2ra-1756/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: V. Selevestru dosarul nr. 2ra-1756/13 instanţa de apel: N. Budăi, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Elizaveta Tricolici şi Tatiana Codreanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de Stat ,,Poşta Moldovei” împotriva Elizavetei Tricolici, Tatianei Codreanu cu privire la repararea prejudiciului material şi acţiunea reconvenţională a Elizavetei Tricolici împotriva Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 269-p din 07decembrie 2010, achitarea premiei şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Elizaveta Tricolici şi Tatiana Codreanu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 octombrie 2011, prin care a fost admisă acţiunea iniţială a Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” şi respinsă acţiunea reconvenţională a Elizavetei Tricolici, c o n s t a t ă ÎS ,,Poşta Moldovei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Elizavetei Tricolici şi Tatianei Codreanu cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că reprezentantul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, a efectuat controlul legalităţii eliberării pensiei domnului Rapoport Semion Haim, în baza dispoziţiei de plată nr. 110287. Susţine că în rezultatul efectuării controlului a fost întocmit Actul de control din 30 noiembrie 2010, prin care s-a constatat, că acestuia i-a fost achitată pensia până în luna noiembrie 2010, deşi, conform datelor furnizate de Direcţia de documentare a populaţiei, în legătură cu stabilirea lui Rapoport Semion Haim cu traiul permanent în Israel a fost radiat, pensia acestuia în valoare de 34617,68 lei fiind eliberată unei alte persoane în mod ilegal.

Indică că în rezultatul efectuării unei anchete de serviciu de către comisia constituită, s-a constatat, că lucrătorii poştali Tricolici Elizaveta şi Codreanu Tatiana au achitat pensia în temeiul dispoziţiei de plată a pensiei nr. 110287, unei alte persoane - Gujuman Ana, anul naşterii 11 aprilie 1951, în baza procurii 8918 din 26 decembrie 2007, valabilă pe un termen de trei ani, procură care nu a fost anexată la dispoziţia de plată.

1 Afirmă că atât Tricolici Elizaveta cât şi Codreanu Tatiana au fost instruite în privinţa modalităţii de plată a pensiilor la seminare de instruire în cadrul cărora s-a atras atenţia asupra respectării cu stricteţe a Instrucţiunii privind plata pensiilor, indemnizaţiilor, alocaţiilor sociale, plăţilor periodice, ajutoarelor de deces (circulara din 19 noiembrie 2009), fapt confirmat prin Procesul-verbal de instruire din noiembrie 2009, procesul-verbal de instruire din august 2010 şi procesul-verbal de instruire din octombrie 2010, aprobate de directorul CP Orhei.

Menţionează că pârâta Tricolici Elizaveta, prin explicaţia sa din 01 decembrie 2010 a recunoscut încălcarea săvârşită, iar prin recipisa din 07 decembrie 2010 şi-a luat angajamentul să restituie suma de bani achitată de dânsa dnei Anei Gujuman, pentru perioada decembrie 2008 - noiembrie 2010, până la data de 10 decembrie 2010. De asemenea invocă că pârâta Codreanu Tatiana, în explicaţia sa din 09 decembrie 2010, a recunoscut că pe perioada aflării în concediu a dnei Tricolici Elizaveta, perioadă în care a înlocuit-o, a achitat pensia ce-i revenea d-lui Rapoport Simion unei alte persoane, şi anume dnei Gujuman Ana pentru lunile octombrie şi noiembrie ale anului 2010, fără a verifica valabilitatea procurii.

Susţine că în vederea respectării prevederile art. 339 Codul Muncii al RM, şi în scopul asigurării integrităţii mijloacelor băneşti şi a valorilor, au fost încheiate contracte cu privire la răspunderea materială individuală deplină, atât cu Elizaveta Tricolici, poştaş al OP-5 la data de 01 iulie 1999, precum şi cu dna Tatiana Codreanu (numele de domnişoară Tatiana Sava) poştaş al OP-5 la data de 11 iunie 2008. Consideră că Tricolici Elizaveta este vinovată în cauzarea prejudiciului Î.S. „Poşta Moldovei” prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru perioada decembrie 2007 - septembrie 2010, în sumă totală de 31 567,82 lei, iar Codreanu Tatiana a prejudiciat Î.S. „Poşta Moldovei” prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru lunile octombrie şi noiembrie 2010, în sumă totală de 3049,86 lei.

Mai indică că prin Ordinul nr. 269-p din 07 decembrie 2010 „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare”, în legătură cu încălcarea gravă a Instrucţiunii privind plata pensiilor şi alocaţiilor sociale de stat, Elizavetei Tricolici, poştaş al OP-5, în temeiul art.206, pct. 1, lit. c) al CM, i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, iar prin Ordinul nr.271-p din 10 decembrie 2010 „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare”, în legătură cu faptul, că Tatiana Codreanu, poştaş, temporar, al OP-5 a încălcat Regulamentul de achitare a pensiilor, indemnizaţiilor şi alocaţiilor sociale de stat, achitând pensia lui Rapoport Simion Hail, pentru lunile octombrie şi noiembrie 2010 unei alte persoane fără procură şi în temeiul art.206, pct. 1, lit. b), i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare.

Solicită încasarea din contul Elizavetei Tricolici în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 31567,82 lei, din contul Tatianei Codreanu în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 3094,86 lei şi încasarea din contul pârâtelor a cheltuielilor de judecată, În cadrul dezbaterilor judiciare, Tricolici Elizaveta a depus cerere reconvenţională împotriva ÎS ,,Poşta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 269-p din 07 decembrie 2010, achitarea premiei şi încasarea prejudiciului moral. În motivarea cererii reconvenţionale a indicat, că ordinul prin care a fost sancţionată disciplinar, nu i-a fost adus la cunoştinţă, dânsa familiarizându-se cu acesta la înaintarea acţiunii în cauză.

2 Susţine că activând în calitate de poştaş, a achitat pensia în baza dispoziţiei de plată nr. 110287, pe perioada 10 decembrie 2008 - 30 noiembrie 2010 în baza procurii nr.8918 din 26 decembrie 2007, valabilă pe un termen de trei ani. Invocă, Tricolici Elizaveta, că la data de 07 decembrie 2010, a fost obligată de către conducerea să scrie recipisă precum că-şi recunoaşte vina şi î-şi asumă obligaţia de a achita suma de 31567,82 lei în decurs de trei zile. Consideră ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare drept ilegal, invocând în acest sens, lipsa încheierii unui contract de răspundere materială deplină cu Î.S. „Poşta Moldovei”. Solicită anularea ordinului nr. 269 -p din 07 decembrie 2010, achitarea premiei în mărime de 350 lei şi încasarea din contul ÎS ,,Poşta Moldovei” în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Prin Hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 octombrie 2011, acţiunea ÎS ,,Poşta Moldovei” a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Elizavetei Tricolici în beneficiul ÎS ,,Poşta Moldovei” a prejudiciului material în sumă de 31 567,82 ei, iar din contul Tatianei Codreanu suma de 3049,86 lei, fiind încasat, totodată, din contul Elizavetei Tricolici şi Tatianei Codreanu, în mod solidar, în folosul ÎS ,,Poşta Moldovei” cheltuieli de judecată în mărime de 1111,90 lei. Acţiunea reconvenţională a Elizavetei Tricolici a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 au fost respinse apelurile declarate de către Tatiana Codreanu şi Tricolici Elizaveta şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 29 martie 2013, Tricolici Elizaveta şi Tatiana Codreanu au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, a hotărârii primei instanţe, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor de judecată, considerând că atât prima instanţă cît şi instanţa de apel în cadrul examinării cauzei nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi au aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri ilegale şi neîntemeiate.

Totodată a invocat că instanţele au soluţionat problema drepturilor unei persoane neantrenate în proces. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 13 decembrie 2012, a fost expediată în adresa recurentelor la data de 29 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 112). Instanţa de recurs consideră că recurentele s-au conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 129 martie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea 3 primei instanţe, trimiţând pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit. b). În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Elizavetei Tricolici şi Tatianei Codreanu, ÎS „Poşta Moldovei” a solicitat obligarea Elizavetei Tricolici la repararea prejudiciului material cauzat ÎS „Poşta Moldovei” în mărime de 31567,82 lei, obligarea Tatianei Codreanu la repararea prejudiciului material cauzat ÎS „Poşta Moldovei” în mărime de 3049,86 lei, cît şi încasarea din contul acestora a cheltuielilor de judecată. La rândul său Tricolici Elizaveta a depus cerere reconvenţională împotriva ÎS „Poşta Moldovei”, solicitînd anularea ordinului nr. 269 -p din 07 decembrie 2010 prin care i-a fost aplicată mustrare aspră, achitarea premiei în mărime de 350 lei şi încasarea din contul ÎS ,,Poşta Moldovei” în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

Fiind investită cu acţiunea în cauză, prima instanţă ajuns la concluzia admiterii acţiunii iniţiale şi respingerii acţiunii reconvenţionale, soluţie care a fost menţinută şi de instanţe de apel. La adoptarea hotărârii prima instanţa, în susţinerea concluziilor sale, a stabilit că la 30 noiembrie 2010 reprezentantul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, a efectuat controlul legalităţii eliberării pensiei pe numele lui Rapoport Semion Haim, în baza dispoziţiei de plată nr. 110287, în rezultatul căruia a fost întocmit Actul de control din 30 noiembrie 2010, prin care s-a constatat, că lui Rapoport Semion Haim i-a fost achitată pensia până în luna noiembrie 2010, deşi conform datelor furnizate de Direcţia de documentare a populaţiei, Rapoport Semion Haim a fost radiat din motivul stabilirii cu traiul permanent în Israel.

De asemenea, prima instanţă cu referire la prevederile pct. 4 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale de stat şi alocaţiile sociale de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 929 din 15 august 2006 şi art. 339 Codul muncii, a considerat că Tricolici Elizaveta se face vinovată de prejudicierea ÎS „Poşta Moldovei” prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru perioada decembrie 2007 - septembrie 2010, în sumă totală de 31567,82 lei, iar Codreanu Tatiana a prejudiciat Î.S. „Poşta Moldovei” prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru lunile octombrie şi noiembrie 2010, în sumă totală de 3049,86 lei.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe aceleaşi aprecieri arbitrare fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă. Astfel, se stabileşte că interpretarea dată de prima instanţă este bazată pe o apreciere insuficientă şi arbitrară a materialului probator şi argumentelor susţinute de reclamantă, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. 4 Aici, este de menţionat că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. Această dispoziţie legală a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că ajungînd la concluzia temeiniciei pretenţiilor ÎS „Poşta Moldovei” instanţele de judecată s-au referit la faptul că în urma controlului legalităţii eliberării pensiei dlui Rapoport Semion Haim, efectuat de reprezentantul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei, s-a constatat, că dlui Rapoport Semion i-a fost achitată pensia pînă în luna noiembrie 2010 inclusiv, deşi conform datelor furnizate de Direcţia de documentare a populaţiei, ultimul a fost radiat din motivul stabilirii cu traiul permanent în Izrail, constatînd, astfel, că prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru perioada decembrie 2007 – noiembrie 2010 a fost adus prejudiciul ÎS „Poşta Moldovei” în mărime de 34617,68.

Drept urmare este cert că la caz instanţele nu au ţinut cont de prevederile art. 4 alin.(1) a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, care direct indică că pensiile stabilite în conformitate cu prezenta lege se plătesc din fondul de pensii. Iar potrivit art. 30 alin. (1) aceleiaşi Legi, pensiile se stabilesc şi se plătesc de către organele de asigurări sociale. Prin urmare, se constată că prima instanţă nu a verificat temeinicia pretenţiilor formulate de ÎS „Pooşta Moldovei” sub aspectul aprecierii organului cărui a fost adusă prejudicierea prin achitarea neîntemeiată a pensiei pentru perioada decembrie 2007 – noiembrie 2010, omisiune care, de altfel, nu a fost corectată nici de instanţa de apel, fapt ce contravine dispoziţiile art. 373 CPC.

Instanţa de recurs consideră că, în asemenea situaţie, se impune verificarea circumstanţei date şi în dependenţă de cele constatate, întru evitarea, în eventualitatea adoptării unei hotărâri judecătoreşti, atingerii drepturilor organului de asigurări sociale, potrivit principiilor garantate de art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi prin prisma prevederilor art. 67 CPC, este necesar de a examina necesitatea şi posibilitatea atragerii Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei ca parte în procesul dat.

În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată la examinare nu a calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care, după cum a fost menţionat mai sus, duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

5 Drept urmare, se constată că contrar prevederilor art. 239 şi art. 241 alin. (5) CPC, prima instanţă a judecat pricina superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept ce guvernează raportul juridic în litigiu, or pretenţiile invocate în acţiune urmează a fi examinate şi prin prisma materialului probator existent la dosar, iar în caz de necesitate, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

De altfel, şi instanţa de apel judecând apelul nu a constatat neajunsurile din hotărârea primei instanţe, nu s-a expus asupra acestora, prin urmare, se stabileşte că şi judecarea apelului a fost efectuată în mod arbitrar, cu încălcarea prevederilor stipulate la art. 373 CPC. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţă urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c1), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Tricolici Elizaveta. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 11 octombrie 2011 în pricina civilă la cererea de chemare înaintată de Întreprinderea de Stat ,,Poşta Moldovei” împotriva Elizavetei Tricolici şi , Tatianei Codreanu cu privire la repararea prejudiciului material şi la acţiunea reconvenţională a Elizavetei Tricolici împotriva Întreprinderii de Stat ,,Poşta Moldovei” cu privire la anularea ordinului nr. 269-p din 27decembrie 2010, achitarea premiei şi încasarea prejudiciului moral, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Orhei, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chișca-Doneva 6