2ra-2522/13 — Demolarea construcţiilor neautorizate, recunoaşterea ca dobânditor de bună-credinţă asupra bunului imobil şi înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului posesiunii şi folosinţei bunului imobil

prima instanţă – Iu. Cotruţă dosarul nr. 2ra-2522/13 instanţa de apel – Gh. Creţu, A. Doga, A. Pahopol ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ecaterina Mamut şi Veronica Buju în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Verlan, Elizavetei Şaşco, Tatianei Morari, Gheorghii Morari, Ivan Morari, Ruslan Morari, Igor Morari şi Nataliei Drîgvali şi intervenientului principal Consiliul municipal Chişinău împotriva Veronicăi Buju cu privire la demolarea construcţiilor neautorizate şi la cererea reconvenţională a Veronicăi Buju şi cererea intervenientului principal Ecaterinei Mamut împotriva Nataliei Verlan, Elizavetei Şaşco, Tatianei Morari, Gheorghii Morari, Ivan Morari, Ruslan Morari, Igor Morari, Nataliei Drîgvali şi intervenientului principal Consiliul municipal Chişinău cu privire la recunoaşterea ca dobânditor de bună-credinţă asupra bunului imobil şi înlăturarea impedimentelor în exercitarea dreptului posesiunii şi folosinţei bunului imobil împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Veronica Buju şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 17 septembrie 2012, prin care a fost admisă acţiunea iniţială şi respinsă acţiunea reconvenţională constată: La 06 decembrie 2011, Natalia Verlan, Elizaveta Şaşco, Tatiana Morari, Gheorghii Morari, Ivan Morari, Ruslan Morari, Igor Morari, Natalia Drîgvali a depus cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Buju cu privire la demolarea construcţiilor neautorizate. În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că ei sunt proprietari ai casei de locuit din str. Dimineţii, nr. 41, în care Natalia Verlan, Elizaveta Şaşco, Tatiana Morari, Gheorghii Morari, Ivan Morari, Ruslan Morari, Igor Morari sunt instalaţi cu domiciliul permanent. Menţionează că în curtea casei la o distanţă imediat apropiată de casa de locuit, pârâta şi-a instalat neautorizat două garaje metalice, specificate pe chema cadastrală cu lit. „D” şi „nr.

3”, acesta fiind construit împrejur cu cotileţ, iar sub garajul nr. 3 a construit un beci specificat pe schemă cu „nr. 4”. Indică că construcţiile neautorizate ale pârâtei împiedică buna convieţuire a lor. Solicită demolarea garajului specificat pe schema cadastrală cu lit. „D”, garajul metalic nr. 3 cu beciul nr. 4, amplasate neautorizat în faţa blocului locativ din str. Dimineţii, nr. 41, mun. Chişinău şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 24 mai 2012 a fost admisă cererea Consiliului municipal Chişinău cu privire la intervenirea în proces în calitate de intervenient principal. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 15 iunie 2012 a fost admisă cererea Ecaterinei Mamut cu privire la intervenirea în proces în calitate de intervenient principal.

La 15 iunie 2012, Ecaterina Mamut a depus cerere prin care a solicitat recunoaşterea dreptului de posesie a bunurilor - garajului nr. 3,beciului nr. 4 din str. Dimineţii, 41 (Cetatea Albă 20) şi a terenului adiacent, obligarea pârâţilor de a înlătura impedimentele în posesia şi folosirea a garajului din str. Dimineţii, 41, mun. Chişinău, specificat în schema cadastrală, întocmită de OCT Chişinău ca garajul metalic nr. 3 cu beci nr. 4, şi a terenului adiacent din str. Dimineţii, 41, (Cetatea Albă 20, fosta Crasnodonscaia) mun. Chişinău, atribuit lui Tihon Panîcev prin decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 1763 din 25 august 1983 şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii Ecaterina Mamut a menţionat că ea locuieşte împreună cu mama pe str. Independenţei, nr. 14/4, ap. 142, mun.

Chişinău, având în posesie garajul nr. 3, beciul nr. 4 instalat pe terenul din str. Dimineţii, nr. 41, mun. Chişinău. Indică că terenul pentru garajul metalic i-a fost atribuit soţului ei Tihon Panîcev, invalid de gr. II al Marelui Război pentru Apărarea Patriei (decedat în anul 2008) prin decizia Comitetului Executiv al Sovietului de deputaţi ai norodului al r-nului Botanica nr. 22/9-17din 25 august 1983. Iar în baza contractului nr. 67 din 09 septembrie 1983 lui Tihon Panîcev i-a fost atribuit un teren adiacent construcţiei cu suprafaţa de 18 m2, pe care alături de garajul metalic, Veronica Buju şi Victor Buju au construit cu acordul ei şi a lui Tihon Panîcev un alt garaj de tip capital din cotileţ, cu dimensiunile de 7,60 m x 3,30 m. Consideră că garajul nr. 3 a fost instalat de către soţul ei în mod legal, în baza deciziei organului abilitat.

Ulterior, Veronica Buju a depus cerere reconvenţională, solicitând recunoaşterea dreptului ei ca dobânditor de bună-credinţă al bunurilor - garajului situat pe terenul din str. Dimineţii, nr. 41, mun. Chişinău, specificat în schema cadastrală, întocmită de OCT Chişinău cu lit. „D”, precum şi a garajului metalic nr. 3 cu beci nr. 4, ambele amplasate pe terenul din str. Dimineţii, nr. 41, (Cetatea Albă, nr. 20, fosta Crasnodonscaia) mun. Chişinău, atribuit anterior lui Tihon Panîcev prin decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 1763 din 25 august 1983, înlăturarea impedimentele în posesia şi folosirea de către partea reclamantă a bunurilor nominalizate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reconvenţionale reclamanta a indicat că pe terenul adiacent construcţiei cu suprafaţa de 18 m2, acordat lui Tihon Panîcev în baza contractului nr. 67 din 09 septembrie 1983, alături de garajul metalic, ea împreună cu soţul ei, Victor Buju, au construit cu voia şi acceptul lui Tihon Panîcev un garaj capital, menţionat pe schema cadastrală a OCT cu lit. „D”, cu dimensiunile de 7,60 m x 3,30 m. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 aprilie 2011 pentru construcţia abuzivă instanţa a aplicat contravenientului Veronica Buju o amendă în mărime de 1200 lei. Afirmă că ei i-a fost eliberat în baza cererii depuse la Primăria mun.

Chişinău, Certificatul de urbanism informativ nr. 510/11 din 14 iunie 2011 privind stabilirea regimului urban pentru garajul „D” şi garajul metalic nr. 3 cu beciul nr. 4, construite fără autorizaţie pe terenul din str. Cetatea Albă, nr. 20 în scopul demarării, finisării construcţiei, darea în exploatare şi înregistrare garajelor conform cerinţelor legislaţiei în vigoare. Susţine că drept urmare al petiţiei depuse de pârâţi, care sunt locatarii casei vecine din str. Dimineţii, nr. 41, mun. Chişinău, prin dispoziţia Viceprimarului Nistor Grozavu, nr. 1054-d din 25 noiembrie 2011 cu privire la anularea Certificatului de urbanism informativ cu nr. 510/11 din 14 iunie 2011, a fost nejustificat anulat certificatul de urbanism informativ eliberat ei, fără a fi indicate temeiurile, care au servit drept motiv de anulare.

Mai indică că terenul pe care sunt amplasate garajele, pentru care a primit certificatul de urbanism, fiind executată schiţa topografică a terenului şi alte scheme de la OCT Chişinău, a suportat cheltuieli în sumă totală de 5000 lei. Proprietar al terenului este autoritatea Administraţiei publice locale în persoana Primăriei mun. Chişinău. Afirmă că conform deciziei Primăriei mun. Chişinău în vigoare terenul adiacent imobilului casă de locuit din or. Chişinău poate fi privatizat la o suprafaţă în mărime de până la 6 ari, iar terenul adiacent casei de locuit din str. Dimineţii, nr. 41 are 0,094 ha, adică este mai mare de 6 ari. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 17 septembrie 2012 acţiunea iniţială şi cererea intervenientului principal Consiliul municipal Chişinău au fost admise, dispusă demolarea construcţiilor neautorizate – garajul specificat pe schema cadastrală cu lit. „D”, garajul metalic nr. 3, cu beci nr. 4, amplasate în faţa blocului locativ din str. Dimineţii, nr. 41, mun. Chişinău, iar acţiunea reconvenţională şi cererea intervenientului principal Ecaterina Mamut au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 noiembrie 2012 apelul declarat de către Veronica Buju a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 24 mai 2013, Ecaterina Mamut şi Veronica Buju au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând recunoaşterea cererii admisibile, numirea recursului spre examinare în fond, admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu remiterea cauzei spre rejudecare.

Ecaterina Mamut susţine că nu a primit copia hotărârii primei instanţe şi deciziei motivate a instanţei de apel şi despre examinarea dosarului civil la Curtea de Apel Chişinău n-a cunoscut, deoarece n-a fost citată legal. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, în calitate de temeiuri pentru declararea recursului indicând prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a), b), c); art. 432 alin. (3) lit. b) şi d) CPC. Îşi exprimă dezacordul cu concluziile instanţei de apel precum că garajul cu beci este amplasat neautorizat şi intervenientul principal Ecaterina Mamut nu are dreptul să pretindă la acest garaj cu beci şi nu poate solicita legiferarea lui, în legătură că cererea ei nu are suport legal, la fel şi cu concluzia cu privire la garajul capital, susţinând că Ecaterina Mamut în cererea sa a solicitat recunoaşterea lor ca dobânditori de bună- credinţă asupra terenului şi asupra garajului din str. Dimineţii, nr. 41 din mun.

Chişinău, recunoaşterea dreptului de posesie asupra acestor bunuri. Iar conform art. 320 alin. (2) CC, dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic, succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când aceasta este translativă de proprietate. Afirmă că decizia Comitetului Executiv al Sovietului de deputaţi ai norodului al r-lui Botanica mun. Chişinău, nr. 22/9-17 din 25 august 1983 şi a contractului nr. 67 din 09 septembrie 1983 în privinţa lui Tihon Panîcev cu privire la atribuirea lui un teren adiacent construcţiei cu suprafaţa de 18 m2 n-au fost anulate. Pe parcursul a 25 de ani (1983-2008) Tihon Panîcev cu bună-credinţă a posedat garajul nr. 3, beciului nr. 4 din str. Dimineţii, nr. 41, mun.

Chişinău şi terenul adiacent construcţiei cu suprafaţa de 18 m 2 în mod legitim, deoarece în anul 2008 el a decedat, iar familia lui prelungeşte să se folosească de bunurile lăsate după moartea lui. Invocă că prima instanţă şi instanţa de apel nu şi-au expus poziţia asupra constatării faptului posesiunii cu bună-credinţă a bunului timp de 30 de ani, care ar avea ca efect uzucapiunea imobilului, indiferent dacă acesta este un bun imobil sau un bun mobil. Hotărârile instanţelor ierarhic inferioare nu sunt motivate referitor la depunerea cererilor reconvenţionale, iar nemotivarea hotărârii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil, garantat de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor Fundamentale, care obligă judecătorii naţionali să-şi motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine şi a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

Consideră că din materialele pricinii rezultă că concluziile primei instanţe şi instanţei de apel sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost elucidate pe deplin, nu s-a demonstrat ce atribuţie la cauza dată au reclamanţii pe dosar, n-au fost prezentate instanţelor de judecată dacă reclamanţii dispun de documente că garajul şi terenul în cauză le aparţine ca proprietate. Ecaterina Mamut menţionează că ea la examinarea pricinii în instanţa de apel n-a fost citată şi examinarea pricinii a fost în lipsa ei, prin ce i-a fost încălcat grav dreptul la justiţie. La fel, Ecaterina Mamut indică că copiile hotărârilor judecătoreşti nu le-a primit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Veronica Buju nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate de Veronica Buju nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Veronica Buju, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că şi recursul declarat de către Ecaterina Mamut este inadmisibil în temeiul art. 433 lit. c) CPC, care direct statuează că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. La acest segment se va remarca că prin decizia Curţii de Apel din 20 noiembrie 2012, casarea cărei se solicită prin prezentul recurs, a fost examinată şi respinsă cererea de apel depusă şi semnată de Veronica Buju, astfel fiind cert că Ecaterina Mamut nu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 17 septembrie 2012. Prin urmare, se menţionează că Ecaterina Mamut n-a contestat hotărârea primei instanţe cu apel, respectiv ultima nu este în drept să declare recurs nici împotriva deciziei instanţei de apel, prin care hotărârea primei instanţe a fost menţinută, or art. 429 alin. (4) CPC, direct statuează că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ecaterina Mamut şi Veronica Buju ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a) şi c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Ecaterinei Mamut şi Veronicăi Buju se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru