2rc-293/13 — Anularea încheierii executorului judecătoresc şi obligarea executorului judecătoresc să încaseze cheltuielile de executare

prima instanţă – I. Mânăscurtă dosarul nr. 2rc-293/13 DECIZIE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, reprezentat de către avocatul Viorel Chetruşcă în pricina civilă la contestaţia Societăţii cu Răspundere Limitată „NaviBul-US” împotriva executorului judecătoresc Radu Ciuchitu şi Societăţii pe Acţiuni „Colass” cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc şi obligarea executorului judecătoresc să încaseze cheltuielile de executare împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, prin care cererea de revizuire declarată de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu a fost respinsă ca inadmisibilă constată: La 30 ianuarie 2012, SRL „NaviBul-US” a depus contestaţie împotriva SA „Colass” şi biroului executorului judecătoresc Radu Ciuchitu cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc şi obligarea executorului judecătoresc să încaseze cheltuielile de executare.

În motivarea acţiunii a indicat că la 16 ianuarie 2012 de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu a fost emisă încheierea privind perceperea cheltuielilor de executare, conform cărei a fost dispusă perceperea în mod solitar de la debitorul SA „Colass” şi SRL SRL „NaviBul-US” în folosul executorului judecătoresc a cheltuielilor de executare în sumă totală de 22058,31 lei, fiecare parte urmând să achite câte 11029,15 lei. Invocă dezacordul cu încheierea nr. 3-464/10 din 16 ianuarie 2012 privind perceperea cheltuielilor de executare, susţinând că la 02 iulie 2010 către oficiul de executare Ciocana a fost depus spre executare Titlul executoriu nr. 2e-2230/10 privind încasarea datoriei de la SA „Colass” în folosul SRL „NaviBul-US” a datoriei şi cheltuielilor de judecată.

Menţionează că la 23 iulie 2010 a intrat în vigoare Legea privind executorii judecătoreşti. Consideră că cheltuielile de executare urmau a fi încasate conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004. Solicită anularea integrală a încheierii nr. 3-464/10 din 16 ianuarie 2012, a executorului judecătoresc Radu Ciuchitu şi emiterea unei noi hotărâri, prin care a obliga executorul judecătoresc de a percepe cheltuielile de executare conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004. Ulterior, SRL „NaviBul-US” a depus contestaţie desfăşurată împotriva SA „Colass” şi biroului executorului judecătoresc Radu Ciuchitu, solicitând anularea integrală a încheierii nr. 3-464/10 din 16 ianuarie 2012, a executorului judecătoresc Radu Ciuchitu şi emiterea unei noi hotărâri, prin care a obliga executorul judecătoresc de a percepe cheltuielile de executare conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 21 februarie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, anulată parţial încheierea executorului judecătoresc Radu Ciuchitu, nr. 3-464/10 din 16 ianuarie 2012 în partea ce ţine de perceperea cheltuielilor de executare de la SRL „Navibul-US” şi dispusă încasarea de la SRL „Navibul-US” a sumei de 7771,56 lei cu titlu de taxe pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc Radu Ciuchitu şi a spezelor procedurii de executare nr. 3-464/10.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012 a fost admisă cererea de recurs a SRL „NaviBul-US”, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care a fost admisă contestaţia, anulată încheierea executorului judecătoresc Radu Ciuchitu, nr. 3-464/10 din 16 ianuarie 2012 şi obligat executorul judecătoresc Radu Ciuchitu să perceapă cheltuielile de executare conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004 în redacţia Legii existente la momentul intentării procedurii de executare. La 30 noiembrie 2012 executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, reprezentat de către avocatul Viorel Chetruşcă a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei contestate, reexaminarea recursului depus de SRL „NaviBul-US” şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie respins recursul şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La fel, a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în modul corespunzător. În motivarea cererii de revizuire a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că ea contravine mai multor acte normative, principii de drept şi se bazează pe fapte denaturate, care nu rezultă din dosar şi/sau nu corespund realităţii, care a fost ascunsă de cei care au participat în şedinţă. Menţionează că cerere de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 449 alin. (1) lit. lit. b), c) CPC, conform cărora: b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior; c) după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces.

Astfel, afirmă că executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, la examinarea recursului, nu a fost citat şi astfel nu a putut prezenta probe şi explicaţii, onorându-şi obligaţia sarcinii probatorii, care rezultă din art. 118 CPC, fapt ce vine direct în contradicţie cu constatarea făcută de instanţa de recurs, atunci când a dispus examinarea recursului în lipsa executorului judecătoresc Radu Ciuchitu, precum că executorul judecătoresc a fost citat legal şi precum că aceasta s-ar confirma prin avizele din dosar care de drept lipsesc. Insistă că în dosar lipsesc astfel de avize. Consideră că este evident că de voinţa executorului judecătoresc nu a depins realizarea sarcinii probatorii, încât executorul judecătoresc nu a ştiut şi nici nu avea cum să cunoască despre obligaţiile sale de procedură.

Legislaţia imperativ prevede caracterul obligatoriu şi executoriu al unei tranzacţii de împăcare, cu atât mai mult dacă este confirmată judiciar, prin încheiere, care o dată în plus, are caracter obligatoriu, scutind părţile de sarcina probatorie suplimentară. Susţine că atâta timp cât părţile au tranzacţionat că se va plăti onorariul executorului judecătoresc şi alte cheltuieli de executare, în mod solidar, şi atâta timp cât instanţa de judecată a confirmat legalitatea tranzacţiei, este inadmisibilă orice abatere de la tranzacţie, iar instanţele de judecată în litigiile ulteriore sunt obligate să reţină ca şi constatat conţinutul tranzacţiei. La fel, afirmă că executorul judecătoresc a avut o implicare activă în cadrul procedurii executare nr. 3-464/10, fiind emise mai multe acţiuni în temeiul legislaţiei în vigoare la momentul acţionării executorului judecătoresc Radu Ciuchitu, în interesele creditorului SRL „NaviBul-US”.

Indică că noţiunea de onorariu al executorului judecătoresc a fost introdusă din 23 iulie 2010, părţile fiind conştiente de obligaţiile lor legale de la data încheierii tranzacţiei. Astfel a şi fost întocmită încheierea din 16 ianuarie 2012 privind perceperea cheltuielilor de executare, în mod egal, solidar de la creditorul SRL „NaviBul-US”şi debitorul SRL „Colass”, precum au convenit părţile în contractul lor de tranzacţie nr. 1/06 din 06 iulie 2011. Menţionează că la 16 ianuarie 2012 a fost emisă încheierea de încetare a procedurii de executare nr. 3-464/10 din 07 iulie 2010, în legătură cu stingerea obligaţiei, precum a rezultat din cererea SRL „NaviBul-US” din 16 ianuarie 2012, fiind indicat că, debitorul a achitat suma datoriei prin încheierea contractului de tranzacţie, prin care în contul achitării datoriei creditorului au fost transmise două complete de hangare, sechestrate anterior în scopul asigurării procedurii de executare.

Tot prin cererea menţionată, a fost solicitată încasarea cheltuielilor de executare conform tranzacţiei menţionate mai sus, şi anume în mod solidar de la ambele părţi. Încetarea a avut loc în temeiul art. 83 lit. a) Cod de executare, precum a solicitat creditorul.

Consideră că este de reţinut că, rea-credinţa SRL „NaviBul-US” rezultă nu doar din interpretarea şi specularea circumstanţelor de fapt şi de drept, ci şi din neprezentarea instanţei a tuturor actelor întocmite de executorul judecătoresc în procedura nr. 3-464/10, precum şi tăinuirea (falsificarea) conţinutului adevărat al contractului de tranzacţie din 06 iulie 2011. Astfel, indică că instanţei nu i-a fost oferită a doua pagină (finală) a contractului, în care părţile au convenit asupra cheltuielilor de executare, exact conform legislaţiei în vigoare din 23 iulie 2010, fiind făcută trimitere la noţiunea onorariul executorului, care a apărut doar după 23 iulie 2010. Părţile conştientizau că executorul judecătoresc urmează să fie remunerat, potrivit legislaţiei actuale, ca parte a cheltuielilor de executare.

Afirmă că despre toate actele sale executorul judecătoresc, corespunzător a expediat comunicări şi avize celor vizaţi, pentru care a cheltuit bani, care potrivit legislaţiei în vigoare urmează a fi compensaţi. Nici o lege nu poate scuti creditorul şi debitorul de obligaţia banilor cheltuiţi de executorul judecătoresc întru realizarea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin. Susţine că de fapt, SA „Colass” deja la 28 martie 2012 şi-a onorat obligaţiile legale, transferând pe contul executorului judecătoresc Radu Ciuchitu cheltuielile de executare în mod solidar, în baza încheierii 3-464/10 din 16 ianuarie 2012, în sumă de 11029,15 lei.

Invocă că la caz sunt relevante prevederile art. art. 7, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1), (2), art. 36 alin. (1), (3), art. 37 alin. (1), (2), (6), art. 38 alin. (1), alin. (4), art. 39, art. 44 alin. (2), (6), art. 62 alin. (1), (2), (3), (9), art. 74 lit. lit. b), c), e), g), art. 78 alin. (1) lit. f) şi alin. (2), art. 85 alin. (1), (2), art. 88 alin. (1), art. 92 alin. (1) Cod de executare, art. II alin. (1) al Legii pentru modificarea şi completarea Codului de Executare din 24 decembrie 2004, nr. 143 din 02 iulie 2012 şi art. 38 alin. alin. (1), (2), (3) din Legea executorului judecătoresc din 17 iunie 2010. Indică că nu există lege care ar asigura părţilor (creditorilor) activitatea executorului judecătoresc fără plată după 23 iulie 2010, chiar dacă procedura de executare a fost pornită formal înainte de 23 iulie 2010. Afirmă că soluţia contestată aduce atingere principiilor legalităţii şi securităţii raporturilor juridice, iar felul în care această soluţie (decizie) a fost adoptată, cu încălcare evidentă a normelor de procedură, se încalcă principiul echităţii procesului judiciar, fiind lipsit un subiect al raporturilor respective de posibilitatea de a se prezenta probe şi de a scoate la iveală şi a demonstra instanţei că părţile au intrat în cârdăşie ilegală, ca prin denaturarea realităţii judiciare, să obţină o economie a cheltuielilor de executare,

pe seama executorului judecătoresc şi statului. Consideră că se impune admiterea cererii de revizuire pentru a rectifica eroarea judiciară evidentă comisă, prin manifestarea de rea-credinţă a părţilor, ceea ce va fi şi în unison cu practica CEDO.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012. La 10 iunie 2013 executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, reprezentat de către avocatul Viorel Chetruşcă a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, pronunţarea unei noi decizii cu privire la admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012, remiterea pricinii la Curtea de Apel Chişinău pentru reexaminarea recursului depus de SRL „NaviBul- US”, pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea recursului şi menţinerea hotărârii primei instanţe, cu încasarea cheltuielilor de judecată în modul corespunzător.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionând că cererea de revizuire se bazează pe prevederile art. 449 alin. (1) lit. lit. b), c) CPC, conform cărora au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior; după emiterea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri probatoare care au fost reţinute de un participant la proces sau care nu au putut fi prezentate instanţei într-o împrejurare ce nu depinde de voinţa participantului la proces.

Afirmă că în motivarea cererii de revizuire a indicat că executorul în şedinţa instanţei de recurs nu a fost citat şi nu a avut posibilitate să comunice instanţei adevărata stare de fapte, executorul judecătoresc nu a putut cunoaşte şi nu a putut comunica instanţei de recurs despre faptul că reclamantul/recurent oferă instanţei acte neveridice şi parţiale, părţile au reţinut şi au ascuns de instanţă conţinutul mai multor acte, prezentându-le fragmentat, conţinutul integru al acestor acte, în special al contractului de tranzacţie nr. 1/06 din 06 iulie 2011, răstoarnă absolut pretenţiile reclamantului şi impun o altă soluţie pe dosar, alte acte, anexate doar la cererea de revizuire, la fel reţinute de părţi, reflectă volumul real de lucru realizat de executorul judecătoresc, ceea ce în timp, se reglementează de redacţia actuală a Codului de executare, inclusiv şi în partea impunerii cu taxe, speze, onorarii, soluţia contestată aduce atingere certă şi inadmisibilă principiului securităţii raporturilor şi actelor juridice, principiului echităţii şi legalităţii în proces, în deplinătatea noţiunii.

Indică că prin încheierea din 04 aprilie 2013, instanţa s-a expus evident formal asupra cererii de revizuire, invocând doar idei teoretice privind aprecierea inadmisibilităţii revizuirii, dar nu a raportat temeiurile de drept şi faptele invocate la probele oferite. Consideră că instanţa de recurs urmează să reţină esenţa prevederilor art. 1333 alin. (1) Cod civil, art. art. 16 alin. (1), 123 alin. (2), 212 alin. (5) CPC, art. art. 7, 8 alin. (1), 10 alin. (1) şi (2), 36 alin. alin. (1), (3), 37 alin. alin. (1), (2), (6), art. 38 alin. (1), (4), 39, 44 alin. alin. (2), (6), 62 alin. alin. (1), (2), (3), (9) Cod de executare, care în mod cert, au fost neglijate.

La fel, susţine că pentru justa apreciere a temeiurilor de casare şi de revizuire a actelor contestate e de reţinut conţinutul cererii de recurs din 30 noiembrie 2012. Invocă că instanţa a încălcat evident normele de drept material, de drept procesual, a interpretat eronat legea, prin aceasta lipsind recurentul de posibilitatea de a prezenta probe ce denotă denaturarea realităţii, şi intenţia intimaţilor de a obţine în mod ilicit o economie a cheltuielilor de executare, pe seama executorului judecătoresc şi a statului. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentului la 22 mai 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 164). Alte date la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului drept temei de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2012, de către revizuient au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) şi c) CPC. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Curtea de Apel Chişinău corect a ajuns la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece argumentele expuse în susţinerea cererii de revizuire nu constituie temeiuri prevăzute de art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În interpretarea corectă a prevederilor art. 449 lit. b) este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Prin urmare, corect Curtea de Apel Chişinău a reţinut că revizuentul în cererea de revizuire nu a indicat nici o circumstanţă nouă, care nu a putut fi cunoscută lui anterior şi care ar putea să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de prima instanţă şi de instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele invocate în cererea de revizuire nu pot fi reţinute ca circumstanţe sau fapte esenţiale a pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului anterior, deoarece revizuentul oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei, care după cum just Curtea de Apel Chişinău a menţionat, au constituit obiectul examinării, ar instanţa de judecată nu este în drept să revină asupra lor. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. c) CPC, or ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, ci a citat dispoziţii procedurale, care la momentul depunerii cererii de revizuire nu mai instituie temeiurile invocate, fapt ce indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că cererea de revizuire a fost depusă de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, reprezentat de către avocatul Viorel Chetruşcă la 30 noiembrie 2012, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Prin urmare, Curtea de Apel Chişinău întemeiat a ajuns la concluzia că nu poate fi reţinut drept temei de redeschidere a procesului invocarea precum că executorul judecătoresc nu a fost citat pentru şedinţa de judecată a instanţei de recurs, deoarece revizuentul executorul judecătoresc Radu Ciuchitu în pricina dată a fost parte în proces.

Este de menţionat şi faptul că revizuirea este o cale de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege. Iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Instanţa de recurs reţine drept justă constatarea Curţii de Apel Chişinău precum că nici referirea revizuientului la faptul că, SRL „NaviBul-Us” a prezentat doar prima foaie a contractului de tranzacţie nu poate constitui temei de admitere a cererii de revizuire. Or, executorul judecătoresc Radu Ciuchitu nu a fost lipsit de posibilitatea de a prezenta contractul de tranzacţie şi alte acte, în prima instanţă, întru confirmarea legalităţii încheierii emise de către el.

În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentului invocate împotriva încheierii recurate, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate, mai mult că acestea se combat prin constatările enunţate. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către executorul judecătoresc Radu Ciuchitu, reprezentat de către avocatul Viorel Chetruşcă.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013 în pricina civilă la contestaţia Societăţii cu Răspundere Limitată „NaviBul-US” împotriva executorului judecătoresc Radu Ciuchitu şi Societăţii pe Acţiuni „Colass” cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc şi obligarea executorului judecătoresc să încaseze cheltuielile de executare. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Vieru