2ra-2445/13 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Orhei Dosarul nr. 2ra-2445/13 Judecător: V.varaniţă Curtea de Apel Chişinău Judecători: B.Bîrca, T.Pelin, M.Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bursacovschi Larisa, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Larisei Bursacovschi împotriva Olgăi Ghilenschi, Consiliului raional Orhei şi Consiliului comunal Pelivan cu privire la constatarea faptului, contestarea actului administrativ, anularea hotărârii comisiei de privatizare, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate, instalare în apartament şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, CONSTATĂ : La 02 aprilie 2008, Larisa Bursacovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olgăi Ghilenschi, Consiliului raional Orhei şi Consiliului comunal Pelivan cu privire la anularea hotărîrii comisiei de privatizare, contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a invocat că conform hotărârii administraţiei întreprinderii «MПРЭО» din Orhei ei împreună cu fiul său Igor Bursacovschi le-a fost repartizat apartamentul cu 2 camere nr. 53 în căminul nr. 1 din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan, r-nul Orhei, fiindu-i eliberat ordin de repartiţie nr. 1. Menţionează că în apartamentul dat a locuit 8 ani. Mai indică că la acest apartament pretindea şi familia Ghilenschi, din care motive, în anul 2004, pârâta a înaintat o acţiune în judecată. Nefiind emisă o hotărârea judecătorească în anul 2006 pârâta abuziv s-a instalat în acest apartament. Susţine că toate procesele de judecată pârâta le-a pierdut, respectiv trebuia să elibereze apartamentul ocupat abuziv, însă deşi atât pârâta cât şi Primăria sat.

Pelivan aveau la cunoştinţă că apartamentul nominalizat este în litigiu, apartamentul în litigiu totuşi a fost privatizat fiind falsificate documentele şi anume a fost folosit procesul verbal nr. 37 din 01 martie 1993 a întreprinderii «MПРЭО» din Orhei, în care nu se menţionează nimic despre atribuirea Olgăi Ghilenschi a spaţiului locativ. Susţine că Consiliul comunal Pelivan neavând acte care ar confirma dreptul pârâtei la spaţiu locativ şi având la cunoştinţă că apartamentul dat este în litigiu, 1 nelegitim a emis la 11 februarie 2006 decizia nr. 1.4.14 „Cu privire la repartizarea şi privatizarea apartamentului cet Chelinschi Olga din sat. Pelivan”, prin care i-a repartizat şi i-a permis privatizarea apartamentului nr. 9 A din str. Suvorov, 11 din sat.

Pelivan. Afirmă că nu există nici un document care ar confirma schimbarea numerotaţiei apartamentului nr. 53 de la et. I a căminului nr. 1 din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan din 53 în 9A. De asemenea, indică că conform deciziei nr. 1.4.14 a Primăriei comunei Pelivan, Olgăi Ghilenschi i-a fost repartizat apartamentul 9 A la 11 februarie 2006, iar în actele eliberate pentru privatizare de către Primărie este indicat că pârâta are înscriere în acest apartament din 25 mai 2002, iar fiul Igor Ghilenschi din 27 iunie 2003, adică cu 4 ani şi, respectiv, 3 ani înainte de primirea apartamentului, fapt ce evident confirmă falsificarea documentelor pentru ocuparea apartamentului dat. Insistă că Comisia de privatizare de pe lângă Consiliul raional Orhei, fără a verifica cele descrise şi necunoscând situaţia reală pe faptul dat, prin hotărârea nr. 42 din 15 martie 2006 a permis să fie transmis cu titlul gratuit pârâtei apartamentul dat.

Iar la 17 martie 2006 Consiliul raional Orhei prin contractul de vânzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietatea privată, i-a transmis gratuit în proprietate pârâtei apartamentul nominalizat, care a fost autentificat de notarul privat V. Leveniţa din Orhei sub nr. 1592 la 17 martie 2006. Menţionează că despre privatizarea ilegală a apartamentului a aflat la 17 martie 2008 când a ridicat extrasul de la OCT Orhei. Consideră că prin acţiunile ilegale ale pârâtei, Primăriei com. Pelivan şi Consiliului raional Orheia fost privată de dreptul asupra spaţiului locativ, din care motiv nu se poate angaja în câmpul muncii, fiind nevoită de a locui pe la rude. Insistă că i-au fost cauzate suferinţe psihice.

Solicită anularea hotărârii Comisiei de privatizare de pe lângă Consiliul raional Orhei nr. 42 din 15 martie 2006 despre privatizarea apartamentului cu 2 odăi cu o suprafaţă totală de 59,9 m.p., cu suprafaţa locuibilă de 34,8 m.p. situat în str. Suvorov, 11 ap. 9A sat. Pelivan, raionul Orhei, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate cu nr. 1592 şi anume a apartamentului nr. 9A din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan, r-nul Orhei, încheiat la 17 martie 2006 între Consiliul raional Orhei şi Olga Ghilenschi, obligarea OCT Orhei să anuleze înregistrarea dreptului de proprietate a pârâtei asupra apartamentului dat şi încasarea în mod solidar din contul pârâţilor prejudiciul moral şi cheltuielile de judecată.

În cadrul dezbaterilor judiciare Larisa Bursacovschi a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând constatarea faptului că apartamentul nr. 53 din căminul nr. 1 din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan eliberat Larisei Bursacovschi conform Hotărârii comune a administraţiei şi comitetului sindical al MPRAO Orhei nr. 01-10/34 din 03 iunie 1998 şi apartamentul Nr. 9 „A” din str. Suvorov, 11 din sat. Pelivan repartizat Olgăi Ghilenschi de către Consiliul comunal Pelivan, r-nul Străşeni prin decizia nr. 1.4.14 din 11 februarie 2006 este unul şi acelaşi apartament şi este amplasat la etajul nr. 1 în căminul nr. 1 din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan, raionul Orhei cu numerotaţia corectă 53, anularea hotărârii Comisiei de privatizare de pe lângă Consiliul raional Orhei nr. 42 din 15 martie 2006 despre privatizarea apartamentului cu 2 odăi cu o suprafaţă totală de 59,9 m.p., cu suprafaţa locativă de 34,8 m.p.

situat în str. Suvorov, 11 ap. 9 „A” r-l Orhei, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a 2 locuinţei în proprietate nr. 1592 a apartamentului nr. 9 „A” din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan, raionul Orhei, încheiat la 17 martie 2006 între Consiliul raional Orhei şi Olga Ghilenschi, obligarea OCT Orhei să anuleze înregistrarea dreptului de proprietate a pârâtei asupra apartamentului dat, anularea deciziei Consiliului comunal Pelivan nr. 1.4.14 din 11 februarie 2006 „Cu privire la repartizarea şi privatizarea apartamentului de cet. Ghelinschi Olga din sat. Pelivan”, instalarea ei în apartamentul nr. 53 din căminul nr. 1 din str. Suvorov, 11 sat.

Pelivan, raionul Orhei şi încasarea în mod solidar din contul pârâţilor în beneficiul ei prejudiciul moral în mărime de 50000 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 5130 lei, cheltuielile pentru extrasele ridicate de la OCT Orhei în sumă de 269,54 lei şi taxa de stat în sumă de 150 lei (f. d. 101-104). În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că conform hotărârii Judecătoriei Supreme a RM din 11 iunie 1992 şi a hotărârii Judecătoriei Orhei din 17 aprilie 1998 la 13 mai 1998 administraţia şi comitetul sindical al MPRAO Orhei prin hotărârea comună i-a eliberat spaţiu locativ, apartamentul nr. 53 în cămin de la etajul 1 din str. Suvorov, 11 din sat. Pelivan raionul Orhei. Menţionează că din motiv că pârâta Olga Ghilenschi ocupase abuziv apartamentul repartizat ei, Procuratura raionului Orhei, prin ordonanţa sa a sancţionat evacuarea familiei pârâtei în mod administrativ.

Iar la 03 august 1998 în baza ordonanţei Procuraturii ea a fost instalată cu traiul în apartamentul nr. 53 din str. Suvorov, 11 sat. Pelivan, raionul Orhei, în acest sens fiind întocmit un act de executorul judecătoresc. Invocă că la 04 martie 1999 Judecătoria Orhei a admis acţiunea Olgăi Ghilenschi Olga, a recunoscut nul ordinul de repartiţie repartizat Larisei Buscacovschi, pe motiv că la eliberarea acestui administraţia MPRAO Orhei nu a inclus data eliberării, în rest acţiunea cu privire la evacuarea ei din acest apartament şi instalarea pârâtei a fost respinsă, hotărâre care a fost menţinută prin deciziile Tribunalului Chişinău şi Curţii de Apel. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 17 februarie 2004 a fost respinsă acţiunea pîrîtei cu privire la evacuarea ei şi instalată pîrîtei în apartamentul dat, hotărîre care a fost menţinută de Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie.

Mai indică că Curtea Supremă de Justiţie în decizia sa din 13 octombrie 2004 a reţinut că Olga Ghilenschi nu a prezentat nici o probă care i-ar acorda dreptul asupra apartamentului litigios. Iar însăşi faptul că ordinul de repartiţie nr. 1 eliberat pe numele Larisei Bursacovschi asupra apartamentului litigios a fost anulat, nu-i acordă dreptul pârâtei la apartament, deoarece Primăria este proprietara fondului locativ. La fel a fost menţionat că evacuarea ei poate avea loc numai cu acordarea altui spaţiu locativ, deoarece ea Larisa Bursacovschi nu s-a instalat samavolnic în apartamentul din litigiu.

Susţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 septembrie 2005 a fost casată hotărârea Judecătoriei Orhei şi a fost admisă acţiunea cu privire la evacuarea Olgăi Ghilenschi cu toţi membrii familiei din apartamentul ei, fără acordarea altui spaţiu locativ, totodată pârâta a fost obligată de a nu-i crea impedimente în instalarea şi folosirea apartamentului dat, decizie care a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 ianuarie 2006. Afirmă că după primirea titlului executoriu şi transmiterea lui spre executare, la 20 august 2007 Oficiul de executare Orhei i-a restituit titlul executoriu din motivul imposibilităţii executării lui, pe motiv că apartamentul nr. 53 se află la etajul 5, iar debitoare locuieşte în apartamentul 9 „A”.

3 În urma adresării către Primăria com. Pelivan la 16 octombrie 2007 cu cerere de a fi prezentată informaţia respectivă, prin scrisoarea nr. 69 din 05 noiembrie 2007 i-a fost comunicat că apartamentul ei de acum e numerotat sub nr. 9 şi că la 17 martie 2006 acest apartament a fost privatizat de pârâtă. Consideră că pîrîta împreună cu copîrîţii în mod viclean şi dolosiv a folosit un proces verbal al fostei administraţiei CMM-15 nr. 37 din 01 martie 1993 şi a privatizat apartamentul dat. Primăria com.

Pelivan având la balanţă acest imobil (clădirea căminului nr. 1 din str. Suvorov, 11) şi cunoscând că nu poate în baza procesului-verbal al unei instituţii inexistente să înstrăineze apartamentul nr. 53 ce- i aparţinea ei, a repartizat pârâtei şi permis ultimei privatizarea apartamentului dat prin decizia nr. 1.4.14 din 11 februarie 2005. Insistă că Primăria fără a emite un document de schimbare a numerotaţiei apartamentelor a schimbat numerotaţia apartamentului ei din nr. 53 în nr. 9 „A”, astfel contribuind la falsificarea documentelor, ce împiedică executarea hotărârii judecătoreşti de evacuare a pârâtei din apartamentul nr. 53 (9 „A”).

La fel, tot Primăria a falsificat şi fişa de evidenţă a apartamentului şi a contului personal indicând ca pârâta este înscrisă la 25 mai 2002, iar fiul ei Igor la 27 iunie 2003. Consideră că Consiliul raional Orhei era obligat la privatizarea apartamentului dat să verifice legalitatea documentelor înaintate pentru privatizare, însă a neglijat, fapt pentru care se face vinovat în privatizarea frauduloasă a apartamentului ei. Invocă că la 02 aprilie 2008 s-a adresat către Procuratura raionului Orhei cu cerere, prin care a solicitat tragerea la răspundere a persoanelor care i-au privatizat ilegal apartamentul. Drept rezultat Procuratura raionului Orhei a stabilit faptul falsificării documentelor la privatizarea apartamentului dat, însă i-a comunicat că n-a fost posibil de stabilit persoanele care au efectuat aceste acţiuni şi la 30 aprilie 2008 prin ordonanţă a refuzat în pornirea urmăririi penale, pe motivul intervenirii termenului de prescripţie.

La fel i-a recomandat să se adresez în instanţa de judecată cu acţiune civilă privind recunoaşterea actelor nule. Insistă că prin acţiunile sale pârâta şi copârâţii i-au adus suferinţe morale, prin faptul că a fost privată de spaţiul locativ, fiind ocupat ilegal şi privatizat apartamentul, de 4 ani locuieşte pe la rude, cunoscuţi, nu-şi poate găsi loc de muncă din lipsă unui loc de trai, a fost purtată prin judecăţi timp de 10 ani, i-au fost distruse lucrurile avute în apartament, fiindu-i zdruncinată şi sănătatea. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2010 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu deţine careva acte ce i-ar permite instalarea în apartamentul litigios, iar hotărîrea prin care pîrîtei i-a fost repartizat holul căminului nr. 1 pentru a fi reamenajat în apartament, este în vigoare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2011 a fost admis apelul declarat de către Larisa Bursacovschi, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, declarate nule actele pe numele Olgăi Ghelinschi, Igor Ghelinschi şi Sergiu Ghelinschi şi anume: decizia Consiliului comunal Pelivan nr. 1.4.14 din 11 februarie 2006, decizia comisiei de privatizare de pe lângă Consiliul raional Orhei nr. 42 din 15 martie 2006, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate din 17 martie 2006 a apartamentului nr. 9 „a”, din str. Suvorov sat. 4 Pelivan, r-l Orhei pe numele Olgăi Ghelinschi, Igor Ghelinschi şi Sergiu Ghelinschi cu radierea din Registrul de stat, a fost dispusă instalarea Larisei Bursacovschi în ap. 53 /actual numerotaţia nr. 9 a / din str. Suvorov din sat.

Pelivan, r-l Orhei şi încasat de la Olga Ghelinschi în folosul Larisei Bursacovschi cheltuielile de judecată în sumă de 6552 lei. Cerinţa Larisei Bursacovschi cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13.06.2012, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 septembrie 2011 şi decizia suplimentară a Curţii de Apel Chişinău din 25 aprilie 2012 şi remisă cauza la rejudecare în instanţa de apel. Rejudecînd pricina, la 07 februarie 2013 Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat de Bursacovschi Larisa şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Orhei din 25 martie 2010. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului.

Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legitimă în corespundere cu cerinţele legii. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 22 mai 2013, Bursacovschi Larisa a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 martie 2010, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului recurenta a invocat argumentele de fapt ale pricinii, precum i cronoligia evenimentelor legate de bunul litigios.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

5 Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Bursacovschi Larisa, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bursacovschi Larisa ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Bursacovschi larisa, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Larisei Bursacovschi împotriva Olgăi Ghilenschi, Consiliului raional Orhei şi Consiliului comunal Pelivan cu privire la constatarea faptului, contestarea actului administrativ, anularea hotărârii comisiei de privatizare, declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate, instalare în apartament şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 6