2ra-2597/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă

prima instanţă – E. Roibu dosarul nr. 2ra-2597/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliţa DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru ` Constantin Alerguş examinând recursul declarat de către Teodosia Benga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodosiei Benga împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani”, casată hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17 septembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 15 aprilie 2012, Teodosia Benga a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că din anul 1994 este în raporturi de muncă cu ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani”, unde de la început a lucrat ca lucrătoare de rând, iar din anul 2010 - şef a fermei de păsări. Menţionează că în anul 2010, ferma de păsări de rând cu alte subdiviziuni au fost date în arendă. Conform art. 185 Codul muncii, predarea în arendă a fermei, angajaţii ei urmau să fie transferaţi la arendaş, iar mai apoi în termen de 3 luni dacă era necesitatea de producere urma să elibereze unităţile respective de salariaţi, ceea ce nu s-a făcut.

Afirmă că în baza ordinului ÎS „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” nr. 217-C din 29 decembrie 2010, la toţi angajaţii fermei, inclusiv şi ei, le-au fost acordate concediile anuale pentru perioada 25 octombrie 2006-25 octombrie 2007, 25 octombrie 2007-25 iulie 2008 pe un termen de 56 de zile calendaristice, şi de la 27 octombrie 2010-23 februarie 2011. Susţine că revenind din concediu, secţia cadre i-a comunicat că funcţia deţinută de ea, şef de fermă este ocupată. Situaţia s-a agravat şi mai mult după ce la domiciliu a fost traumatizată - fractura degetului de la mâna stângă. Drept urmare a fost în concediu medical, începând cu 22 august 2011 şi inclusiv până la 10 noiembrie 2011. Indică că prezentându-se la 10 noiembrie 2011 la secţia cadre pentru a relua executarea sarcinilor de muncă, şef de fermă, la fel i s-a comunicat că locul este ocupat.

Menţionează că toată perioada cea urmat, începând cu 10 noiembrie 2011, ea s-a prezenta la locul de muncă, la ferma de păsări, fapt care poate fi confirmat prin martori. Prin ordinul nr. 192 din 23 decembrie 2011, după 18 ani de muncă în cadrul fermei nominalizate, a fost concediată precum că ar fi încălcat disciplina de muncă - absenţa de la locul de muncă. Consideră că concedierea ei este ilegală, deoarece conform art. art. 112, 123 şi 185 Cocul muncii, după expirarea termenului de concedii anuale, medicale pârâtul era obligat să-i acorde locul de muncă precedent, iar în cazul dacă ea nu se prezenta la lucru, dispunea de dreptul să întreprindă măsurile de aplicare a sancţiunilor disciplinare.

Indică că salariul mediu a ei s-a calculat potrivit Hotărârii Guvernului RM nr. 426 din 26 aprilie 2004 privind aprobarea modului de calculare a salariului mediu, astfel salariu mediu lunar fiind de 2402 lei. Menţionează că conform prevederilor art. 89-90 Codul muncii, angajatorul urmează să repare prejudiciul cauzat salariatului şi să plătească despăgubiri pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la locul de muncă, adică din momentul concedierii nelegitime ( 23 decembrie 2011) şi până la restabilire (aprilie 2012), şi anume suma de 94555 lei.

Solicită anularea ordinului de concediere nr. 192 din 23 decembrie 2011, restabilirea în funcţia de şef la ferma de păsări a ÎS „Staţiunea Tehnologico- Experimentală Paşcani”, încasarea de la pârât pentru lipsa forţată de la lucru din momentul eliberării nelegitime şi până la restabilire (30 aprilie 2012) salariul mediu în sumă de 9455,5 lei, cheltuielilor de judecată şi anularea înscrierii din carnetul de muncă sub nr. 31 din 23 decembrie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 17 septembrie 2012 a fost admisă acţiunea, anulată ordinul nr. 192-c din 23 decembrie 2011 emis de ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani” privind concedierea Teodosiei Benga, restabilită Teodosia Benga în funcţia de şef la fermă de păsări la ÎS „Staţiunea Tehnologică- Experimentală Paşcani”, încasat de la ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani” în beneficiul Teodosiei Benga salariul pentru perioada absenţei forţate de la lucru începând cu 23 decembrie 2011 până la 17 septembrie 2012 în sumă de 17488 lei, cheltuielile pentru asistenţa juridică în sumă de 2500 lei, anulată înscrierea din carnetul de muncă a Teodosiei Benga sub nr. 31 din 23 decembrie 2011 cu privire la concediere şi încasat de la ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 599,64 lei.

Totodată, a fost dispus că hotărârea în privinţa restabilirii în funcţie şi încasarea unui salariu mediu lunar, ceea ce constituie suma de 2400 lei, urmează a fi executată imediat. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani”, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă, prin care a fost respinsă acţiunea. La 05 iunie 2013, Teodosia Benga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în instanţele inferioare pentru aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi adoptarea unei hotărâri legale.

Susţine că a lut cunoştinţă de decizia integrală la 08 aprilie 2013, fapt confirmat prin menţiunea şi semnătura înregistrată în dosar, considerând că recursul este depus în termenul legal. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, afirmând că decizia a fost adoptată cu încălcarea esenţială a normelor de drept procedural şi material. Indică că în dosar lipsesc materialele relevante ale cauzei. Din materialele cauzei reţinute de instanţe se observă că concedierea ei a fost în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, absenţa ei pentru o perioadă ce depăşeşte 4 ore consecutive pe durata unei zile la 10 noiembrie 2011, fapt respins de ea.

Menţionează că din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 07 august 2012 (f. d. 82) rezultă că Teodosia Benga, după finisarea concediului medical şi de odihnă, s-a prezentat la serviciu, însă aici nu i s-a dat locul de muncă deţinut anterior pe motiv că ar fi fost deja ocupat, iar acest fapt poate confirmat prin martori. Susţine că la şedinţa de judecată din 28 august 2012, la solicitarea recurentei, prima instanţă a admis demersul de a prezenta probe cu martori (f. d. 84). În cadrul şedinţei din 13 septembrie 2012, conform procesului-verbal al şedinţei de judecată, s-a prezentat martorul Nadejda Guzun care a fost audiată (f. d. 86), însă declaraţiile ultimei nu sunt anexate la procesul-verbal, pe când au o importanţă pentru emiterea soluţiei.

Consideră că fără a examina una dintre probele esenţiale din dosar care confirmă faptul prezenţei ei la serviciu este evident că instanţa de apel a formular o soluţie eronată şi a adoptat o decizie ilegală. Invocă interpretarea de către instanţă în mod eronat a legii şi aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată. Faptul că instanţa de apel a formulat o decizie fără a examina una din probele esenţiale lipsă în dosar, a dus la interpretarea eronată a legii aplicabile. Referitor la pretinsa propunere de transfer la un alt loc de muncă, indică că întreprinderea nu a prezentat pe parcursul procesului judiciar înscrisuri care să confirme că ei i s-a propus un alt loc de muncă, pe care l-ar fi refuzat sub semnătură, astfel afirmaţia reprezentantului ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani”, în acest sens are un caracter declarativ.

La 10 iunie 2011, ÎS „Staţiunea Tehnologică-Experimentală Paşcani”, în baza ordinului nr. 95-c i-a acordat ei concediu de odihnă anual pentru perioada 25 octombrie 2008-25 octombrie 2009 şi 25 octombrie 2009-25 octombrie 2010 pe un termeni de 56 zile calendaristice începând cu 10 iunie 2011 până la 04 august 2011. Afirmă că conform certificatului medical, ea urma să se prezinte la serviciu la 10 noiembrie 2011, ce şi a făcut, fapt confirmat de martorul prezent în şedinţa de judecată (ale cărui declaraţii lipsesc din dosar). Consideră că aplicarea la caz a prevederilor art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii este nejustificată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost primită de către Teodosia Benga la 08 aprilie 2013, fapt confirmat prin recipisa din această dată (f. d. 137). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 05 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Articolul 432 alin. (3) lit. e) CPC, prevede că se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată. Iar articolul 432 alin. (5) CPC, direct statuează că temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. După cum rezultă din actele cauzei unul din materialul probator, la care face referire Teodosia Benga în susţinerea acţiunii sale, sunt declaraţiile martorului Nadejda Guzun, care a fost audiată în şedinţa primei instanţe.

În conformitate cu art. 220 alin. (1) CPC, depoziţiile martorului se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată de către grefier şi se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşitul lor de preşedintele şedinţei, de grefier şi de martor, după ce acesta din urmă ia cunoştinţă de ele. Din procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 13 septembrie 2012 (f. d. 86) se oglindeşte că în cadrul şedinţei a fost audiat martorul Nadejda Guzun, invitată la solicitarea reclamantei Teodosia Benga. Deşi în acelaşi proces-verbal al şedinţei de judecată este consemnat că declaraţiile în scris a martorului se anexează la procesul-verbal, asemenea declaraţii la materialele dosarului lipsesc.

Faptul dat, constituie încălcarea normelor de drept procedural enunţate, or aceste depoziţii sunt parte integrantă a procesului-verbal. Mai mult că în sensul art. 117 alin. (2) CPC este de înţeles că în calitate de probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate inclusiv şi din depoziţiile martorilor. În conformitate cu art. 373 alin. (2) CPC, în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

În acest context, instanţa de recurs constată că instanţa de apel contrar prevederilor enunţate, verificând legalitatea hotărârii primei instanţe, în mod arbitrar a trecut, la stabilirea circumstanţelor, asupra materialului probator, omiţând faptul că la dosar lipsesc depoziţiile martorului, care, ca o probă prezentată de parte, urma a fi apreciată în cumul cu alte dovezi. Cele remarcate, atestă că instanţa de apel judecând apelul, nu a înlăturat neajunsurile şi încălcările procedurale admise de prima instanţă, fapt ce indică că judecarea apelului a fost efectuată în mod superficial, cu încălcarea prevederilor stipulate la art. 373 CPC. Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cauza urmând a fi trimisă la instanţa de apel în vederea rejudecării cauzei cu respectarea normele de drept procedural şi principiilor stabilite de acestea.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate mai sus şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Teodosia Benga. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodosiei Benga împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologico-Experimentală Paşcani” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilire în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru ` Constantin Alerguş