2ra-327/17 — constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2ra-327 /17

Mun. Chișinău

Judecător: V. Chisilița

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, I. Muruianu, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 11.02.2016, Mocanu Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea încălcării dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea din contul statului a prejudiciului

moral în mărime de 3000 euro.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 06 august 2012, în temeiul

Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor privind constatarea

încălcării dreptului său la examinarea în termen rezonabil a litigiului de executare în

termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei sectorului Rîșcani mun. Chișinău nr. 2 -

1804/2007 din 22 iunie 2007, încasarea din contul Ministerului Finanțelor în

beneficiu său, cu titlu de prejudiciului material a sumei de 18 169, 96 lei și cu titlu

de prejudiciu moral a sumei de 30 000 lei.

Reclamantul a menționat, că prin hotărârea emisă de Curtea de Apel Chișinău

la 21 decembrie 2012 acțiunea sa a fost respinsă. Hotărârea primei instanțe a fost

contestată cu recurs la 15 februarie 2012, însă până la moment cerere sa de recursa

rămas fără examinare.

Consideră reclamantul că, dreptul său la examinarea pricinii într-un termen

rezonabil a fost încălcat, prin durata excesivă a procesului de peste 3,5 ani, în

condițiile în care art. 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 stabilește un termen de

examinare de trei luni.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.04.2016 a fost

1

admisă parțial acțiunea, dispunându-se constatarea încălcării dreptului lui Serghei

Mocanu la judecarea cauzei în termen rezonabil, cu încasarea din bugetul statului

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Serghei Mocanu

despăgubirea pentru prejudiciul moral în suma de 10 000 lei. În rest cerințele lui

Serghei Mocanu s-au respins ca neîntemeiate.

La 19.04.2016, Ministerul Justiției a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.04.2016, solicitând casarea acesteia, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă integral acțiunea.

La 10.05.2016, Mocanu Serghei a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea parțială a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În motivarea cererilor de apel apelanții au indicat că, prima instanță la

adoptarea hotărîrii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 s-au respins

apelurile declarate de către Ministerul Justiției și Mocanu Serghei. S-a menținut

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14.04.2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 decembrie 2016,

Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016 și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de Mocanu

Serghei să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 09.11.2016

a fost expediată recurentului la 30.11.2016. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma

art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 16.12.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

La 25.01.2017, în adresa intimatului Mocanu Serghei a fost expediată spre

cunoștință copia recursului declarat de către Ministerul Justiției cu înștiințarea

2

despre necesitatea depunerii referinței. Intimatul nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4