3ra-1193/16 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Rîșcani Dosarul nr.3ra-1193/16

Mun. Chișinău

Judecător: Gh. Mîțu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători:N. Vascan, E. Fistican, V. Negru

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ursu Silvia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Silvia Ursu împotriva Procuraturii Generale privind constatarea ilegalității refuzului

Procuraturii Generale precum și obligarea Procuraturii Generale să-i calculeze și să-

i achite suma restantă de bani, reținută în perioada 2010-2012 în valoare totală de

12 450 lei sub formă de ajutor material calculat la acordarea concediului anual,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 06.10.2014, reclamanta Silvia Ursu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii Generale privind constatarea ilegalității refuzului

Procuraturii Generale și obligarea Procuraturii Generale să-i calculeze și să-i achite

suma restantă de bani, reținută în perioada 2010-2012 în valoare totală de 12 450 lei,

sub formă de ajutor material calculat la acordarea concediului anual.

În motivarea cererii, reclamanta Silvia Ursu a indicat că la data de 06.06.2014

a adresat Procuraturii Generale o cerere prin care a solicitat de a i se prezenta

informația referitor la sumele achitate în calitate de indemnizație de concediu și

ajutor material prevăzute în conformitate cu legislația muncii și contractul colectiv

de muncă din 31.12.2009, pentru perioada anilor 2009-2012 (cu calcule detaliate,

indicând sumele la ambele capete de cerere pentru fiecare an în parte).

Menționează reclamanta că prin răspunsul din 28.07.2014, i s-a prezentat

informația referitor la sumele achitate în calitate de indemnizație de concediu și

ajutor material (sub formă de tabelă). Astfel, ajutorul material achitat la concediul

anual constituia un salariu lunar în sumă de 4150 lei.

Nefiind de acord cu sumele achitate, la data de 06.08.2014, reclamanta a

înaintat Procuraturii Generale o cerere prealabilă prin care a solicitat de a-i fi

achitate suplimentar sumele restanțe în calitate de ajutor material la concediu, câte

un salariu lunar pentru fiecare an a câte 4150 lei, iar în total suma de 12 450 lei.

Reclamanta Silvia Ursu indică că prin răspunsul primit la 12.09.2014, i s-a

comunicat despre respingerea cererii prealabile, invocându-se stipulările art.8, alin.

(1) din Legea nr. 355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sectorul bugetar.

1

Astfel, reclamanta Silvia Ursu consideră, că refuzul este neîntemeiat și contrar

prevederilor legale, ori conform prevederilor pct. 5.3.12 din Contractul colectiv de

muncă încheiat la data de 31.12.2009 între conducerea Procuraturii Republicii

Moldova și Asociația Sindicală ramurală a angajaților organelor Procuraturii RM, în

conformitate cu stipulările art. 30 alin. (1) al Legii privind sistemul de salarizare în

sectorul bugetar, expres este indicat dreptul salariatului de a i se acorda la concediu

anual un ajutor material în mărime de 2 salarii lunare. La fel și pct. 4.4.3 din același

Contract indică ca un drept primordial al salariatului „primirea ajutorului material în

condițiile prevăzute de Convenția colectivă”. Astfel, reclamanta Silvia Ursu

consideră că contrar prevederilor art. 10 din Cod Muncii, prin acțiunile sale

conducerea Procuraturii Generale refuză de a recunoaște și de a îndeplini clauzele

Contractului Colectiv de Muncă și prevederile Codului Muncii.

Reclamanta mai indică că prin acțiunile Direcției finanțe și logistică a

Procuraturii Generale i-a fost lezat, dreptul fundamental la proprietate, consfințit în

art. 46 din Constituție și în art. 1 Protocol 1 la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta Silvia Ursu și-a concretizat

cerințele (f.d.44-46), solicitând admiterea acțiunii, constatarea ilegalității refuzului

Procuraturii Generale precum și obligarea Procuraturii Generale să-i calculeze și să-

i achite suma restantă de bani, reținută în perioada 2010-2012 în valoare totală de 12

450 lei, sub formă de ajutor material, calculat la acordarea concediului anual.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2015,

cererea de chemare în judecată înaintată de Silvia Ursu a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii.

La 13.01.2016, Ursu Silvia a declarat apel prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie

2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea

înaintată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016 s-a respins cererea de

apel declarată de Ursu Silvia și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 14 decembrie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 iunie 2016, Ursu Silvia a

înaintat cerere de recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie 2015 și a deciziei Curții de

2

Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

admisă integral acțiunea înaintată.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 20 aprilie

2016 a fost expediată recurentei la 10.06.2016 (f.d. 117), confirmarea recepționării

acesteia la materialele cauzei nu există. Astfel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma

art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de 20.06.2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a reiterat argumentele de fapt expuse

în cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de Ursu Silvia nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

3

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către Ursu Silvia asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ursu Silvia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Ursu Silvia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4