3ra-694/17 — contestarea actului administrativ

3ra-694/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: V. Negru dosarul nr. 3ra-694/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Vascan, A. Bostan, E. Fistican

Î N C H E I E R E

06 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Privex-

Prim”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Privex-Prim” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău,

intervenienți accesorii Inspectoratul General de Poliție și Viorel Puiu, cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, casată

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 ianuarie 2015 și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 28 februarie 2014, SRL „Privex-Prim” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IFS mun. Chișinău, intervenienți accesorii Inspectoratul General de Poliție și

Viorel Puiu, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza deciziei IFS mun. Chișinău

privind inițierea controlului fiscal nr. 14116 din 05 noiembrie 2013, la întreprindere a

fost efectuat un control fiscal, cu aplicarea metodelor și surselor indirecte, pentru

perioada 01 ianuarie 2009 - 30 septembrie 2013.

Susține că, la 08 noiembrie 2013, în rezultatul controlului IFS mun. Chișinău a

perfectat Actul nr. 5-661517, potrivit căruia s-a stabilit lipsa totală a documentelor

contabile și de evidență ale contribuabilului (Registre de casă, Registrele mașinilor de

casă și control, Registrul „Carte Mare”, pentru periada 2009-2013, evidența analitică

aferentă procurărilor, facturi fiscale aferente livrărilor, Registre livrări și procurări,

acte de verificare, contracte, balanțele de verificare pe toate conturile contabile pentru

perioada 2009-2013, dări de seamă fiscale, care servesc drept bază pentru întocmirea

rapoartelor financiare), ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal prin

metoda verificării totale.

1

În Actul de control s-a menționat, că în perioada controlului administratorul SRL

„Privex Prim”, Igor Rusu a comunicat Direcției Generale Controlul Fiscal că, o parte

din actele contabile se află la fostul administrator Puiu Viorel (care refuză să le

predea), iar cealaltă parte se află la Comisariatul General de Poliție mun. Chișinău,

fiind ridicate de ofițerul de urmărire penală E. Slivinschi în cadrul urmăririi penale pe

cauza penală nr. 2010036816.

Declară reclamanta că inspectorul IFS mun. Chișinău a încercat să obțină actele

contabile ale SRL „Privex Prim” de la Comisariatul General de Poliție, însă fără

succes, în consecință, aplicând metoda indirectă de control, organul fiscal a stabilit și a

recalculat suma impozitelor, precum și a aplicat sancțiuni fiscale față de SRL „Privex

Prim” prin stabilirea majorărilor de întârziere și amenzilor.

Invocă SRL „Privex Prim” că aplicarea metodei indirecte se datorează exclusiv

acțiunilor ilegale ale fostului administrator al întreprinderii, V. Puiu și colaboratorilor

IGP care până la moment rețin actele contabile ale întreprinderii și refuză a le prezenta

la solicitarea IFS mun. Chișinău, ceea ce a condus în final la sancționarea ilegală a

SRL „Privex-Prim” prin decizia nr. 2446/p/1a din 04 decembrie 2013.

Afirmă că prin decizia IFS mun. Chișinău nr. 2446/17 din 04 decembrie 2013,

SRL „Privex Prim” a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit.

c), e), art. 84 alin. (1/1), art. 115, art. 187 alin. (5) Cod fiscal, cu încasarea din bugetul

de stat a taxei pe valoare adăugată (TVA) în mărime de 251 774 lei, impozitului pe

venit în sumă de 18 610 lei, majorărilor de întârziere în sumă de 66 341 lei pentru

TVA neachitat și 1265 lei pentru neachitarea impozitului pe venit, amenzilor în

mărime de 50 000 lei- pentru neasigurarea integrității de evidență contabilă pentru

perioada anilor 2009-2013, 5 583 lei-pentru diminuarea impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător, 75 532 lei pentru diminuarea TVA, 1000 lei pentru

întocmirea declarației cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală 2012 care

conține informație neautentică, 5000 lei pentru întocmirea declarației cu privire la

impozit pe venit pentru perioada fiscală 2009-2011, declarațiilor privind TVA pentru

perioada fiscală septembrie 2009-septembrie 2012, 1112 lei pentru neplata în termen a

impozitului pe venit în rate pentru perioada fiscală 2012.

Menționează reclamanta că, ulterior contestării deciziei IFS mun. Chișinău nr.

2446/p/1a din 04 decembrie 2013, aceasta a fost parțial modificată prin decizia IFS

mun. Chișinău nr. 10 din 23 ianuarie 2014, prin care s-a dispus majorarea impozitului

pe venit ce urmează a fi achitat de la 18 610 lei până la 24 183 lei, s-a redus majorarea

de întârziere la TVA de la 66 341 lei la 54 602 lei, s-a majorat majorarea de întârziere

de la 1265 lei la 1643 lei pentru neachitarea impozitului pe venit, s-a majorat amenda

pentru diminuarea impozitului de la 5 583 lei la 7 225 lei, s-a micșorat amenda pentru

neplata în termen a impozitului pe venit de la 1 112 lei la 537 lei, în rest a fost

menținută Decizia nr. 2446/p/1a din 04 decembrie 2013.

Cere SRL „Privex Prim” anularea deciziilor IFS mun. Chișinău nr. 2446/p/1a din

04 decembrie 2013 și nr. 10 din 23 ianuarie 2014 ca fiind ilegale.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 31 ianuarie 2015, acțiunea

a fost admisă, a fost anulată decizia IFS mun. Chișinău de sancționare fiscală nr.

3446/p/1a din 04 decembrie 2013 și decizia IFS mun. Chișinău emisă pe marginea

contestației nr. 10 din 23 ianuarie 2014.

2

Instanța de fond a conchis că IFS mun. Chișinău incorect a aplicat metoda

indirectă de control, constatând lipsa documentelor contabile și de evidență

contribuabilă, întrucât o parte se afla la fostul administrator Puiu Viorel care a refuzat

să le predea, iar o parte la organul de urmărire penală, administratorul actual fiind în

imposibilitate reală de a le prezenta la control.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către IFS mun. Chișinău, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 31 ianuarie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost

respinsă.

Instanța de apel a concluzionat faptul că administratorul entității SRL „Privex-

Prim”, Igor Rusu, a fost obligat să întreprindă măsuri reale în vederea restabilirii

evidenței contabile, având la dispoziție suficient timp în acest sens, iar documentele

ridicate de către organul de urmărire penale nu erau necesare la efectuarea controlului

fiscal.

La 16 ianuarie 2017, SRL „Privex-Prim” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 28 septembrie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

31 ianuarie 2015.

În susținerea recursului SRL „Privex Prim” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel.

De asemenea a indicat că, instanța de apel eronat a interpretat prevederile art. 189

alin. (2) Cod fiscal, deoarece în speță nu s-a constatat lipsa contabilității, dar s-a

constatat aflarea ei la fostul administrator Viorel Puiu și la organele de drept -

Comisariatul General de Poliție, în aceste circumstanțe de către IFS mun. Chișinău nu

putea fi aplicată metoda indirectă, organul fiscal urmând să conlucreze cu autoritățile

publice și organele de drept responsabile, în vederea ridicării documentelor necesare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 28

septembrie 2016 a fost expediată în adresa recurentei la 22 noiembrie 2016, astfel

recursul declarat de SRL „Privex Prim” la 16 ianuarie 2017 se consideră a fi depus în

termenul prevăzut de lege.

La 22 mai 2017, în adresa IFS mun. Chișinău, IGP și Puiu Viorel a fost expediată

copia recursului declarat de către SRL „Privex Prim” cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

La 08 iunie 2017 șeful Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău,

Tatiana Loghin a depus referință împotriva recursului declarat de SRL „Privex Prim”,

invocând că decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016 este întemeiată și

legală , iar argumentele expuse în recurs au fost verificate minuțios la judecarea cauzei

în ordine de apel.

Alte referințe nu au parvenit.

La 21 august 2017 SRL „Privex Prim” a depus recurs suplimentar împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 august 2017, indicând că instanța de apel

eronat a concluzionat despre iresponsabilitatea lui Viorel Puiu pentru neprezentarea

documentelor Serviciului Fiscal de Stat, deoarece prin hotărârea judecătoriei Botanica

din 30 iunie 2015, devenită definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel

3

Chișinău din 22 decembrie 2016 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 iunie

2017, a fost admisă acțiunea lui Igor Rusu și SRL „Privex-Prim”, Viorel Puiu fiind

obligat să transmită actele întreprinderii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de către SRL „Privex-Prim” este inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Privex-Prim” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei SRL „Privex-Prim” precum că instanța

de apel eronat a interpretat prevederile art. 189 alin. (2) Cod fiscal, în speță nu s-a

constatat lipsa contabilității, dar s-a constatat aflarea ei la fostul administrator Viorel

Puiu și la organele de drept - Comisariatul General de Poliție, în aceste circumstanțe de

4

către IFS mun. Chișinău nu putea fi aplicată metoda indirectă, organul fiscal urmând să

conlucreze cu autoritățile publice și organele de drept responsabile, în vederea ridicării

documentelor necesare, din următoarele.

Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007,

documentele contabile pot fi ridicate (sechestrate) de către organele autorizate.

Conducătorul entității sau persoana autorizată de acesta sînt obligați, în prezența

reprezentanților organelor care ridică (sechestrează) documentele, să facă copii de pe

acestea, cu indicarea temeiului și datei ridicării (sechestrării). Copiile respective se

certifică prin semnăturile persoanelor care au ridicat (sechestrat) documentele. Pentru

documentele ridicate (sechestrate) se întocmește un proces-verbal care se semnează de

reprezentantul organului ce ridică (sechestrează) și de conducătorul entității respective

sau de persoana autorizată de acesta.

Administratorul SRL „Privex-Prim”, Igor Rusu care a intrat în drepturi depline la

sfârșitul anului 2012, a dispus de suficent timp pentru a întreprinde măsuri reale în

vederea restabilirii evidenței contabile (actul de control fiind întocmit în noiembrie

2013), până la emiterea deciziei organului fiscal (decembrie 2013) și deciziei emisă pe

marginea contestației nr. 10 din 23 ianuarie 2014, la solicitarea organului fiscal nefiind

prezentate nici un document contabil.

Mai mult ca atât controlul fiscal efectuat la SRL „Privex Prim” a inclus perioada

01 ianuarie 2009-30 septembrie 2013, astfel majoritatea documentelor ridicate de

organul de urmărire penală nu prezentau interes pentru autoritatea fiscală la efectuarea

controlului, deoarece nu includeau perioada activității contribuabilului ce urma să fie

supusă verificării.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentei SRL „Privex-Prim” precum că

instanța de apel eronat a concluzionat despre iresponsabilitatea lui Viorel Puiu pentru

neprezentarea documentelor Serviciului Fiscal de Stat, deoarece prin hotărârea

judecătoriei Botanica din 30 iunie 2015, devenită definitivă și irevocabilă prin decizia

Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2016 și încheierea Curții Supreme de Justiție

din 14 iunie 2017, a fost admisă acțiunea lui Igor Rusu și SRL „Privex-Prim”, Viorel

Puiu fiind obligat să transmită actele întreprinderii, întrucât aceste acte nu constituie

obiectul litigiului în cauză și nu sunt suficiente pentru efectuarea controlului fiscal în

cauză, deciziile organului fiscal fiind emise pentru lipsa totală a documentelor

contabile și de evidență ale contribuabilului pe perioada 2009-2013, care nu au fost

prezentate de administratorul Igor Rusu nici până în prezent, de către ultimul nefiind

întreprinsă nici o acțiune în acest sens.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept

procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în

fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

5

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

SRL „Privex-Prim” ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Privex-Prim” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Luiza Gafton

6