2ra-680/15 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-680/15 Judecător: G. Pavliuc Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 30 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Deleu Andrei; -Ministerul Justiţiei al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Andrei către Ministerul Justiţiei RM, Ministerul Finanţelor RM şi Procuratura Generală RM privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 mai 2014, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : La 15 mai 2013, Deleu Andrei s-a adresat cu cererea de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală solicitînd încasarea prejudiciului material în sumă de 93 300 lei şi 42 000 dolari SUA, a prejudiciului moral în mărime de 10 000 000 lei cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală, prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 euro cauzat prin privarea ilegală de libertate pentru perioada de 4 luni, încasarea cheltuielilor judiciare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în anul 2004, în privinţa sa a fost pornită o cauză penală, el fiind învinuit de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.165 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Prin sentinţa Judecătoriei Făleşti din 14 noiembrie 2007, reclamantul a fost achitat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.165 alin. (2) lit. b) Cod penal pe motiv că fapta săvârsită de el nu întruneste elementele infractiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2008, apelul procurorului a fost admis, sentinţa Judecătoriei Făleşti din 14 noiembrie 2007 a fost casată cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care Deleu Andrei a fost recunoscut culpabil de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.27, art. 165 alin. (2) lit. b) Cod penal, acesta fiind condamnat la 10 ani de închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

La 08 iulie 2008, Colegiul Penal al Curţii Supreme de Justiţie a decis respingerea recursului apărătorului în apărarea inculpatului cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălti din 20 februarie 2008. Prin hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 19 aprilie 2010, a fost admis recursul apărătorului, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2008 şi decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 iulie 2008, cu remiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bălţi în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 07 februarie 2011, s-a dispus încetarea procesului penal în privinţa lui Deleu Andrei pe motiv că există circumstanţe ce exclud pornirea urmăriri penale şi tragerea la răspundere penală.

Prin decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procuror, cu menţinerea hotărârii atacate. Mai invocă reclamantul că concomitent, pe parcursul examinării cauzei penale sus enunţate, în privinţa lui a mai fost pornită o cauză penală în cadrul căreia, prin sentinţa Judecătoriei Făleşti din 08 aprilie 2008, dînsul a fost recunoscut culpabil de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții şi exercita activităţi legate de gestionarea cu/sau mânuirea mijloacelor materiale şi băneşti pe un termen de 3 ani.

Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2008, a fost respins apelul apărătorului şi menţinută sentinţa Judecătoriei Făleşti din 08 aprilie 2008. Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia sa din 07 iulie 2011, a admis recursul apărătorului a casat decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2008 şi a transmis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Bălţi din 23 decembrie 2009 a fost admis apelul avocatului, casată sentinţa Judecătoriei Făleşti din 08 aprilie 2008 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care Deleu Andrei a fost achitat de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin. (2) Cod penal din lipsa elementelor infracţiunii, aceasta fiind menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie.

Consideră reclamantul, că prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, pe parcursul a 7 ani a suportat un prejudiciu material considerabil, legat de imposibilitate de a munci, de a întreţine familia şi a ratat venitul de 42 000 dolari SUA pe parcursul acestor ani, precum şi a suportat un prejudiciul moral, manifestat prin frustrarea sa în calitate de persoană, înjosirea pe care o suporta în faţa societăţii, imposibilitatea de a participa la educaţia fiilor pe parcursul anilor de condamnare. Invocă reclamantul că pretinde despăgubiri materiale pentru faptul că nefiind aplicată nici o măsură de reprimare privativă de liberate a fost lipsit ilegal de libertate timp de 4 luni.

Solicită reclamantul: încasarea de la Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 10 000 000 lei; încasarea de la Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului material cauzat prin atragerea ilegală la răspundere penală în mărime de 93 300 lei şi 42 000 dolari SUA; încasarea de la Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin privarea ilegală de libertate pentru o perioadă de 4 luni în mărime de 1 000 000 euro; încasarea de la Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul judecării cauzei date.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 mai 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Deleu Andrei suma de 93 000 lei ca cheltuieli pentru asistenţă juridică suportate de reclamant la examinarea cauzelor penale, şi 35 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă. S-a respins cererea lui Andrei Deleu privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu intentarea procesului civil, ca fiind neprobată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014: -S-a respins apelul declarat de Deleu Andrei; -S-au admis apelurile declarate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei; -S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 mai 2014, pronunţată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Deleu Andrei către Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care: -Cererea de chemare în judecată depusă Deleu Andrei către Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale procuraturii s-a admis parţial; -S-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Deleu Andrei suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral; -În rest, cerinţele lui Deleu Andrei s-au respins.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 februarie 2015, Deleu Andrei prin intermediul avocatului Chisiliţa Corneliu (mandat nr. 0051779) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 06 mai 2014, în partea în care pretenţiile reclamantului au fost respinse cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Menţionează recurentul că de către instanţe nu s-a făcut diferenţă în capetele de cerere privind încasarea prejudiciului moral pentru detenţia pe perioada de 2 ani şi 2 luni cu sentinţe declarate ilegale şi încasarea prejudiciului moral pentru detenţia pe perioada de 4 luni în lipsa unei sentinţe (exigenţă prevăzută de art. 5 CEDO) – şi le-a comasat nejustificat dispunînd încasarea unui prejudiciu mizer în raport cu încălcarea comisă de organele statului. La 20 martie 2015, Ministerul Justiţie RM a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, cu titlu principal - casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, cu titlu secundar – modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2014 în sensul diminuării prejudiciului moral acordat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 03.12.2014 (f.d. 250 vol. I), şi faptul că potrivit materialelor cauzei aceasta a fost recepţionată de către Deleu Andrei la 17 decembrie 2014 (f.d. 252 vol. I) cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia de către Ministerul Justiţiei RM, recursurile se consideră declarate în termen. La 05 martie 2015, Procuratura Generală a RM a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat de Deleu Andrei, solicitînd respingerea acestuia.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Deleu Andrei cît şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Deleu Andrei şi Ministerul Justiţiei al RM ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Deleu Andrei şi recursul declarat de Ministerul Justiţiei al RM se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă