2ra-967/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V.Vornicescu dosarul nr.2ra-967/13 instanţa de apel: A.Minciuna, V.Pruteanu, A.Nogai DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişcă-Doneva Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de Ţugui Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţugui Ivan împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012 prin care s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 iunie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 17 mai 2011 Ţugui Ivan s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale privind încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat, că a activat în calitate de director la SA"Orhagroservice", firma pe care o conducea avea ca gen de activitate vînzarea utilajului agricol, a pieselor de schimb precum şi alte bunuri care aveau destinaţia de a fi folosite în agricultură. Pe parcursul activităţii, împotriva sa, au fost pornite mai multe cauze penale, astfel fiind recunoscut în calitate de bănuit, inculpat, fiindu-i puse interdicţii de a părăsi ţara, efectuate percheziţii la domiciliu şi la întreprinderea pe care o conducea.

Indică reclamantul că, toate cauzele penale au fost încetate, iar el a devenit invalid de gradul II. Prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală al SUP a CPR Orhei din 05.02.2009 a fost pornită cauza penală în privinţa sa în baza art.251 Cod Penal. 1 Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 26.05.2009, procesul penal intentat în temeiul art.251 Cod Penal, a fost încetat pe motiv că fapta nu este prevăzută de Legea penală ca infracţiune. Prin ordonanţa ofiţerului superior de urmărire penală al DGUP a CCCEC din 24 iulie 2009, a fost pornită o altă cauză penală în temeiul art.195 alin.(5) Cod Penal. Reclamantul se referă şi la informaţia Procuraturii Anticorupţie din 04.04.2008, prin care se confirmă faptul că faţă de el a fost aplicată măsura de reprimare sub formă de obligaţiune de nepărăsire a localităţii.

Menţionează că prin raportul din 30.09.2009 emis de Procuratura raionului Orhei s-a propus de a înceta urmărirea penală în privinţa sa pe faptul extorcării de mijloace financiare. Astfel, prin Ordonanţa Procuraturii raionului Orhei din 09.10.2009 a fost încetată urmărirea penală pornită în privinţa sa, din lipsa în acţiunile lui a elementelor componenţei de infracţiune. Solicită reclamantul Ţugui Ivan, încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei, cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi prejudiciului material în mărime de 5 000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 04 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasîndu-se din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Ţugui Ivan prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 5 060 lei, cu respingerea în rest a acţiunii.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Finanţelor a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012 s-a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 04 iunie 2012 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 25 ianuarie 2013 Ţugui Ivan a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală din motiv că a fost interpretată eronat legea materială şi anume art. 6 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998.

Astfel, consideră recurentul că, o dată ce a fost scos de sub urmărirea penală prin ordonanţa din 09.10.2009, are dreptul la repararea prejudiciului cauzat în temeiul acestei Legi. Referitor la termenul declarării recursului Colegiul consideră că acesta a fost declarat în termen, deoarece decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 31.10.2012, iar prin scrisoarea de însoţire a Curţii de Apel Chişinău urmează că copia deciziei a 2 fost expediată în adresa recurentului la 03.01.2012 (f.d.75). Prin urmare, recursul depus la 25.01. 2012 a fost depus în interiorul termenului de două luni prevăzut de art. 434 CPC. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ţugui Ivan, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a emite o nouă hotărîrea de admitere parţială a acţiunii, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Instanţa de recurs constată că, la 17 mai 2011 Ţugui Ivan s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale solicitînd încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală şi prejudiciului material în mărime de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prima instanţă a admis parţial acţiunea, încasînd din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în folosul lui Ţugui Ivan prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 5 060 lei.

Judecînd apelul declarat de Ministerul Finanţelor, Curtea de Apel Chişinău a considerat drept neîntemeiată şi ilegală hotărîrea primei instanţe, ajungînd la concluzia de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, pe motiv că recurentul nu dispune de dreptul la repararea prejudiciului în temeiul Legii nr. 1545 din 25.02.1998. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, judecînd temeiurile invocate în cererea de recurs prin prisma legislaţiei în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios şi a circumstanţelor stabilite, consideră concluzia instanţei de apel greşită, rezultată din interpretarea eronată a normele de drept material, ceea ce în conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), lit. c) CPC constituie temei de casare a hotărîrii judecătoreşti.

Prin prizma prevederilor art.3 alin.(1) lit.a) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25.02.1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Potrivit art. 6 lit. a) şi b) din Legea menţionată, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, precum şi în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

3 În conformitate cu prevederile art.10 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilit de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6. Instanţa de recurs constată că, prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală al SUP a CPR Orhei din 05 februarie 2009 a fost pornită cauza penală în privinţa lui Ţugui Ivan în baza art.251 Cod Penal. Totodată, din materialele cauzei s-a constatat că în privinţa recurentului a fost aplicată măsura de reprimare sub formă de obligaţiune de nepărăsire a localităţii.

Prin sentinţa Judecătoriei Orhei din 26 mai 2009, procesul penal intentat în temeiul art.251 Cod Penal în privinţa lui Ţugui Ivan, a fost încetat pe motiv că fapta nu este prevăzută de Legea penală ca infracţiune. În acest sens, este de menţionat că drept temei de încetare a procesului în privinţa lui Ţugui Ivan a constituit modificarea art.251 din Codul Penal, precum şi retroactivitatea legii, drept urmare a căror fapta comisă de recurent nu mai constituie infracţiune, astfel, sentinţa fiind una de încetare şi nu de achitare în baza căreia recurentul ar putea pretinde la repararea prejudiciului conform art. 6 lit. a) din Legea sus-menţionată. De asemenea din materialele cauzei s-a constatat că, prin ordonanţa ofiţerului superior de urmărire penală al DGUP a CCCEC din 24 iulie 2009, în privinţa recurentului a fost pornită o altă cauză penală în temeiul art.195 alin.(5) Cod Penal, pe faptul escrocheriei.

Prin raportul Procuraturii raionului Orhei din 30 septembrie 2009 s-a propus de a înceta urmărirea penală în privinţa recurentului Ţugui Ivan, din lipsa faptei infracţionale. Astfel, prin ordonanţa Procuraturii raionului Orhei din 09 octombrie 2009 a fost încetată urmărirea penală pornită în privinţa lui Ţugui Ivan, din lipsa în acţiunile lui a elementelor componenţei de infracţiune. În acest context, Colegiul reţine că perioada în care recurentul a fost tras la răspundere penală a durat mai mult de două luni de zile, adică începînd cu 24 iulie 2009 şi pînă la 09 octombrie 2009. Din cele relatate se confirmă faptul că punerea lui Ţugui Ivan sub învinuire în comiterea infracţiunii prevăzute de art.195 alin.(5) Cod Penal a fost efectuată vădit neîntemeiată, drept urmare, recurentul fiind în drept de a solicita repararea prejudicului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, în temeiul art. 6 lit. b) din Legea sus-menţionată.

În conformitate cu art.11 alin.(1) şi (3) al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire 4 penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu-se în considerare gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă, caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată, rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei, durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei, suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate, durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Astfel, potrivit normelor legale enunţate ce ţin de repararea prejudiciului moral în urma acţiunilor ilegale a organelor de urmărire penală, şi luînd în consideraţie faptul că recurentului Ţugui Ivan i-a fost cauzat un prejudiciu moral ca urmare a punerii neîntemeiate sub învinuire în baza art.195 alin.(5) Cod Penal, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite parţial acţiunea în partea încasării prejudiciului moral, stabilind compensaţia pentru prejudiciul moral cauzat în sumă de 2000 lei, care în opinia Colegiului este una echitabilă suferinţelor psihice suportate de către Ţugui Ivan pe tot parcursul acestei perioade.

În ceea ce priveşte recuperarea cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 lei, solicitate de recurent pentru acordarea asistenţei juridice, Colegiul apreciază că acestea sunt pasibile încasării din contul Ministerului Finanţelor doar în parte. În acest context, Colgiul consideră necesar de a se conforma jurisprudentei CEDO privind determinarea cuantumului cheltuielilor pentru asistenţa juridică. Curtea reaminteşte că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate potrivit art.41 din Convenţie, trebuie să se stabilească că acestea au fost reale şi necesare şi au avut un cuantum rezonabil (Croitoru c.Moldovei, nr.18882/02 § 35, 20 iulie 2004). Prin urmare, Colegiul conchide că suma rezonabilă încasării cu titlu de cheltuieli de judecată urmează a fi încasată în parte din suma solicitată, şi anume în mărime de 1500 lei pentru acordarea asistenţei juridice şi 60 lei pentru serviciul notarial achitat la întocmirea procurii.

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verficiarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, a casa decizia instanţei de apel şi a emite o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii. 5 În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Ţugui Ivan. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 04 iunie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţugui Ivan împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale privind repararea prejudiciului material şi moral, şi se emite o hotărîre nouă prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ţugui Ivan împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale privind repararea prejudiciului material şi moral. Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Ţugui Ivan suma de 2000 (două mii) lei în calitate de prejudiciu moral şi 1560 (una mie cinci sute şaizeci) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest acţiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişcă-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 6