2ra-2100/13 — Încasarea salariului restant

Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2100/13 Judecător: I. Timofei Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Agenţia „Apele Moldovei”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Sîvorotco Vladimir împotriva ÎS „Sectorul de reparaţie a fîntînilor arteziene din Chişinău”, Agenţia „Apele Moldovei”, privind încasarea salariului restant, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, CONSTATĂ : La 06 decembrie 2010, Sîvorotco Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Sectorul de reparaţie a fîntînilor arteziene din Chişinău”, Agenţia „Apele Moldovei”, privind încasarea salariului restant.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 10 decembrie 2001, a fost angajat în funcţie de maestru, sectorul construcţie în cadrul ÎS „Sectorul de reparaţie a fîntînilor arteziene din Chişinău” şi a lucrat pînă la 29 octombrie 2010, cînd a fost eliberat din funcţie din propria dorinţă. Menţionează reclamantulcă, la ziua demisionării din funcţie, pîrîtul nu a efectuat achitarea deplină a salariului pentru munca prestată, ci doar parţial, achitînd cu mult mai tîrziu suma de 7 821,71 lei din totalul salariului restant de 30 046,57 lei, astfel formîndu-se o restanţă de 22 224,86 lei. Astfel, consideră reclamantul că în urma neachitării depline a salariului, din ziua eliberării sale din funcţie şi pînă la depunerea prezentei cereri în perioada din 29 octombrie 2010 – 30 noiembrie 2010 s-a format o datorie în mărime de 3 438 lei conform anexei.

De asemenea, conform calculelor eliberate de contabilitate nu în termen, i s-a achitat indemnizaţia de concediu de boală pentru lunile ianuarie - 1 645,2 lei, august - 1 221 lei, septembrie-octombrie 1 476,39 lei, adică urma să-i achite total suma de 4 342,6 lei, fapt pentru ce reclamantul a solicitat un supliment de 967 lei, conform calcului. La 22 noiembrie 2010 a fost expediată o reclamaţie în adresa administraţiei pîrîtului cu solicitarea de a achita restanţa la salariul reclamantului, însă prin 1 scrisoarea din 26 noiembrie 2010, ultimul a dat un răspuns formal fără să satisfacă pretenţiile. Mai indică reclamantul că în conformitate cu art. 329 din Codul muncii angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul materia şi moral, cauzat în legătură cu neîndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă.

Astfel, în temeiul acestor prevederi solicită şi încasarea prejudiciului moral din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului în mărime de 5 000 lei precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin cererea de concretizare a pretenţiilor, reclamantul Sîvorotco Vladimir şi- a concretizat cerinţele, menţionînd faptul că pîrîtul a achitat datoria la salariul în sumă de 22 224,86 lei şi indemnizaţia pentru concediu de boală în valoare de 4324,6 lei şi în această parte a acţiunii, adică în valoare de 26 567, 46 lei reclamantul şi-a redus cuantumul pretenţiilor. Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului în beneficiul reclamantului restanţa salariului în sumă de 3 438 lei, suplimentul pentru neachitarea indemnizaţiei concediului de boală - 967 lei, prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În motivarea soluţiei instanţa de fond a indicat că în susţinere cerinţelor invocate, reclamantul nu a prezentat nici o probă concludentă sau un calcul al pretinselor suplimente. Sîvorotco Vladimir a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii primei instanţe şi admiterea integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de Sîvorotco Vladimir; a fost casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 21 iunie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la ÎS „Sectorul de reparaţie a fîntînilor arteziene din Chişinău”, Agenţia „Apele Moldovei” în beneficiul lui Sîvorotco Vladimir supliment pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 3 438 lei, supliment pentru neachitarea la timp a indemnizaţiei de concediu de boală în sumă de 967 lei, cheltuieli de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 3000 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. A fost indicat că, reclamantul a probat respectarea cerinţelor legale pentru cererea prealabilă, că achitările restanţelor la salariu sau efectuat numai după înaintarea reclamaţiei prealabile şi înaintarea acţiunii în judecată.

Concluziile primei instanţe precum că achitărîle sumelor solicitate au fost efectuate în termen nu corespund realităţii, or materialele cauzei denotă o concluzie opusă. Totodată, a fost menţionat că referitor la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral, reclamantul nu a prrezentat probe pertinente. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 21 martie 2013, Agenţia „Apele Moldovei” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, cu meţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 21 iunie 2012. 2 În argumentarea recursului recurentul a invocat argumente ce ţin de dezacordul cu cerinţa intimatului de încasare a prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, considerînd-o lipsită de suport juridic şi probator.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu cerinţa intimatului de încasare a prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, considerînd-o lipsită de suport juridic şi probator. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. Mai mult ca atît, această cerinţă de către instanţa de apel a fost respinsă.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care contravin soluţiei recurate, or, în partea contestată, decizia instanţei de apel este conformă cerinţelor recurentului. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Agenţia „Apele Moldovei”, asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Agenţia „Apele Moldovei” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Agenţia „Apele Moldovei”, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîvorotco Vladimir împotriva ÎS „Sectorul de reparaţie a fîntînilor arteziene din Chişinău”, Agenţia „Apele Moldovei”, privind încasarea salariului restant. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Răducanu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4