2ra-1237/17 — încasarea sumei în ordine de regres

2ra-1237/17 — încasarea sumei în ordine de regres (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ra-1237/17

prima instanță – (Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău) L. Holevițcaia

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

D E C I Z I E

28 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Luiza Gafton

Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de Ministerul Finanțelor și Procuratura

Generală,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Procuratura

Generală în interesele Ministerului Finanțelor, intervenient principal Ministerul

Justiției, intervenient accesoriu Agentul Guvernamental, Guvernul Republicii Moldova

împotriva lui Perdeleanu Sergiu privind încasarea sumei în ordine de regres,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 prin care s-a

respins apelurile declarate de Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală și s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016,

d i s p u n e:

La 05 martie 2014 Procurorul General în interesele Ministerului Finanțelor a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Perdeleanu Sergiu, intervenienți accesorii

Agentul Guvernamental, Guvernul Republicii Moldova prin care a solicitat încasarea

în ordine de regres de la Sergiu Perdeleanu în contul bugetului de stat a sumei de

502 905,20 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 17 septembrie 2013,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat decizia de radiere de pe rol a

cererii Livădari împotriva Republicii Moldova (nr. 74450/11).

Reclamanții Petru și Vasile Livădari au pretins la Curtea Europeană încălcarea art.

3 Interzicerea torturii” și art. 13 ”Dreptul la un recurs efectiv” din Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest sens, au menționat că, la 5 februarie 2008, în timp ce reclamanții își

ispășeau pedepsele în Penitenciarul nr. 4 din Cricova au fost maltratați de către Sergiu

Perdeleanu, șeful de securitate a închisorii.

1

La 21 decembrie 2008, Procuratura mun. Chișinău a pornit urmărirea penală

împotriva lui Sergiu Perdeleanu pentru acte de tortură (art. 3091 Codul penal, în

redacția de pînă la modificările din 21 decembrie 2012).

La 29 octombrie 2008, Judecătoria Militară Chișinău a dispus achitarea lui Sergiu

Perdeleanu învinuit în baza art. 3091 Codul penal , pe motiv că fapta nu a fost comisă

de inculpat. Instanța a respins acțiunile civile ale reclamanților ca fiind nefondate.

Prin decizia din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Chișinău a anulat sentința primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri, conform căreia inculpatul Sergiu Perdeleanu

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 Codul penal,

cu încetarea procesului penal, prin aplicarea dispozițiilor art. 55 Codul penal și

liberarea de răspundere penală, cu atragerea la răspundere contravențională stabilindu-i

amendă în mărime de 150 unități convenționale (3000 lei).

La 19 mai 2009, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia menționată, iar cauza a

fost restituită la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Chișinău la recunoscut pe

Sergiu Perdeleanu vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a) Codul penal, acesta fiind condamnat la 3 ani privațiune de libertate, cu stabilirea

pedepsei complimentare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

de răspundere din cadrul Ministerului Justiției.

Conform art. 90 Codul penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 3 ani.

Prin decizia din 15 iunie 2010, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia

Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2009.

Potrivit acordului de reglementare amiabile din 30 iulie 2013 și 02 august 2013,

Guvernul s-a obligat să achite reclamantului, în termen de trei luni din ziua notificării

deciziei adoptate de Curtea Europeană, suma de 14 000 euro pentru fiecare reclamant,

în total a achitat suma de 28 000 euro, cu titlul de prejudiciu material și moral, precum

costuri și cheltuieli de reprezentare

La 17 septembrie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat

declarațiile de reglementare amiabilă și a decis radierea cererii reclamanților Petru și

Vasile Livădari de pe rol, conform art. 37 para. 1 din Convenție.

În acest context, Agentul guvernamental a inițiat o procedură de soluționare

amiabilă a cauzei.

La 02 ianuarie 2014, Ministerul Finanțelor a transferat lui Vasile Livădari suma de

251 452,60 lei și în contul lui Petru Livădari aceeași sumă de 251 452,60 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 cererea

de chemare în judecată formulată de Procurorul General în interesele Ministerului

Finanțelor, intervenient principal Ministerul Justiției, intervenienți accesorii Agentul

Guvernamental, Guvernul Republicii Moldova împotriva Perdeleanu Sergiu privind

încasarea în ordine de regres a sumei de 502 905,20 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

La 31 octombrie 2016 Procuratura Generală a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea formulată de Procuratura

Generală, în interesele Ministerului Finanțelor împotriva pîrîtului Perdeleanu Sergiu

privind încasarea în ordine de regres a sumei de 502 905, 20 lei.

2

La 19 ianuarie 2017 Ministerul Finanțelor a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 și

emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă

integral.

Prin decizia din 02 martie 2017 Curtea de Apel Chișinău s-a respins apelurile

declarate de Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală și s-a menținut hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016.

La 11 mai 2017 Ministerul Finanțelor a depus cerere de recurs prin care a solicitat

casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 și a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 cu emiterea unei noi hotărîri prin

care cererea de chemare în judecată înaintată de Procurorul General în interesele

Ministerului Finanțelor să fie admisă integral.

În motivarea cererii de recurs au indicat că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cu

privire la agentul guvernamental nr. 353 din 28 octombrie 2004, statul are drept de

regres împotriva persoanelor a căror activitate, cu intenție sau din culpă gravă, a

constituit temei pentru adoptarea hotărîrii privind plata obligatorie a sumelor stabilite

prin hotărîre a Curții sau prin acord de soluționare pe cale amiabilă a cauzei.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea indică supra, sumele stabilite prin hotărîrea

Curții sau prin acordul de soluționare pe cale amiabilă a cauzei se restituie integral, în

baza unei hotărîri judecătorești, de către persoanele care, cu intenție sau din culpă

gravă au condiționat achitarea obligatorie a acestor sume de către Republica Moldova.

În acest sens, responsabilitatea pîrîtului Sergiu Perdeleanu, care a cauzat

prejudiciul estimat în sumă totală de 28 000 euro, achitați din contul bugetului de stat,

a fost constatată în mod irevocabil prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie

2010, iar instanța de fond în speță nu a luat în considerație prevederile legislației în

vigoare.

Astfel, Ministerul Finanțelor consideră neîntemeiată aprecierea instanței de apel,

precum că nu-i poate fi imputată lui Sergiu Perdeleanu achitarea sumei de 28 000 euro

întrucît acesta nu se face vinovat de absența unei anchete efective și rapide, condiții

proaste de detenție și lipsa unei recurs intern efectiv.

Tot în acest context, au invocat prevederile art. 1415 din Codul civil.

Au mai invocat că, raportînd prevederile legale expuse mai sus și art. 17 din Legea

cu privire la agentul guvernamental nr. 353 din 28 octombrie 2004, putem observa că

sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea încasării de la pîrîtul

Sergiu Perdeleanu în ordine de regres a prejudiciului cauzat statului și anume:

- Statul a efectuat plata obligatorie a sumelor de cîte 14 000 euro pentru fiecare

parte vătămată (în total 28 000 euro) stabilite prin declarațiile de reglementare

amiabilă;

- Achitarea a fost condiționată de violarea dreptului prevăzut de art. 3 i art. 13 din

Convenție, în rezultatul și în legătură cauzală directă cu acțiunile pîrîtului, care

fiind în funcție de șef de securitate a penitenciarului i-a maltratat pe reclamanți;

- Vinovăția pîrîtului a fost constatată prin decizia irevocabilă a Curții Supreme de

Justiție din 15 iunie 2010.

Astfel, concluzionînd faptul că odată fiind dovedite elementele de fapt în cauză,

cum ar fi maltratarea reclamanților, este întrunit și elementul subiectiv – în prezentul

caz vinovăția sub formă de intenție, care a fost demonstrată în cadrul unui proces

3

judiciar. Relele tratamente comise cu intenție și toate consecințele acestora pot fi

imputate doar persoanei față de care este înaintată acțiunea de regres.

Respectiv, au menționat că, acțiunile pîrîtului Sergiu Predeleanu au fost principala

cauză care a generat întreaga varietate de efecte rezultate în final la achitarea de

compensații pentru pretinsele încălcări. În caz contrar, nefiind aplicate relele

tratamente de către pîrît, nu ar fi fost necesară nici investigația acestora, nici evitarea

impunității, nici achitarea de compensații. Cu alte cuvinte acțiunile pîrîtului Sergiu

Perdeleanu sunt în legătură cauzală directă cu suma achitată.

La 07 iunie 2017 Procuratura Generală a depus cerere de recurs prin care au

solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 și

a deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care cererea privind încasarea în ordine de regres a sumei de 502 905,20 lei din

contul lui Perdeleanu Sergiu să fie admisă.

În motivarea cererii de recurs, au indicat că, încheierea unui acord amiabil a fost

unica soluție de ameliorarea a compensațiilor luînd în considerație cauza Valeriu și

Nicolae Roșca, Ciorap (2). Avraam și alții.

Anume din aceste considerente, au invocat că nici responsabilitatea nu poate fi

divizată.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 martie 2017.

Potrivit scrisorii Curții de Apel Chișinău nr. 3848 copia deciziei motivate a fost

remisă părților la 29 martie 2017, însă la materialele cauzei nu este dovada

recepționării acesteia.

Cererea de recurs de către Ministerul Finanțelor a fost depusă la 11 mai 2017,

iar de către Procuratura Generală la 07 iunie 2017 respectiv, recursurile se consideră

depuse în termenul prevăzut de lege.

Potrivit prevederilor art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

Analizînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererile de recurs, Colegiul consideră recursurile drept întemeiate și care urmează a fi

admise din următoarele motive.

Inițial, Colegiul reține că Curtea Europeană, în jurisprudența sa, a statuat că nu

există un drept la o jurisprudență constantă, astfel încât schimbarea jurisprudenței

impusă de o abordare dinamică și progresivă este admisibilă și nu încalcă principiul

securității juridice (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008, § 74; Legrand c. Franței, 2011),

dacă sunt întrunite două condiții: noua abordare să fie consecventă la nivelul acelei

jurisdicții și instanța care a decis schimbarea interpretării să motiveze detaliat

considerentele pentru care a decis astfel (CtEDO, Atanasovski c. Macedoniei, 2010, §

38).

Colegiul observă, că anterior nu a existat o practică judecătorească cu privire la

acțiunea în regres înaintată de către stat în privința persoanelor condamnate pentru

4

fapte penale, fapt ce a dus la încălcarea drepturilor omului garantate de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Luînd în considerație acest fapt, Colegiul urmează să analizeze inițial poziția

părților implicate în proces.

Procurorul General a înaintat cerere de chemare în judecată în interesul

Ministerului Finanțelor prin care au invocat că, Sergiu Perdeleanu, a fost recunoscut

vinovat Sergiu Perdeleanu de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit.

a) Codul penal, și condamnat la 3 ani privațiune de libertate, cu stabilirea pedepsei

complimentare sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de

răspundere din cadrul Ministerului Justiției.

Conform prevederilor art. 90 Codul penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani. Condamnarea a survenit ca urmare a

comiterii actelor de tortură asupra lui Vasile și Petru Livădari, care s-au adresat la

Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Ulterior, Guvernul Republicii Moldova a încheiat un acord de reglementare

amiabilă, în urma căruia s-a obligat să achite lui Vasile și Petru Livădari cîte 14 000

euro, în total, 28 000 euro.

La 17 septembrie 2013 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat

decizia de radiere de pe rol a cererii Livădari împotriva Moldovei.

În rezultat au înaintat cererea în temeiul art. 17 din Legea cu privire la agentul

guvernamental.

Agentul Guvernamental, Lilian Apostol, în calitate de intervenient accesoriu

prin referință a susținut cele solicitate de Procurorul General, menționînd că Petru și

Vasile Livădari s-au adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocînd

încălcarea art. 3 și 13 din Convenție și anume s-au plîns pe relele tratamente aplicate în

penitenciar de către reprezentantul statului și lipsa unui recurs efectiv referitor la relele

tratamente suferite.

Cererea reclamanților a fost comunicată de către CtEDO Guvernului la 05

decembrie 2012.

La 30 iulie 2013 și respectiv la 02 august 2013 au fost semnate declarațiile de

reglementare amiabilă, propuse de Curtea Europeană prin care Guvernul a recunoscut

încălcarea art. 3, 13 din Convenție sub aspectul impunității și s-a obligat să achite

reclamanților toate compensațiile morale, costurile și cheltuielile, fapt ce a dus la

radierea cererii de pe rol de către CtEDO.

De asemenea, au invocat că, problema principală în speța Livădari ține de

aplicarea relelor tratamente, investigația ineficientă și impunitatea exprimată prin

aplicarea unei pedepse prea blînde. Or această întrebare cu privire la impunitate și

efectul inhibitiv a unei sancțiuni penale, care trebuia să fie aplicată pîrîtului într-o

formă mult mai gravă decît a fost aplicată în realitate, conduce în mod automat la

recunoașterea încălcărilor în sensul material și procedural al art. 3 din CEDO.

Ce ține de divizarea capetelor de cerere pentru a fi stabilită vinovăția lui

Perdeleanu Sergiu, sub aspectul răspunderii civile în ordine de regres a pîrîtului, cu

privire la maltratare și detenția în condiții inumane au invocat că, esența și scopul

procedurilor de soluționare amiabilă este diminuarea responsabilității statului-pîrît și

respectiv această ameliorare poate fi obținută și prin efectul inhibării unor anumitor

încălcări mai grave și principale de cele secundare.

5

Poziția Ministerului Finanțelor este expusă în cererea de recurs, relatată supra.

Guvernul Republicii Moldova a comunicat că susține acțiunea înaintată de

Procuratura Generală în interesele statului către Perdeleanu Sergiu privind încasarea în

ordine de regres în contul bugetului de stat a sumei în mărime de 502 905,20 lei.

Avocatul Viorel Pîrvan în interesele lui Perdeleanu Sergiu a menționat că,

solicită respingerea integrală a acțiunii motivînd că în instanța de judecată nu au fost

prezentate cele 2 acorduri de reglementare amiabilă și Perdeleanu Sergiu nu cunoaște

conținutul acestora.

Din informațiile deținute de către aceștia, Petru și Vasile Livădari au invocat la

CtEDO încălcarea art. 3 și 13 din CEDO sub aspectul:

a) maltratării;

b) absenței unei anchete inefective;

c) condițiile proaste de detenție din penitenciare nr. 13 și nr. 18;

d) lipsa unui recurs intern efectiv susceptibil de a le acorda o reparație pentru

maltratare la care au fost supuși.

Respectiv, au menționat că din 4 capete de cerere doar una ține de vinovăția lui

Sergiu Perdeleanu, altele țin de responsabilitatea instituțiilor statului cum ar fi:

Guvernul, Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Departamentul Instituțiilor

Penitenciare.

Sumele acordate despăgubire lui Petru și Vasile Livădari țin de toate cele 4

capete de cerere și Guvernul nu a individualizat prejudiciile.

Atît instanța de fond cît și instanța de apel, examinînd cauza civilă au respins

cererea de chemare în judecată depusă și apelurile declarate, motivînd că, atît

Procurorul General cît și Agentul Guvernamental nu au prezentat în instanța de

judecată acordurile prealabile încheiate de către Guvernul Republicii Moldova și Petru

și Vasile Livădari, iar din cele cercetate în instanța de judecată doar unul din capetele

de cerere invocate în fața CtEDO ține de vinovăția lui Sergiu Perdeleanu. Respectiv,

plățile achitate cu titlul de prejudiciu moral, costuri și cheltuieli lui Petru și Vasile

Livădari nu a fost individualizat în dependență de vinovăția lui Sergiu Perdeleanu.

Luînd în considerație, pozițiile participanților la proces, Colegiul urmează să

constate faptele specifice speței.

Ce ține de atragerea la răspundere penală:

La 29 octombrie 2008, Judecătoria Militară Chișinău a dispus achitarea lui Sergiu

Perdeleanu, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat.

Instanța a respins acțiunile civile ale reclamanților ca fiind nefondate.

Prin decizia din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Chișinău a anulat sentința primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri, conform căreia inculpatul Sergiu Perdeleanu

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 3091 Codul penal,

cu încetarea procesului penal, prin aplicarea dispozițiilor art. 55 Codul penal și

liberarea ultimului de răspundere penală, cu atragerea la răspundere contravențională

stabilindu-i amendă în mărime de 150 unități convenționale (3000 lei).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2009 s-au admis apelurile

declarate de către procurorii serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel

Chișinău, și avocatului în interesele inculpatului S. Perdeleanu, s-a casat decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 20009 și s-a dispus

6

rejudecarea cauzei penale în privința lui Perdeleanu Sergiu de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2009 s-a admis parțial

apelurile procurorilor și a părților vătămate Livădari Petru și Vasile Livădari împotriva

sentinței Judecătoriei militare, mun. Chișinău din 29 octombrie 2008, s-a casat sentința

în cauză, s-a rejudecat cauza și au pronunțat o nouă hotărîre, prin care:

Perdeleanu Sergiu s-a recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 328 alin. (2) lit. a) din Codul penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în organele Ministerului Justiției pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Codul penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe

un termen de probă de 1(unu) ani.

A admis în principiu acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Livădari Petru

și Livădari Vasile urmînd ca cuantumul despăgubirilor să fie stabilite de instanța

civilă.

Potrivit deciziei în cauză, Perdeleanu Sergiu, fiind persoană cu funcție de

răspundere și anume deținînd funcția de șef al Serviciului securitate, șef adjunct al

Penitenciarului nr. 4, i-a invitat pe Petru și Vasile Livădari la el în birou din cauza

plîngerilor multiple depuse de către aceștia la adresa administrației. Astfel, la

el în birou le-a aplicat concomitent mai multe lovituri.

Lui Vasile Livădari i-a aplicat circa 11-13 lovituri cu pumnii în regiunea

pieptului, spatelui, feței și 3 lovituri cu picioarele peste picioarele acestuia, iar lui

Livădari Petru i-a aplicat circa 8-10 lovituri în regiunea picioarelor, capului (feței,

dinților), pieptului, ficatului și stomacului.

După care, Perdeleanu Sergiu, a luat o bară metalică cu care i-a aplicat lui

Petru Livădari o lovitură în regiunea coloanei vertebrale, în rezultatul căreia

ultimul a căzut jos, după care a continuat să aplice lovituri concomitent ambilor

condamnați în rezultatul cărora lui Vasile Livădari i-a aplicat doua lovituri în

regiunea scapulară pe dreapta, cîte o lovitură în regiunea genunchiului stîng și fesei

stîngi, 5-6 lovituri în regiunea dorsală la ambele mîini și ¾ lovituri în regiunea

capului, iar lui Petru Livădari i-a aplicat 3 lovituri la ambele picioare, o lovitură în

regiunea tîmplei și circa 5-6 lovituri în regiunea gîtului, spatelui, coastei stîngi,

peste picioare și mîini.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2010 s-au respins

apelurile declarate de procurorul Serviciului reprezentare a învinuirii în Curtea de

Apel Chișinău,și a avocatul în interesele reclamantului Sergiu Perdeleanu și de

părțile vătămate Livădari Petru și Livădari Vasile ca inadmisibile.

Prin decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 iulie 2010

pronunțată în cauza Livădari Petru și Livădari Vasile, s-a radiat cererea de pe rol.

Potrivit deciziei CtEDO, reclamanții au invocat încălcarea art. 3 și 13 din

Convenție și anume s-au plîns de relele tratamente aplicate în închisoare de către

un reprezentant al statului și de absența unei investigații eficiente și rapide. De

asemenea s-au plîns pe condițiile de detenție și lipsa unui recurs efectiv cu privire

la pretinsele rele tratamente.

Totodată, potrivit deciziei în cauză, la 30 iulie și 02 august 2013, Curtea a

primit declarațiile de reglementare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste

7

declarații Guvernul s-a angajat să achite fiecărui din reclamanți o sumă de 14 000

euro pentru fiecare și reclamanții să renunțe la orice altă pretenție împotriva

Republicii Moldova cu privire la circumstanțele care stau la originea cererii lor.

Totodată din materialele cauzei, se constată existența unei proceduri civile de

încasare a prejudiciului moral și material rezultat din acțiunile de maltratare

comise de Perdeleanu Sergiu.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 septembrie

2011 s-a admis parțial acțiunea lui Livădari Vasile, Livădari Petru către Perdeleanu

Sergiu, Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției privind

încasarea prejudiciului material și moral, s-a încasat din contul pîrîtului

Perdealeanu Sergiu în folosul lui Livădari Vasile și Livădari Petru cîte 10 000 lei

fiecăruia cu titlul de prejudiciu moral.

În rest acțiunea s-a respins ca nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2012 s-au respins ca

nefondate apelurile declarate de Livădari Maria, Livădari Vasile și Livădari Petru,

a admis apelul declarat de Perdeleanu Sergiu și modifică hotărîrea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2011 în partea încasării prejudiciului

moral de la Perdeleanu Sergiu în beneficiul lui Livădari Petru și Livădaro Vasile,

micșorînd sumă ce urmează a fi încasată cu titlul de prejudiciu moral la 5000 lei

pentru fiecare.

În rest hotărîrea s-a menținut fără modificări.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013 s-a respins

recursul declarat de Livădari Maria, s-a admis recursul declarat de Livădari Vasile,

Livădari Petru și Perdeleanu Sergiu.

S-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2012 și hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2011 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a lui Livădari Vasile, Livădari Petru și Livădari

Maria împotriva lui Perdeleanu Sergiu, Departamentul Instituțiilor Penitenciare și

Ministerul Finanțelor cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului

moral, în partea încasării prejudiciului moral și s-a emis în partea dată o nouă

hotărîre:

prin care s-a încasat din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul lui Livădari Vasile și Livădari Petru a cîte 12 000 lei

pentru fiecare, cu titlul de prejudiciul moral.

În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2012 și hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 29 septembrie 2011 s-a menținut.

Inițial, Colegiul reține că art. 3 din CEDO, prevede că, nimeni nu poate fi

supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Iar articolul

13 din Convenție prevede că, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Ce ține de principiile generale de aplicare a acțiunii de regres în urmă

pronunțării unei hotărîri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se reține

următoarele.

8

Legea cu privire la Agentul guvernamental instituie răspunderea penală,

contravențională, disciplinară și civilă a persoanelor ale căror acțiuni sau inacțiuni au

determinat ori au contribuit semnificativ la încălcarea prevederilor Convenției

Europene, încălcare care a fost constatată de către Curtea Europeană printr-o hotărâre

sau a impus soluționarea amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curții Europene ori

formularea unei declarații unilaterale de către stat.

În acest sens, se menționează că, la data depunerii cererii de chemare în

judecată, era în vigoare Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004 cu privire la Agentul

guvernamental, abrogată prin Legea nr. 151 din 30 iulie 2015, care prevedea la art.

17 că, statul are drept de regres împotriva persoanelor a căror activitate, cu intenție sau

din culpă gravă, a constituit temei pentru adoptarea hotărîrii privind plata obligatorie a

sumelor stabilite prin hotărîre a Curții sau prin acord de soluționare pe cale amiabilă a

cauzei. Sumele stabilite prin hotărîre a Curții sau prin acord de soluționare pe cale

amiabilă a cauzei se restituie integral, în baza unei hotărîri judecătorești, de către

persoanele care, cu intenție sau din culpă gravă, au condiționat achitarea obligatorie a

acestor sume de către Republica Moldova.

Alineatul (4) al articolului în cauză prevedea că, acțiunea în regres privind

restituirea sumelor specificate la alin.(1) se depune, în condițiile legii, de către

Procurorul General, în termen de 1 an de la data la care a expirat termenul de plată,

stabilit de Curte sau prin acordul de soluționare pe cale amiabilă a cauzei.

Ulterior, prin Legea nr. 151 din 30 iulie 2015 cu privire la Agentul

guvernamental a fost abrogată Legea nr. 354 din 28 octombrie 2004, iar art. 27

prevede că, statul are dreptul de regres împotriva persoanelor ale căror acțiuni sau

inacțiuni au determinat ori au contribuit semnificativ la încălcarea prevederilor

Convenției care a fost constatată printr-o hotărîre sau a impus soluționarea amiabilă a

cauzei aflate pe rolul Curții Europene ori formularea unei declarații unilaterale.

Sumele stabilite prin hotărîrea sau decizia Curții Europene, prin acordul de

soluționare amiabilă a cauzei aflate pe rolul Curții Europene sau prin declarația

unilaterală se restituie în baza unei hotărîri judecătorești, proporțional vinovăției

stabilite.

Luînd în considerație prevederile art. 6 alin. (3) din Codul civil, care prevede

că, de la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepția

cazurilor în care legea nouă prevede altfel, sub aspect material, Colegiul va aplica

prevederile legii în vigoare la data emiterii deciziei.

În acest context, Curtea Constituțională prin hotărîrea nr. 23 din 25 iulie

2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 27 din Legea nr. 151 din

30 iulie 2015 cu privire la Agentul guvernamental, a constatat că, hotărârile Curții

Europene sunt pronunțate în contextul examinării cererilor depuse împotriva Statului și

stabilesc, în funcție de circumstanțele individuale ale cauzei, încălcarea prevederilor

Convenției Europene la nivel național. Ținând cont de natura și gravitatea încălcării

constatate, de regulă, Curtea acordă în beneficiul reclamanților o satisfacție echitabilă,

sume care urmează a fi achitate în mod obligatoriu de către stat.

În cazul adoptării deciziilor de radiere a cererilor de pe rolul său în legătură cu

reglementarea amiabilă, Curtea Europeană doar reține soluționarea amiabilă a cauzei și

nu se pronunță asupra încălcărilor Convenției Europene invocate de către reclamanți.

În cazul formulării unei declarații unilaterale de către statul pârât, la fel printr-o

9

decizie, Curtea Europeană doar acceptă soluționarea cauzei în modul propus în

declarația respectivă atunci când este satisfăcută de recunoașterea încălcării drepturilor

reclamanților, de mărimea prejudiciilor care urmează a fi compensate și, după caz, de

remedierea situației la nivel național în conformitate cu prevederile Convenției

Europene.

La para. 81 din hotărîrea respectivă, Curtea Constituțională a reținut că, în

temeiul normei contestate, este posibilă inițierea acțiunii în regres a statului exclusiv în

baza existenței unei hotărâri sau decizii a Curții Europene. Această normă nu prevede

obligativitatea existenței unei sentințe judecătorești, adoptate în cadrul unui proces

judiciar separat, prin care să se constate vinovăția persoanei. De asemenea, norma

contestată nu specifică pentru care acțiuni sau inacțiuni poate fi antrenată răspunderea

materială a persoanelor vizate de aceasta, unicul criteriu fiind existența prejudiciului

acoperit de către stat în urma încălcării Convenției Europene.

În același timp, Curtea a constatat că un mecanism al regresului statului față de

acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de

judecată este stabilit la articolul 1415 din Codul civil. Norma menționată stabilește că

statul, în cazul reparării prejudiciului cauzat prin anumite acțiuni ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată, are drept de regres față

de persoana cu funcție de răspundere din cadrul acestor organe dacă vinovăția acestuia

este constatată prin sentință judecătorească. Articolul 1405 din Codul civil stabilește

exhaustiv care acțiuni ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale

instanțelor de judecată antrenează răspunderea statului, și anume: condamnare ilegală,

atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma

arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului sau a muncii

neremunerate în folosul comunității.

Astfel, potrivit prevederilor menționate, statul are drept de regres față de

persoana cu funcție de răspundere din organele de urmărire penală, procuratură sau

instanța judecătorească doar dacă există o sentință judecătorească în care se constată

vinovăția persoanei de comiterea unor acțiuni expres stabilite de lege, care au cauzat

prejudiciul reparat de către stat.

Respectiv, Legea acordă dreptul statului de a înainta acțiunea de regres

împotriva persoanelor vinovate de încălcarea Convenției Europene a Drepturilor

Omului.

Ce ține de aplicarea principiilor în prezenta cauză, Colegiul menționează

următoarele.

După cum e stipulat supra, pentru înaintarea acțiunii de regres sunt necesare

întrunire următoarelor condiții:

Europeană a Drepturilor Omului ori încheierea unei declarații amiabile;

persoanelor vinovate de încălcarea Convenției;

regres.

10

În speță, după cum e menționat supra Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, prin decizia din 17 septembrie 2013 a luat act de acordul încheiat de către

părți și a radiat cererea de pe rol a lui Vasile și Petru Livădari.

Cu referire la reglementarea procedurii amiabile și obiecțiile de procedură

invocate de către părți, Colegiul reține următoarele.

În conformitate cu art. 39 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului, în orice etapă a procedurii, Curtea se poate pune la dispoziția

părților interesate în scopul soluționării pe cale amiabilă a cauzei, respectând drepturile

omului prevăzute de Convenție și Protocoalele sale. Procedura descrisă la paragraful 1

este confidențială. În cazul soluționării pe cale amiabilă, Curtea radiază cauza de pe rol

printr-o decizie care se limitează la un rezumat al faptelor și al soluției adoptate.

Totodată, potrivit art. 621 din Regulamentul Curții Europene a drepturilor

omului, în conformitate cu art. 38 § 2 al Convenției, negocierile purtate în vederea

ajungerii la o reglementare amiabilă a litigiului sunt confidențiale și nu trebuie să

influențeze observațiile făcute de părți în cadrul procedurii contencioase. Nici o

comunicare scrisă sau orală, precum și nici o ofertă de reglementare intervenită în

cadrul acestor negocieri nu va putea fi menționată sau invocată în procedura

contencioasă.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea agentului guvernamental, în vigoare la data

încheierii acordului amiabil, soluționarea pe cale amiabilă a unei cauze împotriva

Republicii Moldova, în temeiul unei cereri individuale, se face printr-un acord privind

o astfel de soluționare. Acordul de soluționare amiabilă se încheie între Guvernul

Republicii Moldova, reprezentat de Agentul guvernamental, și reclamant sau

reprezentantul acestuia.

Respectiv, Convenția și Regulamentul expres prevede că, acordul amiabil

încheiat este confidențial și nu poate fi suspus nici unei proceduri judecătorești, prin

urmare acesta nu poate fi prezentat în instanța de judecată.

Mai mult ca atît, Legea acordă Agentul guvernamental și Guvernului prioritatea

de a încheiat acordul amiabil în vederea soluționării pe cale amiabilă a chestiunii ce

urmează a fi examinată de CtEDO, fiind o chestiune de oportunitate și de competență

exclusivă a Guvernului.

În partea ce ține de condamnarea la nivel național al subiectului vinovat de

săvîrșirea încălcării Convenției europene, Colegiul reține următoarele.

Potrivit deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamanții s-au plîns pe

rele tratamente aplicate închisoare de către un reprezentant al statului și de absența

unei investigații eficiente și rapide. Ei au pretins totodată că, condițiile lor de detenție

erau contrare art. 3 din Convenție. În baza art. 13 din Convenție, reclamanții se plîng

de absența unui recurs efectiv cu privire la pretinsele rele tratamente.

După cum e constatat supra, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2009, Perdeleanu Sergiu a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) din Codul penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere în organele Ministerului Justiției pe un termen de 3 ani.

Potrivit deciziei în cauză, Perdeleanu Sergiu, fiind persoană cu funcție de

răspundere și anume deținînd funcția de șef al Serviciului securitate, șef adjunct al

Penitenciarului nr. 4, i-a invitat pe Petru și Vasile Livădari la el în birou din cauza

11

plîngerilor multiple depuse de către aceștia la adresa administrației. Astfel, la el în

birou le-a aplicat concomitent mai multe palme.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 15 iunie 2010 s-a cu menținut

decizia Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2009.

Deși, acțiunile lui Perdeleanu Sergiu, au fost încadrate în baza art. 328 alin.

(2) lit. a) din Codul penal, fapta infracțională a acestuia reprezintă în sine rele

tratamente aplicate lui Livădari Petru, Livădari Vasile, ceea ce a constituit în sine

încălcarea art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Mai mult ca atît, aceste acțiuni au fost săvîrșite cu intenție directă, iar în

cazul existenței legăturii agent –stat, persoana cu funcție de răspundere poartă

răspundere directă de acțiunile care le comite.

În partea ce ține de vinovăția lui Perdeleanu Sergiu de încălcările Convenției

constate în acordul amiabil, Colegiul reține următoarele.

Perdeleanu Sergiu a invocat în acest sens, că nu toate încălcările sunt

imputabile acestuia, respectiv nici prejudiciul nu poate fi recuperat în totalitate.

În acest sens, Colegiul urmează să țină cont de practica constantă a Curții

Europene a Drepturilor Omului în partea ce ține de modul de reparare a

prejudiciului și cuantumul acestuia.

Inițial Curtea menționează că, scopul satisfacției echitabile acordate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului este de a repara prejudiciul cauzat

reclamantului ca urmare a evenimentelor contrare de CEDO (Scozzari și Giunta

versus Italia).

Atunci cînd acordă satisfacție echitabilă, CtEDO aplică regula restitutio in

integrum.

În cauza Corsacov versus Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

pentru încălcarea art. 3 din Convenție în partea ce ține de maltratare și investigare

inefectivă a acordat reclamantului un prejudiciu de 21 000 euro.

Pentru maltratarea și investigarea inefectivă a maltratării, în unele cazuri cu

aplicarea art. 13 din Convenție, Curtea a acordat cu titlul de despăgubire în cauzele

Pruneanu - 8 000 euro, Gasanov contra Moldovei - 12 000 euro, Pascari contra

Moldovei - 15 000 euro, Taraburca contra Moldovei - 15 000 euro, Corsacov

contra Moldovei – 20 000 euro, Gurgurov contra Moldovei - 45 000 euro.

Respectiv, Colegiul constată că acordarea a cîte 14 000 euro lui Petru și

Vasile Livădari constituie un prejudiciu rezonabil și nu în ultimul rînd o satisfacție

echitabilă aplicată potrivit regulii restitutio in integrum.

În partea ce ține de lipsa vinovăției pentru lipsa anchetei efective și rapide,

condițiile proaste de detenție, lipsa unui recurs intern efectiv, Colegiul reține că,

încălcarea de bază a Convenției a fost aplicarea relelor tratamente, fapt pentru care

Perdeleanu Sergiu a fost condamnat, și anume acest fapt a constituit temei pentru

încheierea unui acord amiabil.

Or, după cum a susținut Curtea cu mai multe ocazii, articolul 3 din Convenție

consacră una dintre cele mai fundamentale valori ale societății democratice. Chiar și în

cele mai dificile circumstanțe, cum ar fi lupta împotriva terorismului și a crimei

organizate, Convenția interzice categoric tortura, tratamente ori pedepse inumane sau

degradante (vezi Selmouni v. Franța [GC], nr. 25803/94, § 95, ECHR 1999-V, și

12

Assenov and others v. Bulgaria, 28 octombrie 1998, § 93 Culegere de Hotărâri și

Decizii 1998- VIII).

În cazul în care o persoană a suferit leziuni corporale în timpul detenției sau sub

controlul poliției, oricare vătămare corporală va duce la apariția unei prezumții

puternice că persoana a fost maltratată (a se vedea Bursuc v. România, nr. 42066/98, §

80, 12 octombrie 2004).

Respectiv, reieșind din cuantumul prejudiciilor acordate, Colegiul admite că

încheierea unui acord amiabil a avut drept scop diminuarea unui eventual

prejudiciu acordat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire la stabilirea de către instanțele naționale a prejudiciului moral în

sumă de 12 000 lei, încasați din contul statului în beneficiul lui Petru și Vasile

Livădari prin decizia Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013, Colegiul reține

că, în cauza recentă Grecu contra Moldovei, deși instanțele naționale au constatat o

încălcare a convenției și a acordat reclamantului un prejudiciu în valoare de 3 200

euro, CtEDO a menținut statutul de victimă a acestuia pe art. 3 și art. 5.1 din

Convenție și i-a acordat un prejudiciu în valoare de 11 800 euro.

Avînd în vederea cele menționate supra, Colegiul urmează să caseze decizia

instanței de apel și a instanței de fond cu pronunțarea unei noi decizii prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În partea ce ține de cheltuielile de judecată, Colegiul reține, că, potrivit art.

83 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, de taxă de stat pentru judecarea

pricinilor civile se scutește procurorul, autoritățile publice, organizațiile și persoanele

fizice care, conform legii, sînt împuternicite să adreseze în instanță cereri în apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale unor alte persoane ori în apărarea

intereselor statului sau ale societății și să depună cereri de contestare a hotărîrilor

instanțelor judecătorești.

Totodată, potrivit art. 98 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cheltuielile

aferente judecării pricinii, suportate de instanța judecătorească, precum și taxa de stat,

de a căror plată reclamantul a fost scutit, se încasează la buget de la pîrît proporțional

părții admise din acțiune dacă pîrîtul nu este scutit de plata cheltuielilor de judecată.

Respectiv, instanța de judecată, urmează să încaseze taxa de stat de la

Perdeleanu Sergiu.

În acest sens, se menționează că taxa de stat urmează să fie calculată din

suma de 502 905, 20 lei, achitată de către Ministerul Finanțelor lui Livădari Petru

și Livădari Vasile.

Respectiv, taxa de stat constituie suma de 15 087,16 lei.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2017 și hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 octombrie 2016 pronunțate în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată înaintată de Procuratura Generală în interesele

Ministerului Finanțelor, intervenient principal Ministerul Justiției, intervenient

13

accesoriu Agentul Guvernamental, Guvernul Republicii Moldova împotriva lui

Perdeleanu Sergiu privind încasarea sumei în ordine de regres, și se pronunță o nouă

hotărîrea prin care:

Se încasează de la Perdeleanu Sergiu în beneficiul bugetului de stat gestionat de

Ministerul Finanțelor suma de 502 905,20 lei (cinci sute două mii nouă sute cinci lei,

20 bani) cu titlu de daună.

Se încasează de la Perdeleanu Sergiu în beneficiul statului sumă de 15 087,16

lei (cincisprezece mii optzeci și șapte lei 16 bani) cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia este irevocabilă din data emiterii.

Președintele ședinței,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Luiza Gafton

Ion Druță

Dumitru Mardari

14