2ra-2381/15 — Încasarea îndemnizaţiei unice

Prima instanță: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2381/15 Judecător: L. Ursu Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: V. Pruteanu, L. Bulgac, L. Popova ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecători Liliana Catan, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Canţîr Mihail împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova privind încasarea indemnizației unice, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 30 iunie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 27 martie 2014, Canţîr Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a RM, solicitînd încasarea indemnizaţiei unice pentru 13 ani lucraţi în funcţia de procuror, care constituie suma de 71 240 lei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 19.08.1991, conform ordinului Procurorului General interimar al Republicii Moldova nr. 505-i din 18.08.1991, a fost numit în funcţie de ajutorul al procurorului raionului Orhei, activând în diferite funcţii în organele Procuraturii. La 20.01.2004, a fost emis ordinul Procurorului General nr. 34-P, prin care reclamantul a fost concediat din organele Procuraturii.

La 19.07.2011, a fost reangajat în funcţie, în organele Procuraturii şi numit în funcţia de procuror în Procuratura raionului Orhei. La 20.11.2013, a fost transferat în funcţia de procuror în Procuratura raionului Călăraşi, unde a activat pînă la 10.03.2014, fiind eliberat din funcţie în legătură cu demisionarea din organele Procuraturii. Conform ordinului Procurorului General nr. 231-P din 05.03.2014 cu privire la eliberarea din funcţie, i-au fost achitate toate drepturile salariale, inclusiv şi indemnizaţia unică egală cu produsul înmulţirii salariului mediu lunar pentru doi ani de activitate în funcţia de procuror. A mai indicat că neachitarea deplină a indemnizaţiei unice pentru toţi anii lucraţi în funcţia de procuror este contrar legislaţiei în vigoare, or, dînsul la data de 18.02.2014 a împlinit 15 ani lucraţi în funcţia de procuror, fapt ce a servit temei de stabilire a pensiei de procuror ca rezultat a atingerii vîrstei şi a stagiului necesar de pensioare.

Conform certificatului eliberat de Procuratura Generală al RM, salariul mediu lunar pentru funcţia deţinută în Procuratura raionului Călăraşi a constituit suma de 5480 lei. Astfel, în susţinerea cerinţelor sale a invocat prevederile art. 85 alin. (1) şi (3) din Codul muncii, art. 72 alin. (2) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294- XVI din 25 decembrie 2008 (în vigoare din 17 martie 2009), potrivit cărora procurorului care demisionează sau care întruneşte condiţiile pensionării i se plăteşte o indemnizaţie unică egală cu produsul înmulţirii salariului sau mediu lunar la numărul de ani complet lucraţi în funcţia de procuror. Menţionează reclamantul, că la data de 13.03.2014 în adresa Procuraturii Generale a RM a înaintat cerere prealabilă privind achitarea indemnizaţiei unice, solicitînd încasarea indemnizaţiei unice pentru 13 ani complet lucraţi în funcţia de procuror în perioada 19.08.1991 - 20.01.2004, în mărime de 71240 lei, la care a fost refuzat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de Canţîr Mihail şi s-a dispus încasarea de la Procuratura Generală al RM în beneficiul lui Canţîr Mihail suma de 71240 lei cu titlu de indemnizaţie unică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2014, s-a admis apelul depus de Procuratura Generală a RM, s-a casat hotărîrea instanţei de fond şi s-a emis o hotărâre nouă de respingere a acţiunii înaintată de Canţîr Mihail, ca tardivă. Prin decizia Curţii Supremă de Justiţie din 29 aprilie 2015, s-a admis recursul declarat de Canţîr Mihail, s-a casat decizia din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Chişinău şi s-a remis cauza civilă la cererea lui Canţîr Mihail împotriva Procuraturii Generale a RM privind încasarea indemnizaţiei unice pentru anii lucraţi în funcţie de procuror, pentru rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de Procuratura Generală a RM şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 03 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Procuratura Generală a RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că decizia instanței de apel este nemotivată şi pasibilă casării.

La 02 septembrie 2015, Canţîr Mihail a prezentat referinţă pe marginea recursului, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Procuratura Generală a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Procuratura Generală a RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Procuratura Generală a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Ion Corolevschi Judecătorii Liliana Catan Ion Druţă