3ra-1066/13 — Recalcularea indemnizaţiei unice de concediere

prima instanţă: S.Arnăut dosarul nr. 3ra-1066/13 DECIZIE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Nicolae Clima, Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de reprezentantul recurentului Cupcic Iacob, avocatul Catana Eugeniu, la cererea de chemare în judecată depusă de Cupcic Iacob împotriva Procuraturii Generale cu privire la recalcularea îndemnizaţiei unice de concediere, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 c o n s t a t ă La data de 05 iulie 2012 Cupcic Iacob a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale cu privire la recalcularea îndemnizaţiei unice de concediere.

In motivarea acţiunii reclamantul a menţionat, că a activat în organele procuraturii din 12 august 1977 pînă la 19 iunie 2006. A fost concediat din organele procuraturii la 19 iunie 2006 în baza ordinului Procurorului General nr. 485-p din 13 iunie 2006. Ultima funcţie deţinută a fost cea de procuror militar al mun. Chişinău. La serviciul militar a fost încadrat prin ordinul Ministrului Apărării al fostei URSS nr. 0609 din 11 iulie 1981 şi a finalizat serviciul în grad militar special „colonel de justiţie”. Incorporarea la serviciu în organele procuraturii militare era posibilă cu o condiţie strict obligatorie – prezenţa dreptului de acces la secretul de stat şi acest acces i-a fost perfectat de organele competente ale fostei 1 RSSM şi a RM.

Ultima dată dreptul de acces la secretul de stat i-a fost perfectat la 24 ianuarie 2005 şi a dispus de acest drept până la data concedierii 19 iunie 2006. În calitate de procuror militar cădea sub incidenţa pct. 4 b) din Regulamentul cu privire la îndeplinirea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 925 din 21 decembrie 1994 (în vigoare pînă la 01 septembrie 2006), conform căruia pentru corpul ofiţerilor superiori se stabilea limita de vârstă de 50 ani. Acest termen i-a fost prelungit de Ministrul Apărării pe un termen de 5 ani, pînă la 28 mai 2006, în condiţiile prevăzute de alin. 2 art. 5 din acelaşi Regulament.

După demisie, în anul 2006, i s-au achitat mai multe restanţe la salariu. La 11 aprilie 2012 a primit ordinul despre demisionare nr. 485-p din 13 iunie 2006 în care sumele băneşti care urmează să-i fie achitate pentru întreaga perioadă de activitate în organele procuraturii nu sunt indicate. Astfel, din textul ordinului rezultă, că îndemnizaţia unică de concediere nu i s-a achitat integral, însă despre acest fapt nu a ştiut, deaceea nu s-a adresat cu cerere de achitare a sumei restante a îndemnizaţiei unice de concediere. Prin cererea prealabilă din 10 mai 2012 a solicitat recalcularea îndemnizaţiei şi achitarea acesteia pe cale amiabilă şi prin răspunsul din 07 iunie 2011 i s-a comunicat, că într-u executarea ordinului 821-p din 5 decembrie 2001 i s-a calculat şi i s-a achitat îndemnizaţia unică pentru 25 de ani în sumă de 26052 lei.

Conform informaţiei Procuraturii Generale din 10 aprilie 2012 nr. 30- 12d/12-209, suma indemnizaţiei unice calculate în baza ordinului nr. 485-p din 13 iunie 206 a constituit 5760 lei şi această parte a îndemnizaţiei unice a fost supusă impozitării: a fost reţinut impozitul pe venit şi primele de asigurare-obligatorie de asistenţă medicală. Reclamantul consideră, că Procuratura Generală incorect i-a calculat şi cuantumul salariului mediu, reieşind din salariul lunar în mărime de 3840 şi sporul pentru gradul de clasificare în mărime de 375 lei, dar nu a luat în calcul sporul pentru acces permanent la secretul de stat în mărime de 10 % din salariul lunar, ce constituie suma de 384 lei. Prin aceasta i-au diminuat considerabil suma îndemnizaţiei unice de concediere, care i-a fost achitată în mărime de 50%.

Reclamantul solicită recunoaşterea drept ilegale a acţiunilor Procurorului General la achitarea îndemnizaţiei unice de concediere, obligarea Procurorului General să dispună recalcularea sumei îndemnizaţiei unice de concediere reieşind din numărul de 28 ani lucraţi în funcţia de procuror înmulţiţi cu salariul mediu lunar de 4599 lei şi să i se achite datoria în sumă de 98600 lei. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 acţiunea s-a respins ca fiind depusă cu omiterea nejustificată a termenului de adresare în instanţa de contencios administrativ. La data de 24 ianuarie 2013 reprezentantul recurentului Cupcic Iacob, avocatul Catana Eugeniu a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii spre rejudecare.

2 În motivarea recursului a indicat, că prima instanţă nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

S-a constatat, că recurentul, Cupcic Iacob, s-a adresat cu acţiune în judecată împotriva Procuraturii Generale şi a solicitat recunoaşterea drept ilegale a acţiunilor Procurorului General la achitarea îndemnizaţiei unice de concediere, obligarea Procurorului General să dispună recalcularea sumei îndemnizaţiei unice de concediere reieşind din numărul de 28 ani lucraţi în funcţia de procuror înmulţiţi cu salariul mediu lunar de 4599 lei şi să i se achite datoria în sumă de 98600 lei. Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea nejustificată a termenului de adresare în instanţa de contencios administrativ.

Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că prima instanţă corect a respins cerinţele recurentului pe motiv, că a omis termenul, deoarece conform art. 25 alin. (1), lit. a) Legea contenciosului administrativ, judecând acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Conform art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice, funcţionarii din structurile specificate la lit. lit.a) şi b). Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Conform materialelor pricinii, recurentul a activat în organele procuraturii de la 12 august 1977 pînă la 19 iunie 2006 şi în baza ordinului nr. 485-p din 13 iunie 2006 a fost concediat la 19 iunie 2006. Prin ordinul nr. 485-p din 13 iunie 2006 recurentului i s-a calculat îndemnizaţia unică în sumă de 5760 lei pentru 3 ani de activitate. În conformitate cu art. 267 alin.(1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Recurentul s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată la data de 05 iulie 2012, cu omiterea termenului. Articolul 17 alin.(1) Legea contenciosului administrativ prevede, că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: 3 a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Răspunsul la cererea prealabilă i-a fost expediat recurentului la data de 10 aprilie 2012, iar dînsul s-a adresat cu acţiune în judecată la data de 05 iulie 2012. Astfel, recurentul a omis termenul şi în baza Legii contenciosului administrativ.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de reprezentantul recurentului Cupcic Iacob, avocatul Catana Eugeniu. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cupcic Iacob împotriva Procuraturii Generale cu privire la recalcularea îndemnizaţiei unice de concediere Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 4