2ra-2493/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă – V. Micu dosarul nr. 2ra-2493/13 instanţa de apel – N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 22 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Siloci Iurie împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Siloci Iurie şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 10 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 12 aprilie 2012, Siloci Iurie a depus cerere, de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al RM cu privire la încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul Siloci Iurie a indicat că, este locuitor al oraşului Orhei, este căsătorit şi are 3 copii. Indică că având în proprietate privată un iaz de 13 ha şi luând în arendă şi alte iazuri împreună cu Capsa Gheorghe, pe bază de paritate 50x50, au fondat întreprinderea de creştere a peştelui ,,Piscicultura Orhei” SRL la dirijarea căreia participă activ. Fiind un bun specialist în domeniul pisciculturii, menţionează că în decembrie 1999, el a fost angajat în calitate de Director General al S.A.

,,Piscicola Gura Bîcului”, care la acel moment era una din cele mai mari şi notorii întreprinderi piscicole din Republica Moldova şi al cărei fondator şi acţionar majoritar este Compania ,,Daac- Hermes”, condusă şi ea la rândul ei de un controversat om de afaceri, despre care presa 1 în repetate rânduri a relatat că ar fi fost în relaţii dubioase cu conducerea de vârf a Republicii Moldova Indică că consiliul de administrare a S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului” era format din colaboratorii şi conducătorii Companiei ,,Daac-Hermes”, în lipsa cărora dânsul nu putea adopta nici o decizie semnificativă. Menţionează că în anii 2000-2002, pe perioada exercitării funcţiei de Director General al S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului”, a înstrăinat, în mod transparent, prin vânzare 4 iazuri numite sisteme hidrotehnice, întreprinderii a căror fondator era dânsul.

Invocă că în urma efectuării auditului, nu au fost constatate încălcări în procesul de înstrăinare sau procurare a bunurilor, factorii de decizie neavând careva pretenţii asupra acestor tranzacţii. Susţine că în anul 2005, a depus cerere de concediere, însă acest fapt a ridicat ostilităţi dure din partea conducerii Companiei ,,Daac Hermes”, ultima venind în adresa sa cu ameninţări. Drept urmare, menţionează reclamantul, că în scurt timp după concedierea sa, au fost intentate 5 cauze penale împotriva sa, pornite ca urmare a demersului înaintat de către fiul Directorului ,,Daac Hermes” Alexei Chirtoca. Mai invocă că la 18 octombrie 2005 Direcţia Generală de Combatere a Crimelor Organizate a MAI R.M.

a emis o rezoluţie privind pornirea urmăririi penale pe cauza nr. 2005990431, pe indicii art. 195 alin. (2) din Codul penal împotriva factorilor de decizie a S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului” precum că în luna iunie 2003, folosind documente false privind achiziţionarea unor năvoade, a sustras din contabilitatea întreprinderii mijloace financiare în sumă de 175000 lei, astfel pricinuind întreprinderii o daună în proporţii deosebit de mari, cauza penală fiind pornită împotriva sa. La 02 noiembrie 2005, Direcţia Generală Urmărire Penală a MAI (în continuare DGUP) a pornit împotriva sa cauza penală nr. 2005990444 pe indicii art. 336 alin. (3) din Codul penal, precum că el, în mod vădit depăşind limitele drepturilor şi atribuţiilor sale de serviciu, la 03 decembrie 2002 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7, prin care a înstrăinat trei iazuri, cauzând astfel întreprinderii un prejudiciu material în sumă de 751620 lei.

Susţine că la 07 noiembrie 2005, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice de la domiciliul său, iar la 03 noiembrie 2005 aceiaşi instanţă a autorizat o percheziţie la domiciliul său, care a fost efectuată la 09 noiembrie 2005. Afirmă că a fost reţinut la 15 noiembrie 2005, iar la 17 noiembrie 2005 Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a respins demersul procurorului de aplicare a măsurii de constrângere arestul preventiv şi i-a aplicat măsura de constrângere - arest la domiciliu pe un termen de 10 zile. Ulterior, la 24 noiembrie 2005 Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din nou a respins demersul procurorului de menţinere a arestului la domiciliu şi a fost dispusă aplicarea măsurii de constrângere - obligaţiunea de a nu părăsi localitatea.

Mai indică că la 18 ianuarie 2006 DGCCO a MAI a pornit cauza penală nr. 2006990025 pe art. 195 alin. 1 din Codul penal, precum că la 03 mai 2005, dânsul, prin abuz de serviciu a sustras de la SA. ,,Piscicola Gura Bîcului” bazinul acvatic 2 (iazul) ,,Novai” din s. Bolohani, r. Orhei, acţiuni prin care a adus un prejudiciu întreprinderii în sumă de 35810 lei. La 31 martie 2006, DGUP MAI a început urmărirea penală pe cauza nr. 2006990115 pe art. 335 alin. (1) CP , precum dânsul folosind acte de achiziţie false, a luat din casa societăţii 18750 lei şi anume, 6250 lei pentru procurarea unui arcaş, 6500 lei pentru procurarea unui cîntar-auto de 10 tone şi 6000 lei pentru procurarea unui vagon, cauzând întreprinderii un prejudiciu material considerabil în sumă de 18 750 lei.

Reţine că la 17 aprilie 2006, pe acelaşi caz de procurare a barcasului, a cântarului şi a vagonului, acelaşi ofiţer de urmărire penală au intentat cauza penală nr. 2006990137, însă în baza art. 195 alin. (1) din Codul penal. Menţionează că toate cauzele penale sus numite au fost conexate şi examinate de către Judecătoria Anenii Noi, fiindu-i pusă obligaţiunea de a nu părăsi ţara. La fel, invocă că cauză civila s-a finalizat cu deposedarea SRL ,,Piscicultura Orhei” de toate iazurile pe care le deţinea, fără ai fi restituite sumele achitate, ulterior SRL ,,Piscicultura Orhei” înaintând, o acţiune în instanţele de judecată pentru ai fi recuperate prejudiciile, care şi în prezent se află pe rol.

Concomitent indică că, prin sentinţa Judecătoriei Anenii Noi din 28 decembrie 2006, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, numindu-i pedeapsă sub formă de amendă în folosul statului în mărime de 250 (două sute cincizeci) unităţi convenţionale 5000 (cinci mii) lei; precum şi potrivit art. 195 alin. (2), art. 335 alin. (1) din Codul penal a fost achitat, fiindcă nu s-a constatat existenţa faptei infracţionale. Prin sentinţa menţionată a fost respinsă acţiunea civilă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 28 martie 2007 a fost respins apelul declarat de către avocatul său, admis apelul părţii acuzării, fiind recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 195 alin. (2) din Codul penal la 10 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere pe un termen de 3 ani, în baza art. 335 alin. (1) la 3 ani închisoare; în conformitate cu art. 84 din Codul penal, definitiv i sa stabilit pedeapsa de 10 ani 6 luni închisoare cu ispăşirea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de răspundere pe un termen de 3 ani; măsura preventivă în privinţa sa a fost schimbată, fiind luat sub arest din sala de judecată.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18 decembrie 2007, au fost admise recursurile, casată Decizia Curţii de Apel Bender din 28 martie 2007 şi cauza trimisă la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, fiind eliberat de sub arest din sala de judecată, cu menţinerea obligaţiunii de a nu părăsi ţara. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008, a fost achitat pe toate capetele de acuzare. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 februarie 2009, au fost admise recursurile ordinare ale procurorului şi a părţii vătămate, casată decizia instanţei de apel, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceiaşi instanţă. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2010 a fost recunoscut culpabil în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 335 din Codul Penal, cu încetarea procesului în legătură cu expirarea termenului de prescripţie.

3 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 noiembrie 2011, au fost respinse recursurile ordinare ale procurorului şi a părţii civile, a fost admis recursul ordinar al avocatului său şi dînsul a fost achitat şi pe art. 335 Cod Penal. Afirmă că procesul penal i-a cauzat lui şi familiei sale prejudicii morale de o gravitate deosebită, fiindu-i afectată grav imaginea, dânsul fiind o persoană cu un statut social şi o reputaţie înaltă la locul de trai, iar în astfel de circumstanţe a fost în imposibilitate să deţină funcţii de manager în diferite întreprinderi şi instituţii importante, or pe perioada deţinerii funcţiei de Director General al S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului” era apreciat ca un manager şi specialist notoriu în domeniu, motiv pentru care în repetate rânduri a fost-invitat şi a participat la diferite conferinţe internaţionale de profil.

Menţionează că în primăvara anului 2011, a fost ales consilier raional, iar la 22 martie 2011 a fost numit de Ministrul Afacerilor Interne în funcţia de şef al Direcţiei Situaţii Excepţionale Orhei, instituţie care deserveşte 4 raioane. Mai susţine că procesul penal, în strânsă coroborare cu procesul civil, i-au zădărnicit total planurile şi i-au distorsionat grav cursul normal şi firesc al vieţi, invocând în acest sens că revenind la activitatea sa în întreprinderea proprie, SRL ,,Piscicultura Orhei”, împreună cu partenerul de afaceri au populat cu peşte-puiet iazurile întreprinderii. Ei preconizau ca o parte din peştele crescut să-1 recolteze în toamna-iarna anului 2005, iar altă parte - în primăvara anului 2006. Recolta în mod firesc le-ar fi adus venituri de sute de mii de lei, aceste aşteptări fiind reale, dar, odată cu pornirea în toamna anului 2005, a cauzelor civile şi penale, activitatea întreprinderi a fost blocată.

La fel invocă că au fost ridicate toate documentele SRL ,,Piscicultura Orhei” şi a fost puse sub sechestru toate iazurile, deşi au fost prezentate probe, care demonstrau că iazurile au fost procurate legal, drept urmare a proceselor penale şi civile, care erau strâns legate între ele, SRL ,,Piscicultura Orhei” a fost deposedată de toate iazurile, fără ai fi restituit costul lor, acestea fiind transmise S.A. ,,Piscicola Gura Biciului”. Indică că la 15 noiembrie 2005 a semnat un contrat de muncă pe un termen de 3 ani cu întreprinderea TOO ,,TPOMEH” din or. Pavlodar, Republica Kazahstan, conform căruia din 01 decembrie 2005 urma a fi angajat în calitate de administrator al acestei întreprinderi, cu un salariu lunar de 2000 dolari SUA, la data şi ora semnării contractului el neavând statut de bănuit şi nici careva restricţii.

Însă în aceeaşi zi, a fost reţinut, fiind în astfel mod privat de dreptul de a se angaja în câmpul muncii. Consideră că odată ce prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2008, a fost achitat pe toate capetele de acuzare, a contactat din nou conducerea TOO ,,TPOMEH”, ultima comunicându-i prin scrisoarea 31 octombrie 2008 că poate purcede la executarea funcţiei de administrator, însă ca urmare a declarării recursului împotriva deciziei menţionate, a fost în imposibilitate să se deplaseze în Kazahstan. Comunică că a fost ilegal privat de un venit cert pe care l-ar fi avut în Republica Kazahstan şi care i-ar fi asigurat un trai decent. Reţine că în toamna anului 2005 familia sa a negociat un credit ipotecar cu B.C.

,,Moldindcombanc” S.A. în sumă de 500000 lei, procedura de primire a creditului fiind iniţiată până la pornirea cauzelor penale, neputând fi stopată în mod unilateral, drept urmare la 06 ianuarie 2006, contractul de credit a fost semnat de soţia lui, Liuba Siloci, 4 iar contractul de credit a fost însoţit de un alt contract de fidejusiune, semnat de dânsul, prin care el şi-a asumat obligaţiunea de fidejusor, iar prin contractul de ipotecă nr. 3 soţii Siloci au depus în calitate de gaj casa lor cu două nivele, cu, suprafaţa de 129 m.p. şi un şir de alte construcţii accesorii, imobilele constituind în ansamblu gospodăria lor.

Conform clauzelor contractului de credit, achitările urmau să înceapă în luna martie 2006, dar ca urmare a nerambursării la timp a creditului şi a dobânzilor, în 2008 Banca a acţionat în judecată familia Siloci, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2010 a fost dispusă transmiterea silită în posesia Creditorului a casei debitorilor, cu toate construcţiile accesorii, pentru a fi înstrăinată în folosul băncii. Susţine că în procesul penal partea vătămată (civilă) a înaintat o acţiune civilă, prin care a cerut încasarea din contul său a sumei de 1234554 lei. La fel, în urma deposedării de iazuri, firma în care dânsul deţinea ½ din capitatul statutar, SRL ,,Piscicultura Orhei”, a acţionat în judecată S.A.

,,Piscicola Gura Bîcului”, solicitând încasarea prejudiciului în mărime de 1 364 921 lei, procesul fiind în derulare şi în prezent. Menţionează că în vederea anihilării încasării sumei sus indicate, S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului”, a invocat o datorie de 240 000 lei, solicitând instanţei declararea SRL ,,Pisciultura Orhei”, în stare de insolvabilitate, însă prin decizia Curtea Supreme de Justiţie a fost limitată procedura de insolvabilitate, permiţând debitorului, SRL ,,Piscicultura Orhei”, să-şi gestioneze patrimoniul. Insistă că familia sa a fost privată de importante de surse de venit, fiindu-i cauzate grave prejudicii morale prin comportarea ilegală a organelor care au administrat cauzele penale.

Mai indică că la efectuarea percheziţiei din 09 noiembrie 2005, care a fost efectuată la domiciliul său, a fost prezentată o Ordonanţa neautorizată de efectuare a percheziţiei, iar ofiţerul nici nu nega faptul că o aşa încheiere nu există, încât nu a existat un caz flagrant. Mai aminteşte şi alte încălcări şi anume că a înaintat o cerere prin care a solicitat recunoaşterea ilegalităţii acestei percheziţiei, însă la 16 noiembrie 2005 judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău, a examinat cererea şi a emis o încheiere foarte dubioasă în absenţă lui şi a apărătorului acestuia, invocând faptul precum că dânsul a fost citat legal, dar nu s-a prezentat la proces, motivarea dată fiind una premeditat falsă, fiindcă la acel moment dânsul era reţinut şi se afla în izolatorul de detenţie al DGCCO, iar la şedinţă au participat procurorul şi ofiţerul de urmărire penală, care administra cauza, dânsul nici nu au fost înştiinţat despre examinarea acestei cereri. Mai mult că în încheierea dată, judecătorul a invocat o altă încheiere a judecătorului de instrucţie din 03 noiembrie 2005, prin care a fost autorizată percheziţia, fapt ce în opinia sa trezeşte mari suspiciuni.

Apreciază dosarele pornite în privinţa sa drept ,,fabricate”, invocând în acest sens şi procesul penal, prin care a fost învinuit pe art. 195 din Codul penal, precum că, el, prin abuz de serviciu, a sustras de la S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului” iazul Novai, considerînd aceste constatări drept aberaţii, deoarece au fost prezentate acte semnate chiar de contabilul-şef al părţii vătămate, care confirmă că acest iaz nu a fost la balanţa S.A. ,,Piscicola Gura Bîcului”. 5 Mai invocă că în timpul percheziţiei la domiciliul său, au fost ridicate contractul, paşaportul tehnic, factura fiscală şi alte documentele prin care a fost demonstrat că acest iaz 1-a cumpărat în anul 1996 de la o întreprindere piscicolă aflată în satul Oxentea, r. Dubăsari, circumstanţele date fiind ignorate de organele de urmărire penală.

De asemenea, indică că şefii de sectoare ai SA. ,,Piscicola Gura Bîcului”, fiind audiaţi în calitate de martori, au declarat că toate bunurile imputate lui ca fiind puse la evidenţă în mod fals, în realitate au fost procurate şi de ei, ca persoane cu răspundere materială, le-au primit şi le-au pus la evidenţa contabilă a întreprinderii, dar, procurorii, într-un mod inexplicabil şi cu o deosebită înverşunare şi în mod denaturat invocau declaraţiile acestor martori ca fiind probe acuzatoare. Insistă că procesul penal propriu zis i-a cauzat lui şi familiei sale grave prejudicii, exprimate prin lezarea mai multor drepturi şi libertăţi prevăzute de legislaţia naţională şi de CEDO, mai mult că timp de 8 luni şi 20 de zile s-a aflat sub arest în izolatorul de detenţie nr. 13, unde a fost încarcerat în camere cu infractori de ordin comun, în total, în timpul procesului penal, aflându-se sub arest 9 luni, în rest s-a aflat sub imposibilitatea de a se deplasa liber.

Reţine că pe parcursul procesului penal lui şi familiei sale le-au fost interceptate convorbirile telefonice, le-a fost percheziţionat domiciliul şi întreprinderea privată, în timpul percheziţiilor fiind ridicate multiple documente, unele din ele fiind pierdute pe parcursul procesului, iar in timpul cât s-a aflat sub arest la domiciliu, casa lui era păzită de poliţişti, deşi aceste acţiuni nu sunt ilegale, ele aveau un scop şi efect dubios şi nociv asupra sa. Totodată, menţionează că procesul penal a durat mai bine de 6 ani, timp în care el şi familia sa s-a aflat într-o stare incertă şi chinuitoare de suspans şi aşteptare, fiindu-i afectate drepturile prevăzute de Constituţia R.M., art. 1 al Protocolului adiţional al Convenţiiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Solicită încasarea din Bugetul statului, în beneficiul său, a prejudiciului moral în mărime de 2000000 lei, a prejudiciului material în sumă de 788 012 lei în formă de salariu, de care el a fost privat ca urmare a procesului penal ilicit; încasarea prejudiciului material în sumă 2523,52 lei, suportat în calitate de cheltuieli pentru transport; încasarea prejudiciului material în sumă de 25500 lei, suportat în calitate de cheltuieli pentru asistenţă juridică în cadrul procesului penal; încasarea prejudiciului material în sumă de 5000 lei, suportat pentru înaintarea acţiunii în cauză. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 10 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Siloci Iurie prejudiciu moral în mărime de 50000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 30523,52 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 martie 2013 au fost respinse cererile de apel declarate de către Procuratura Generală a RM, Ministerul Finanţelor al RM şi Siloci Iurie şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 mai 2013 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe în sensul încadrării mărimii prejudiciului moral şi material în 6 formă de cheltuieli de asistenţă juridică în limite rezonabile şi respingerea pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de transport în mărime de 2532,52 lei.

În motivarea recursului invocă parţial dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, susţinînd că victimelor erorilor de investigaţie în procesul penal urmează să li se plătească o compensaţie, însă în legea nr. 1545 nu este stabilit cuantumul acesteia, acesta urmând a fi determinat de către instanţa de judecată. Atenţionează că intimatul a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie, garantată prin art. 21 al Constituţiei, datorită căreia statutul acestuia nu a suferit schimbări, iar imaginea nu a fost afectată. Consideră că instanţele de judecată la aprecierea prejudiciului moral, urmau să respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciu moral trebuie să fie stabilite încât să asigure efectiv o compensare suficientă şi nicidecum exagerată a prejudiciului moral cauzat.

Totodată, apreciază drept neîntemeiate hotărârile judecătoreşti în partea încasării cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 30000 lei, or aceste cheltuieli nu sunt necesare, reale şi nici rezonabile, raportate la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi art. 96 CPC. Evaluează drept eronate concluziile instanţelor inferioare în vederea recuperării cheltuielilor de călătorie în legătură cu participarea în şedinţele de judecată în valoare totală de 2532,52 lei, or aceste cheltuieli nu au fost probate, având caracter declarativ. La data de 15 iulie 2013, Siloci Iurie, reprezentat de avocatul Ţurcan Vasile, la fel a declarat recurs împotriva deciziei instanţie de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea lui Siloci Iurie, privind încasarea prejudiciilor cauzate de procesul penal ilicit, să fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat că suma prejudiciului moral încasat în folosul lui Siloci Iurie este una disproporţională, discriminatorie şi de departe nu este o retribuţie echitabilă. Consideră că la examinarea cauzei au fost apreciate arbitrar sau omise, gravitatea acuzaţiilor incriminate lui Siloci Iurie, ilegalităţile la care el a fost supus şi afecţiunile reale pe care le-au suportat ca urmare a procesului penal ilegal. Astfel, susţine că instanţele nu au luat în consideraţie că aflîndu-se într-un proces penal, Siloci Iurie, avea restricţii de circulaţie, a fost luat la evidenţa şi de instituţiile de documentare ale populaţiei, circumstanţă care un timp i-a restricţionat dreptul la circulaţie liberă şi după ce el a fost achitat definitiv i-a fost refuzată eliberarea unui nou paşaport, în locul celui vechi şi expirat.

De rînd cu alte încălcări grave, menţionează că, restricţia de circulaţie, un timp îndelungat l-a privat de a se plasa în cîmpul muncii în afara ţării, dar şi în ţară, circumstanţe care cad sub incidenţa prevederilor art. 8 alin.(3) lit. a) şi c) a Legii 1545, fapt care evident i-a provocat şi grave prejudicii morale. De asemenea invocă că instanţele inferioare au ignorat totalmente faptul că Iurie Siloci a suferit grave prejudicii morale, ca urmare a pierderilor materiale enorme, cauzate de procesul penal ilegal.

Afirmă că Siloci Iurie, a fost prejudiciat moral şi ca urmare a suferinţelor fizice, suportate în rezultatul agravării stării sănătăţii, or, la momentul intentării dosarelor 7 penale, dînsul a fost o persoană sănătoasă, cu o constituţie şi ţinută de atlet, iar la finalul procesului organismul a cedat, apărîndu-se multiple maladii al sistemului locomotoriu şi nevralgic, încît în anul 2011 de două ori a fost internat în secţia de neurologie al spitalului Ministerului Afacerilor Interne RM.

Referitor la prejudiciul moral, insistă că, instanţele au omis faptul că la baza acţiunii au fost puse şi prevederile Legii nr. 87, care este o lege distinctă, dar care poate fi aplicată concomitent cu Legea nr. 1545. În concluzie invocă că în cadrul examinării cauzei, instanţele inferioare au apreciat arbitrar unele circumstanţe menţionate de el, iar preferitor la majoritatea din ele nici nu s-au expus, deşi ele sunt invocate atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Totodată, susţine că instanţele judecătoreşti au apreciat eronat şi tendenţios circumstanţele referitoare la prejudiciile materiale şi au decis acordarea unei retribuţii 30523,52 din care 28000 lei constituie cheltuieli pentru asistenţă juridică, iar 20523,52 lei constituie cheltuieli de transport pentru deplasările în OUP, Procuratura şi instanţele judecătoreşti.

Insistă că hotărîrile instanţelor de fond şi îndeosebi instanţei de apel, ca parte integrantă a unui proces, sunt inechitabile şi contrare legislaţiei Republicii Moldova şi art. 6 CEDO, nefiind legal motivate, deoarece unele circumstanţe şi probe invocate şi prezentate în cadrul examinării cauzei în fond, instanţele le-au apreciat eronat şi arbitrar, iar referitor la altele nici nu s-au expus. Consideră că hotărîrile recurate, sunt manifestare a unei poziţii de autoconservare a confortului personal al judecătorilor, în detrimentul intereselor şi drepturilor recurentului Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM şi Siloci Iurie, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan nu se încadrează în temeiurile 8 prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererile de apel.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Siloci Iurie reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al RM şi Siloci Iurie reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursurile declarate de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Siloci Iurie, reprezentat de avocatul Vasile Ţurcan se consideră inadmisibile. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 9