2ra-2417/13 — Încasarea cheltuielilor de judecată

prima instanţă – V. Rusu dosarul nr. 2ra-2417/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 22 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bîtcă Teodor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîtcă Teodor împotriva Consiliului s. Romaneşti şi Primăria s. Romaneşti cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Bîtcă Teodor, modificată hotărârea Judecătoriei Străşeni din 17 iulie 2012 prin majorarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică, constată: La 26 iulie 2011 Bîtcă Teodor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei s. Romaneşti cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 9800 de lei.

În motivarea acţiunii a indicat că s-a adresat cu cerere către Primăria şi Consiliul s. Romaneşti, prin care a solicitat demolarea tuturor construcţiilor neautorizate situate în jurul blocului locativ situat pe str. Şcolii 14, s. Romaneşti, r-nul Străşeni asigurarea salubrizării calitative, cu dezinfectarea şi deratizarea teritoriului adiacent blocului locativ. Susţine că ţinând cont de faptul că, în mod benevol pârâtul nu sa confirmat cerinţelor înaintate, a sesizat instanţa de judecată cu o acţiune în acest sens. Menţionează că prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 23 octombrie 2008 acţiunea a fost admisă, fiind obligată Primăria şi Consiliul s. Romaneşti să demoleze construcţiile neautorizate situate în jurul blocului locativ situat pe str. Şcolii, 14, s. Romaneşti, r-nul Străşeni, să asigure salubrizarea calitativă cu dezinfectarea, deratizarea şi înverzirea teritoriului adiacent blocului locativ, durata litigiului dat fiind mai mare de 1 an.

Invocă că în vederea apărării drepturilor şi intereselor pe marginea litigiului indicat, a încheiat un contract de reprezentare şi acordare a serviciilor juridice 1 specializate cu un specialist licenţiat în domeniu juridic şi anume Agachi Nicolae, fiind eliberată în acest sens şi procură autentificată notarial. Afirmă că Nicolae Agachi în calitate de reprezentant a întocmit şi a elaborat toate actele necesare pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă cu expedierea reclamaţiei corespunzătoare, a întocmit cererea de chemare în judecată şi a participat activ în toate şedinţele judiciare în vederea reprezentării şi apărării intereselor sale în procesul judiciar iniţiat. Reţine că conform dispoziţiile contractuale suma stabilită de părţi pentru remunerarea muncii a constituit 9800 lei, sumă care a fost indicată în contract.

Insistă că reprezentantul său şi-a onorat obligaţiile asumate, acordându-i asistenţă juridică de nivel înalt, împrejurare certificată prin soluţia instanţei de judecată din 23 octombrie 2008 rămasă irevocabilă, drept urmare conform prevederilor art.254- 255 CPC i-a achitat lui Nicolae Agachi suma de 9800 lei, semnând în acest sens o recipisă. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 94 alin. (1) al CPC, potrivit cărora instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească părţii care a avut câştig de cauză toate cheltuielile de judecată, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede, că prevederile alin. l se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţa de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii.

De altfel, menţionează reclamantul că potrivit art. 96 al CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Solicită încasarea din contul Primăriei şi Consiliului s. Romaneşti în beneficiul său a sumei de 9800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărârea judecătoriei Străşeni din 17 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Primăriei s. Romaneşti, r-nul Străşeni în beneficiul lui Bîtcă Teodor cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 1800 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Bîtca Teodor, modificată hotărârea primei instanţe prin majorarea sumei pentru cheltuielile de asistenţă juridică încasate din contul Primăriei s. Romaneşti, r-nul Străşeni în beneficiul lui Bîtca Teodor de la 1800 la 5000 lei. La 17 mai 2013, Bîtca Teodor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţei cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o neîntemiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Susţine că hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză se întemeiază pe apreciere declarativă a circumstanţelor pricinii şi pe o abordare eronată a normelor de drept material. Invocă că instanţele inferioare nu au ţinut de faptul că pentru serviciile de asistenţă juridică i-a achitat reprezentantului suma de 9800 lei, sumă pe care au convenit-o în contractul de reprezentare şi de acordare a serviciilor juridice. Afirmă că suma de 9800 lei i-a fost achitată reprezentantului, fapt ce se confirmă prin recipisa anexată la materialele cauzei. 2 Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 82 CPC, potrivit căruia cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi cheltuieli de judecare a pricinii, iar potrivit art. 90 CPC, cheltuielile de judecare a pricinii constituie sumele băneşti, suportate de către instanţa de judecată şi de părţi sau participanţii la proces, altele decât sumele achitate cu titlu de taxă de stat.

La fel invocă şi prevederile art. 94 CPC, potrivit căruia instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuieli de judecată, în măsură în care au fost reale, necesare şi rezonabile, că cheltuieli suportate în legătură cu acordarea asistenţei juridice sunt justificate de complexitatea şi durata examinării litigiului.

Insistă că la stabilirea cuantumului remunerării serviciilor de asistenţă juridică s- a condus de recomandările Baroului Avocaţilor din Republica Moldova privind cuantumul onorariilor percepute în diverse categorii de cauze civile/litigii cu caracter patrimonial, aprobate prin Hotărârea Consiliului Baroului Avocaţilor din Republica Moldova din 29 decembrie 2005, potrivit cărora valoarea minimă a onorariului pentru cauzele cu caracter nepatrimonial constituie 2000 lei, cît şi taxa de participare, valoarea minimă a căreia este de 200 lei şi valoarea maximă a onorariului în cauzele civile cu caracter patrimonial constituie 50000 lei, cît şi taxa de participare, valoarea maximă a căreia este 1500 lei.

Susţine că s-a încadrat în limitele indicate mai sus, însă mai invocă că potrivit art. 54 alin. (2) a Legii cu privire la avocatură din 19 iulie 2002, mărimea onorariului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi schimbată de autorităţile publice sau de instanţa de judecată. Cinsideră eronate concluziile instanţelor inferioare, referindu-se întru argumentarea poziţiei la Regulamentul cu privire la modul de remunerare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice calificate garantate de stat, aprobat prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată nr. 22 din 19 decembrie 2008, or, actul respectiv, indică recurentul nu este aplicabil la caz, având în vedere că reglementează relaţiile clienţilor cu avocaţii care acordă asistenţă juridică calificată garantată de stat, şi nicidecum particulară.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bîtcă Teodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată şi în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Bîtcă Teodor asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bîtcă Teodor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Bîtcă Teodor se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4