2ra-2857/13 — Recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

prima instanţă L. Holeviţcaia dosarul nr.2ra-2857/13 instanţa de apel E. Curdov E. Dimina E. Lazareva ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Maria Cîssa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Evgheniei Cioban, Mariei Tucan, Galinei Glecova şi Olesei Cîneva împotriva Direcţiei generală construcţii, dezvoltarea infrastructurii şi comunicaţiilor Găgăuziei şi Mariei Cîsa, intervenienţii accesorii Societatea pe acţiuni „Chilim” şi Primăria municipiului Comrat cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare a apartamentul, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 12 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Maria Cîssa şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 12 iunie 2012, Evghenia Cioban, Maria Tucan, Galina Glecova şi Olesea Cîneva au depus o cerere de chemare în judecată împotriva Direcţiei generală construcţii, dezvoltarea infrastructurii şi comunicaţiilor Găgăuziei şi Mariei Cîsa, intervenienţii accesorii Societatea pe acţiuni „Chilim” şi Primăria municipiului Comrat cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentul.

În motivarea acţiunii reclamantele au indicat că la 27 martie 2001 între Agenţia Teritorială de privatizare Comrat şi Savelii Cîssa, succesorul în drept al căruia este Maria Cîssa, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare (privatizare) a apartamentului, conform căruia Savelii Cîssa a dobîndit cu drept de proprietate apartamentul nr. 16 în căminul SA „Chilim” situat în mun. Comrat, str. Comsomoliscaia, blocul 5, proprietarul căruia din anul 2008 este Primăria mun. Comrat.

Consideră reclamanţii că acest contract urmează a fi recunoscut nul, deoarece a fost încheiat prin înşelăciune, indicând că încăperea transmisă în baza contractului contestat este un bun comun, constituit din bucătărie şi duşuri care sunt în folosinţă comună a locatarilor ce locuiesc la etajul doi al căminului dat, încăperile date le folosesc după destinaţie din momentul instalării lor în cămin, iar vinderea apartamentului dat este contrară prevederilor art. 1 şi 5 al Legii 1 condominiu în fondul locativ, care stabilesc că condominiu este un complex unic de bunuri imobiliare, ce include terenul în hotarele stabilite şi blocurile (blocul) de locuinţe, alte obiecte imobiliare amplasate pe acesta, în care o parte, constituind locuinţele, încăperile cu altă destinaţie decît aceea de locuinţă, se află în proprietate privată, de stat sau municipală, iar restul este proprietate comună indiviză şi că proprietatea comună în condominiu include toate părţile proprietăţii aflate în folosinţă comună: terenul pe care este construit blocul (blocurile), zidurile, acoperişul, terasele, coşurile de fum, casele scărilor, holurile, subsolurile, pivniţele şi etajele tehnice, tubulaturile de gunoi, ascensoarele, utilajul şi sistemele inginereşti din interiorul sau exteriorul locuinţelor (încăperilor), care deservesc mai multe locuinţe (încăperi),

terenurile aferente în hotarele stabilite cu elemente de înverzire, alte obiecte destinate deservirii proprietăţii imobiliare a condominiului. Iar, art. 6 alin. (3) al aceleiaşi Legi prevede că bunurile comune în condominiu se află în proprietate comună în diviziune a proprietarilor de locuinţe. Mai indică că prevederi analogice sunt stabilite şi în art. 8 a Legii cu privire la privatizarea fondului locativ, şi anume că proprietarii de locuinţă privatizată sunt coposesorii instalaţiilor şi comunicaţiilor inginereşti, ai locurilor de uz comun ale imobilului şi ai terenurilor de pe el. De asemenea, au mai indicat că la încheierea contractului de vînzare- cumpărare a apartamentului nr. 16 din 27 martie 2001 au fost încălcate şi prevederile art. (6) alin. (4) al Legii condominiului în fondul locativ care prevede că proprietatea comună din condominiu nu poate fi înstrăinată separat de dreptul de proprietate asupra locuinţelor (încăperilor) din condominiu.

Iar art. 115 Codul civil (în redacţia anului 1964, în vigoare la data încheierii contractului) prevede că actele juridice de dispoziţie în privinţa bunurilor, aflate proprietate comună pe cote-părţi se pot încheia numai cu acordul proprietarilor. Astfel, consideră că organul administraţiei publice locale în domeniul privatizării a ignorat şi drepturile altor proprietari asupra proprietăţii lor. Mai indică că prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 martie 2002 a fost admisă acţiunea procurorului UTA Găgăuzia despre recunoaşterea ilegală a ordinului de repartiţie nr. 7 eliberat lui Savelii Cîssa pentru ocuparea apartamentului nr. 16 în căminul SA „Chilim” Prin decizia Tribunalului Comrat din 10 septembrie 2002 a fost admis apelul declarat de către Savelii Cîssa, hotărârea Judecătoriei Comrat din 11 martie 2002 a fost casată şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel din 05 noiembrie 2002 a fost admis recursul procurorului UTA Găgăuzia, casată decizia Tribunalului Comrat din 20 septembrie 2002 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Comrat din 11 martie 2002, hotărîre care este irevocabilă. Mai consideră că odată ce a fost recunoscut ilegal de către instanţele de judecată a ordinul de repartiţie, atât Maria Cîssa cât şi soţul ei Savelii Cîssa nu au avut dreptul să încheie contractul de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 16 situat în mun. Comrat str. Comsomoliscaia 5. Prin urmare, solicită Evghenia Cioban, Maria Tucan, Galina Glecova şi Olesea Cîneva recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentul nr. 16 din căminul SA „Chilim” situat pe str. Comsomoliscaia 5, 2 mun.

Comrat încheiat la 27 martie 2001 între Agenţia teritorială de privatizare Comrat şi Savelii Cîssa cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 07 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost recunoscut nul contractul de vînzare-cumpărare (privatizare) a apartamentului nr. 16 din 27 martie 2001 în căminul SA „Chilim” situat pe str. Comsomolului, 5, mun. Comrat, încheiat între Agenţia teritorială de privatizare Comrat şi Savelii Cîssa cu aducerea părţilor în poziţia iniţială. A fost încasat de la Maria Cîssa în beneficiul Evgheniei Cioban, Mariei Tucan, Galinei Glecova şi Olesei Cîneva taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 12 februarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Maria Cîssa şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe.

La 08 mai 2013, în termenul prevăzut de lege, Maria Cîssa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Recurenta Maria Cîssa, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, au aplicat şi au interpretat eronat normele de drept material, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Indică că instanţa de apel contrar art. 373 alin. (5) CPC nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel.

La 08 august 2013 şi la 24 iulie 2013, intimatele Evghenia Cioban, Maria Tucan, Galina Glecova şi Olesea Cîneva, respectiv Direcţia generală constricţii, dezvoltarea infrastructurii şi comunicaţiilor Găgăuziei au depus referinţe solicitând respingerea recursului declarat de către Maria Cîssa ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Maria Cîssa nu se 3 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Mariei Cîssa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Mariei Cîssa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4