptului activității în calitate de funcționara public în perioada 23

aprilie 1993 - 22 octombrie 2002, efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de

muncă, calcularea și achitarea indemnizației unice pentru perioada de activitate în

serviciul public 1993-2002, în legătură cu încetarea relațiilor de muncă, a fost

respinsă ca fiind depusă tardiv și neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017, s-a admis apelul

declarat de Ursu Silvia. S-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 07 octombrie 2016 în partea în care a fost respinsă ca tardivă cererea de

chemare în judecată înaintată de Ursu Silvia împotriva Procuraturii Generale a RM

privind recunoașterea faptului activității în calitate de funcționar public în perioada

23 aprilie 1993-22 octombrie 2002, efectuarea înscrierilor necesare în carnetul de

muncă, calcularea și achitarea indemnizației unice pentru perioada de activitate în

serviciul public în cadrul Procuraturii Generale a RM în anii 1993-2002, în legătură

cu încetarea relațiilor de muncă. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 07 octombrie 2016 în partea prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată înaintată de Ursu Silvia împotriva Procuraturii

Generale a R.M. privind recunoașterea faptului activității în calitate de funcționar

public în perioada 23 aprilie 1993 - 22 octombrie 2002, efectuarea înscrierilor

necesare în carnetul de muncă, calcularea și achitarea indemnizației unice pentru

perioada de activitate în serviciul public în cadrul Procuraturii Generale a RM în anii

1993-2002, în legătură cu încetarea relațiilor de muncă.

Nefiind de acord cu decizia menționată la 25 mai 2017, în termenul prevăzut de

lege, Ursu Silvia a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 07 octombrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atât instanța

de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept

material.

La 27 iunie 2017 Procuratura Republicii Moldova a prezentat referință pe

marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ursu Silvia nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu a invocat

nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a

formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

actelor judecătorești.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei,

care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Ursu Silvia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ursu Silvia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Ala Cobăneanu

Ion Druță