2ra-1350/13 — Demolarea construcţiei neautorizate

dosarul nr.2ra-1350/13 prima instanţă: A.Sandu instanţa de apel: B.Bîrca, T.Pelin, N.Traciuc DECIZIE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Nicolae Gordilă Vladimir Timofti, Nicolae Clima examinând cererea de recurs declarată de către Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Brăescu împotriva lui Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre cu privire la obligarea demolării construcţiei de pe hotar, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 mai 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 17 ianuarie 2012, Ecaterina Brăescu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre cu privire la obligarea demolării construcţiei de pe hotar, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta, Ecaterina Brăescu a indicat că ea este proprietara casei, situate pe terenul cu aria de 0,0509 ha cu nr. cadastral 5515205079, amplasat în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel Mare,79, iar ca vecini îi are pe Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre, care sunt proprietarii casei şi a terenului cu nr. cadastral 5515205078. Începînd cu anul 2003 are conflict cu vecinii din cauza hotarului şi a saraiului construit la o distanţă de doar 0,7 m. Mai mult ca atît, saraiul a fost construit din material aduse de la uzina chimică, care elimină un miros insuportabil, fapt ce a servit drept motiv pentru moartea păsărilor domestice. Înţelegerile anterioare cu familia Mereacre, prin care ultimii s-au obligat să construiască gard pentru delimitarea hotarului nu au fost îndeplinite, iar în locul gardului au fost instalate foi de ardezie, apele de pe acoperiş scurgîndu-se sub peretele casei sale.

Cere reclamanta, Ecaterina Brăescu obligarea lui Serghei Mereacre şi Lilianei Mereacre să demoleze din surse financiare proprii a construcţiei accesorie - săraiul, amplasat în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel Mare, 81, repararea prejudiciului material în mărime de 8499,50 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 900000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 23 mai 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligaţi Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre să demoleze saraiul cu suprafaţa de 56 m.p., construit fără certificat de urbanism şi autorizaţie de construcţie, situat în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel Mare, 81, de pe hotarul ce desparte gospodăria nr.79 a Ecaterinei Brăescu şi s-a încasat în mod solidar de la Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre în beneficiul Ecaterinei Brăescu a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 300 lei şi pentru măsurările efectuate pe teren în sumă de 3925 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 apelul declarat de Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 21 februarie 2012, Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. În motivarea recursului recurenţii au invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, din care considerente a emis o decizie ilegală. În special, s-a invocat că instanţele de judecată eronat au constatat caracterul ilicit al construcţiei accesorie, serai cu suprafaţa de 56 m.p., invocînd că Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre nu au prezentat autorizaţia de construcţie, deoarece saraiul a fost construit de Agafia Dogot în anii 2000 – 2001 şi nu există vre-un act normativ care ar obliga recurenţii să deţină aceste acte.

De asemenea, s-a invocat că saraiul a fost amplasat anume lîngă terenul Ecaterinei Brăescu, deoarece în partea acea de teren este amplasat şi saraiul intimatei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd recursul în limitele prevăzute de lege, consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. Conform art. 445 alin. (1), lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 442 alin. (1) CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, pe baza actelor din dosar, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Conform art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Potrivit actelor pricinii, Ecaterina Brăescu este proprietara casei de locuit şi a terenului aferent cu suprafaţa de 0,0509 ha, nr. cadastral 5515205079, situat în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel Mare, 79. Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre, în baza contractului de donaţie din 17 noiembrie 2010, deţin în proprietate imobilul învecinat nr. cadastral 5515205078, cu Ecaterina Brăescu, situat în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel Mare, 81. S-a mai constatat că prin soluţia primei instanţe, concluzie preluată de instanţa de apel, s-a invocat că bunul imobil, construcţie accesorie-sarai, a fost edificat cu derogări de la norma juridică materială, deoarece lipsesc actele constatatoare de autorizare a efectuării şi existenţei construcţiei, iar prin simpla existenţă a construcţiei, în mod vădit s-au adus atingere drepturilor şi intereselor legitime Ecaterinei Brăescu.

În cadrul judecării cauzei, prin actele conexate la materialele pricinii s-a constatat că, Liliala Mereacre a devenit proprietară al imobilului situat în s.Costeşti, r-nul Ialoveni, str. Ştefan cel Mare, 81 cu nr. cadastral 5515205078, format din construcţia locativă individuală „01” cu suprafaţa la sol de 101,6 m.p. şi construcţii accesorii „02” cu suprafaţa la sol de 56 m.p. ce constă din şura cu suprafaţa la sol de 56 m.p., veceu, în temeiul contractului de donaţie nr.12563 din 17 noiembrie 2010, prin care Agafia Dogot a donat Lilianei Mereacre toate bunurile imobile sus menţionate.

Totodată, recurenţii susţin că saraiul, care se solicită a fi demolat a fost construit de către Agafia Dogot în anii 2000-2001, în acest sens de către Primăria s. Costeşti, a fost eliberat certificatul nr.78 din 10 octombrie 2001, potrivit căruia prin decizia Primăriei nr.10.01 din 012 februarie 1992, Agafiei Dogot a fost repartizat în proprietate teren cu suprafaţa de 0,13 ha în scopul construcţiei locative. De asemenea, potrivit pct. 2 al certificatului menţionat, construcţia accesorie „02” – şura – 56 m.p., aparţine Agafiei Dogot, care a fost construită pe terenul repartizat pentru construcţii. (f.d.57).

S-a mai constatat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din 11 ianuarie 2002, după Dogot Agafia a fost înregistrat dreptul de proprietate asupra terenului pentru construcţii cu nr. cadastral 5515205.078 cu suprafaţa de 0.1244 ha, casei de locuit cu nr. cadastral 5515205.078.01 cu suprafaţa de 101,6 m.p., cît şi construcţiei accesorii cu suprafaţa de 56 m.p., situate în r-nul Ialoveni, s. Costeşti, str. Ştefan cel mare, 81, în temeiul certificatului primăriei s. Costeşti nr.78 din 10 octombrie 2001 şi Titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.5515205078 din 06 noiembrie 2001. Prin urmare, instanţa de apel la rejudecare pricinii urmează să dea o apreciere cuvenită şi amplă tuturor probelor prezentate de către părţi pentru a stabili dacă şura (saraiul) cu suprafaţa de 56 m.p., care constituie construcţie accesorie la casa de locuit cu suprafaţa de 101,6 m.p., situată pe str. Ştefan cel Mare, 81, s. Costeşti, r-nul Ialoveni, a fost construită legal sau ilegal.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că reclamanta în susţinerea poziţiei sale a invocat că toate scurgerile de apă veneau de pe saraiul care aparţine intimaţilor la saraiul ei, pe parcursul anilor 2003 pînă în prezent, din care cauză a început să cadă tencuială, iar cu cererea de chemare în judecată s-a adresat tocmai la 17 ianuarie 2012, pe perioada anilor 2002-2012, neavând careva pretenţii faţă de fostul proprietar, Agafia Dogot, cît şi proprietari imobilului în prezent, Liliana Mereacre.

În situaţia în care prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, a fost menţinută hotărîrea primei instanţe, instanţa urma să analizeze minuţios circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, iar motivarea doar prin faptul că la materialele dosarului lipsesc acte constatatoare de autorizare a efectuării şi existenţei construcţii, fără a da o apreciere cuvenită probelor prezentate de către Liliana Mereacre, este insuficientă întru menţinerea hotărîrii primei instanţe. În afară de cele menţionate urmează să se ţină cont de reglementările legale în domeniu.

Potrivit art. 378 alin. (1), (2) Cod civil proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influenţa pe care o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul, căldura, vibraţia sau o altă influenţă similară provenită din terenul vecin dacă nu împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul acestuia. Dispoziţiile alin.(1) se aplică şi în cazul în care influenţa este considerabilă, dar este produsă de folosirea obişnuită a unui alt teren şi nu poate fi înlăturată prin măsuri justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea influenţă şi dacă aceasta depăşeşte folosirea recunoscută obişnuită în localitatea respectivă şi limitele economice admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de teren care cauzează influenţa o compensaţie corespunzătoare în formă bănească.

În temeiul art. 379 alin. (1), (2) Cod civil proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său. Dacă construcţia sau instalaţia a fost ridicată respectîndu-se distanţa de la hotar stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

Conform art. 389 alin. (1) Cod civil orice construcţie, lucrare sau plantaţie se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanţe minime faţă de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încît să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin, iar în conformitate cu art. 390 alin. (1) dacă proprietarul unui teren, cu ocazia ridicării unei construcţii, a construit dincolo de limita terenului său, fără a i se putea imputa premeditarea sau culpa gravă, vecinul trebuie să tolereze încălcarea hotarului dacă nu a obiectat pînă sau imediat după depăşirea limitei. În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Contrar normelor citate şi prevederilor art. 239 CPC, decizia instanţei de apel este una generalizatoare fără constatarea tuturor circumstanţelor, fără a se analiza şi a se da o apreciere obiectivă tuturor circumstanţelor şi argumentelor părţilor. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere că cele menţionate nu pot fi examinate sau corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare la instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate în decizia dată, de a examina apelul în conformitate cu prevederile legale, ţinînd cont de obiecţiile şi argumentele fiecărei din părţi, de a crea codiţii obiective şi reale participanţilor la proces pentru realizarea drepturilor sale procedurale şi în baza probelor pertinente administrate, raportate la legea materială ce guvernează raportul juridic litigios, să emită o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Brăescu împotriva lui Serghei Mereacre şi Liliana Mereacre cu privire la obligarea demolării construcţiei de pe hotar, repararea prejudiciului material şi moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Nicolae Gordilă Vladimir Timofti Nicolae Clima