2rac-438/13 — Încasarea sumei

prima instanţă R. Ţurcanu dosarul nr. 2rac-438/13 instanţa de apel D. Manole N. Traciuc E. Fistican ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Aip grup Invest”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Aip Grup Invest” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Melentagro” cu privire la încasarea sumei îmbogăţirii fără justă cauză şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013, prin care a fost admisă cererea Societăţii cu răspundere limitată „Melentagro” privind repunerea apelului în termen şi repusă cererea de apel în termen, admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Melentagro”, casată hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 15 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 28 februarie 2012, Societatea cu răspundere limitată „Aip Grup Invest” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Melentagro” cu privire la încasarea sumei îmbogăţirii fără justă cauză şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul SRL „Aip Grup Invest” a indicat că a transferat la contul SRL „Melentagro” mijloace băneşti în sumă de 854000 lei, fapt ce se confirmă prin ordinele de plată bancară: nr. 10 din 09 iulie 2010, în sumă de 105000 lei, nr. 13 din 19 iulie 2010 în sumă de 134200 lei, nr. 14 din 19 iulie 2010 în sumă de 139000 lei, nr. 23 din 04 august 2010 în sumă de 300000 lei, nr. 35 din 25 august 2010, în sumă de 188000 lei şi nr. 64 din 18 septembrie 2010 în sumă de 157000 lei. Menţionează că banii au fost transferaţi la conturile bancare ale pârâtului pentru procurarea grâului şi floarei-soarelui în baza contractului de vînzare- cumpărare nr. 12 AIP din 05 iulie 2010, încheiat între SRL „Aip Grup Invest” şi SRL „Melentagro”.

Însă, până în prezent pârâtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, ignorând orice încercare din partea SRL „Aip Grup Invest” de a clarifica situaţia şi de a realiza înţelegerea convenită. 2 Consideră că suma de 854000 lei primită de către SRL „Melentagro” de la SRL „Aip Grup Invest” constituie o îmbogăţire fără justă cauză care urmează să o restituie. Cere SRL „Aip Grup Invest” încasarea de la SRL „Melentagro” a sumei îmbogăţirii fără justă cauză în mărime de 854000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 martie 2012 acţiunea SRL „Aip Grup Invest” a fost admisă integral. A fost încasat din contul SRL „Melentagro” în beneficiul SRL „Aip Grup Invest” SRL suma îmbogăţirii fără justă cauză în mărime de 854000 lei taxa de stat în sumă de 25620 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei şi 35,70 lei cheltuieli legate de expedierea telegramei, iar în total suma de 884655,70 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2013 a fost admisă cererea SRL „Melentagro” privind repunerea cererii de apel în termen. A fost repus în termen apelul declarat de către SRL „Melentagro”, admis apelul declarat de către ultimul, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasat de la SRL „Aip Grup Invest” în beneficiul SRL „Melentagro” suma de 19215 lei cu titlu de taxă de stat achitată de SRL „Melentagro la depunerea apelului. A fost respinsă cererea SRL „Melentagro” privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. La 10 iulie 2013, SRL „Aip Grup Invest” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe, pe care o consideră întemeiată şi legală.

Recurentul, Societatea cu răspundere limitată „Aip Grup Invest” în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel la pronunţarea deciziei a încălcat normele de drept material , nu a aplicat legea care trebuia sa fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat legea. Totodată prin respingerea acţiunii cu privire la încasarea sumelor menţionate a fost violat dreptul de proprietate a SRL „Aip Grup Invest” garantat de art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de paragraful 1 art. 6 din Convenţia Europeană. Mai indică că a fost violat şi principiul securităţii raporturilor juridice, or apelul a fost admis după expirarea termenului de un an de la data emiterii hotărârii de către prima instanţă.

Astfel a fost casată o hotărâre irevocabilă. La 18 iulie 2013, SRL „Aip Grup Invest” a depus recurs suplimentar în care a invocat că din concluziile instanţei de apel reiese că prin scrisoarea din 26 martie 2012, prima instanţă a adus la cunoştinţă SRL „Melentagro” dispozitivul hotărârii emise în cauza dată. Astfel, consideră că din 26 martie 2012 „SRL „Melentagro” cunoştea despre emiterea hotărârii în cauză şi până la 01 aprilie 2013 nu a întreprins nici o măsură pentru a lua cunoştinţă cu hotărârea motivată. Instanţa de apel eronat a interpretat prevederile legale şi greşit a concluzionat că intimatul nu a fost citat la şedinţele de judecată care au avut loc în prima instanţă, iar avizele telegrafice nu pot servi drept dovadă a citării legale, pe motiv că nu este clar cine le-a primit.

Or, careva probe ce ar pune la îndoială faptul că intimatul nu a primit înştiinţările despre data, ora şi locul şedinţei, precum şi nu a semnat avizele telegrafice, nu au fost prezentate. 3 Mai indică că în pofida faptului că instanţa de apel în baza deciziei pronunţate a constatat faptul că apelul depus de SRL „Melentagro” este tardiv, însă contrar art. 117 alin. (3), art. 362 CPC a repus în termen apelul declarat de intimat. Astfel menţionează că apelul SRL „Melentagro” a fost depus cu omiterea termenului de prescripţie prevăzut de art. 362 CPC, care la momentul pronunţării hotărârii primei instanţe era de 20 zile din momentul comunicării hotărârii motivate.

În acest sens, după emiterea hotărârii contestate, adică la 15 martie 2012 intimatul nu a depus apelul în termenul prevăzut de lege, şi a atacat hotărârea primei instanţe peste un an de zile, adică la 02 aprilie 2013. De asemenea, instanţa de apel examinând fonful pricinii greşit a concluzionat că intimatul a stins datoria livrării mărfii în baza unor copii a facturilor fiscale şi a unor delegaţii, deoarece semnăturile în înscrisurile prezentate de intimat nu au fost efectuate de către administratorul SRL „Aip Grup Invest”, şef-contabil sau de către alt reprezentant al acestuia, până la moment nu au stins datoria indicată, nu a livrat marfa pentru stingerea datoriei şi nici nu a întreprins careva acţiuni pentru achitarea sumelor indicate în hotărârea judecătorească nominalizată.

Astfel, contrar prevederilor art. 138 alin. (4), 139 alin. (3) şi (4), art. 130 CPC, instanţa de apel a admis, a apreciat ca probe nişte acte prezentate în copii, fără prezentarea acestora în original. La fel, indică că prima instanţă cu respectarea normelor de drept material şi procedural a soluţionat litigiul pronunţând o hotărâre legală şi întemeiată. a încălcat normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Aip Grup 4 Invest” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă.

firmaţia recurentului precum că apelul a fost depus peste termen nu poate fi reţinută, deoarece repunerea în termen s-a făcut întemeiat, or înscrisurile din dosar denotă faptul că intimatul a aflat de hotărârea adoptată de instanţa de fond numai când recurentul a solicitat un duplicat de titlu executoriu, iar persoana care a făcut cunoştinţă cu hotărârea dată de prima instanţă nu are calitate de reprezentant şi nu s-a aflat în relaţii de muncă cu SRL „Melentagro”. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SRL „Aip Grup Invest” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii cu răspundere limitată „Aip Grup Invest” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi