2rh-67/17 — încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Dosarul nr. 2rh-67/17 Judecător: G. Pavliuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruță Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție Judecători: I. Clima, I. Corolevschi, I. Druță Î N C H E I E R E 10 martie 2017 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Iuliana Oprea, Ion Druță examinând cererea de revizuire înaintată de Deleu Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Andrei către Ministerul Justiției RM, Ministerul Finanțelor RM și Procuratura Generală RM privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, prin care recursurile înaintate de Deleu Andrei și Ministerul Justiției al RM împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014, au fost declarate inadmisibile, c o n s t a t ă La 15 mai 2013, Deleu Andrei s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 93 300 lei și 42 000 dolari SUA, a prejudiciului moral în mărime de 10 000 000 lei cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală, prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 euro cauzat prin privarea ilegală de libertate pentru perioada de 4 luni, încasarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în anul 2004, în privința sa a fost pornită o cauză penală, el fiind învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b) Cod penal. Prin sentința Judecătoriei Fălești din 14 noiembrie 2007, reclamantul a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.165 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că fapta săvîrșită de el nu întrunește elementele infracțiunii. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2008, apelul procurorului a fost admis, sentința Judecătoriei Fălești din 14 noiembrie 2007 a fost casată cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Deleu Andrei a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.27, art. 165 alin. (2) lit. b) Cod penal, acesta fiind condamnat la 10 ani de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

La 08 iulie 2008, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție a decis respingerea recursului apărătorului în apărarea inculpatului cu menținerea deciziei Curții de Apel Bălti din 20 februarie 2008. Prin hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din 19 aprilie 2010, a fost admis recursul apărătorului, casată decizia Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2008 și decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 08 iulie 2008, cu remiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Bălți în alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 februarie 2011, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Deleu Andrei pe motiv că există circumstanțe ce exclud pornirea urmăriri penale și tragerea la răspundere penală.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2011, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procuror, cu menținerea hotărârii atacate. Mai invocă reclamantul că concomitent, pe parcursul examinării cauzei penale sus enunțate, în privința lui a mai fost pornită o cauză penală în cadrul căreia, prin sentința Judecătoriei Fălești din 08 aprilie 2008, dînsul a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și exercita activități legate de gestionarea cu/sau mânuirea mijloacelor materiale și bănești pe un termen de 3 ani.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2008, a fost respins apelul apărătorului și menținută sentința Judecătoriei Fălești din 08 aprilie 2008. Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție prin decizia sa din 07 iulie 2011, a admis recursul apărătorului a casat decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2008 și a transmis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți. Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2009 a fost admis apelul avocatului, casată sentința Judecătoriei Fălești din 08 aprilie 2008 și pronunțată o nouă hotărâre prin care Deleu Andrei a fost achitat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal din lipsa elementelor infracțiunii, aceasta fiind menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție.

Consideră reclamantul, că prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, pe parcursul a 7 ani a suportat un prejudiciu material considerabil, legat de imposibilitate de a munci, de a întreține familia și a ratat venitul de 42 000 dolari SUA pe parcursul acestor ani, precum și a suportat un prejudiciul moral, manifestat prin frustrarea sa în calitate de persoană, înjosirea pe care o suporta în fața societății, imposibilitatea de a participa la educația fiilor pe parcursul anilor de condamnare. Invocă reclamantul că pretinde despăgubiri materiale pentru faptul că nefiind aplicată nici o măsură de reprimare privativă de liberate a fost lipsit ilegal de libertate timp de 4 luni.

Solicită reclamantul: încasarea de la Ministerul Justiției și Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 10 000 000 lei; încasarea de la Ministerul Justiției și Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul său a prejudiciului material cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 93 300 lei și 42 000 dolari SUA; încasarea de la Ministerul Justiției și Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin privarea ilegală de libertate pentru o perioadă de 4 luni în mărime de 1 000 000 euro; încasarea de la Ministerul Justiției și Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul său a cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul judecării cauzei date.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 mai 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial, s-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Deleu Andrei suma de 93 000 lei ca cheltuieli pentru asistență juridică suportate de reclamant la examinarea cauzelor penale, și 35 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acțiunea a fost respinsă. S-a respins cererea lui Andrei Deleu privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului civil, ca fiind neprobată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014: -S-a respins apelul declarat de Deleu Andrei; -S-au admis apelurile declarate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției; -S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 06 mai 2014, pronunțată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Andrei către Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care: -Cererea de chemare în judecată depusă Deleu Andrei către Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală, privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii s-a admis parțial; -S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Deleu Andrei suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral; -În rest, cerințele lui Deleu Andrei s-au respins.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 februarie 2015, Deleu Andrei prin intermediul avocatului Chisilița Corneliu a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014 și a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 06 mai 2014, în partea în care pretențiile reclamantului au fost respinse cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii. La 20 martie 2015, Ministerul Justiție RM a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, cu titlu principal - casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii, cu titlu secundar – modificarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2014 în sensul diminuării prejudiciului moral acordat.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, recursurile înaintate de către Deleu Andrei și Ministerul Justiției al RM au fost declarate inadmisibile. Nefiind de acord cu încheierea menționată, la 26 octombrie 2015, Deleu Andrei prin intermediul avocatului Chisilița Corneliu a depus cerere de revizuire, solicitînd casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii de admitere integrală a acțiunii. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2015, s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Deleu Andrei. La 01 februarie 2017, Deleu Andrei prin intermediul avocatului Chisilița Corneliu (mandat nr. 0051779) a depus o nouă cerere de revizuire, solicitînd casarea încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei decizii de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de revizuire, făcînd trimitere la art. 449 lit. b), e) CPC, a indicat că încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015 este ilegală. Invocă revizuientul că decizia IFS nr. 103/2/8 din 22 ianuarie 2015 pe care instanța de apel a reținut-o în susținerea concluziei privind respingerea cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică acordată în procesele penale, a fost anulată. În susținerea poziției sale a prezentat încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 decembrie 2016, prin care recursul înaintat de IFS împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2016 a fost declarat inadmisibil. Totodată, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2016 a fost respins apelul declarat de IFS și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 12 octombrie 2015 prin care s-a admis acțiunea înaintată de CA „Corneliu Chiselița” și s-a anulat decizia IFS nr. 103/2/8 din 22 ianuarie 2015. Verificînd temeiurile invocate în cererea de revizuire în raport cu materialele cauzei, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv.

La caz, revizuientul în susținerea cererii sale a invocat temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b), e) CPC. În conformitate cu art. 449 lit. e) CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere. La caz, Colegiul menționează că temeiul respectiv de redeschidere a procesului este inaplicabil speței, avînd în vedere că nu există o sentință sau decizie a instanței judecătorești care să fi fost modificată/ anulată și să fi servit drept temei pentru emiterea încheierii a cărei revizuire se cere.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de Deleu Andrei în cererea de revizuire, nu cad sub incidența art. 449 lit. b) CPC. Astfel, Colegiul menționează că decizia IFS nr. 103/2/8 din 22 ianuarie 2015 deși a fost anulată, aceasta nu poate fi calificată ca fiind o circumstanță sau faptă esențială ale pricinii care nu a fost și nu au putut fi cunoscută revizuientului.

În acest sens, Colegiul conchide că respectivul act a constituit una din probele reținute la baza concluziei instanței de apel cu referire la respingerea cerinței cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică acordată în procesele penale. Totodată, instanța de apel a indicat că la materialele cauzei lipsesc probe ce ar demonstra caracterul real, necesar, rezonabil al serviciilor prestate, precum și volumul acestora. Astfel, Colegiul ajunge la concluzia că anularea deciziei IFS nr. 103/2/8 din 22 ianuarie 2015 nu poate servi drept circumstanță ce justifică redeschiderea procedurilor judiciare.

Sintetizînd elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru temeiurile arătate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de revizuire înaintată de către Deleu Andrei, este inadmisibilă avînd în vedere că, temeiurile invocate nu-și găsesc încadrare în prevederile art. 449 CPC, conținutul cererii de revizuire în esența sa constituind relatarea circumstanțelor, care au fost obiectul examinării. Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine și principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat și ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și hotărîrile Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 și în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii. Astfel, din considerentele menționate Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Deleu Andrei împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Andrei către Ministerul Justiției RM, Ministerul Finanțelor RM și Procuratura Generală RM privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale procuraturii. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță