2rac-280/13 — Declararea nulităţii actului juridic

prima instanţă: M. Ciugureanu dosarul nr. 2rac-280/13 DECIZIE 21august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Panific”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de administratorul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Giliax Lux” –Nacu Anatolie împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Panific” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 13 octombrie 2010, administratorul procesului de insolvabilitate a SRL „Giliax Lux” – Nacu Anatolie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Panific” cu privire la declararea nulităţii actului juridic.

În motivarea acţiuni a invocat, că, prin încheierea Curţii de Apel Economice din 03 aprilie 2009, a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de SRL „Giliax Lux” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa, fiind numit în calitate de administrator provizoriu Anatolie Nacu, iar prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 29 mai 2009 a fost intentat procesul de insolvabilitate, în calitate de administrator fiind desemnat Nacu Anatolie. Mai indică că, la adunarea creditorilor din 03 septembrie 2010 s-a constatat faptul că, la 14 noiembrie 2008, cu patru luni până la iniţierea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Giliax Lux”, directorul societăţii dna Larisa Grigoraş a încheiat cu SA „Panific” contractul de vânzare-cumpărare a autocamionului nr. 1, conform căruia a procurat autocamionul MAN, cu remorcă RABA nr. CGS 975, la preţul de 210000 lei.

Susţine că în pct. 8 al contractului nominalizat, părţile au prevăzut modul de achitare a preţului autocamionului, stabilind că iniţial, urmează a fi achitată suma de 50000 lei, iar ulterior - cumpărătorul s-a obligat să plătească lunar câte 29333 lei, în timp de 6 luni SRL „Giliax Lux” achitând suma de 169333,54 lei. Afirmă că, directorul SRL „Giliax Lux” în mod fraudulos a încheiat cu SA „Panific” contractul de vânzare-cumpărare a autocamionului nr. 1 din 14 noiembrie 1 2008, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acţiune, în temeiul art. 114 a Legii insolvabilităţii. Insistă asupra caracterului fictiv a contractului menţionând, din motivul că pârâtul a manifestat comportament dolosiv şi viclean, exprimat prin restituirea bunului, pentru care s-a achitat parţial costul acestuia.

De altfel, insistă şi asupra caracterului simulat a contractului, precum şi asupra încheierii acestuia prin dol şi în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte. Solicită administratorul insolvabilităţii SRL „Giliax Lux” declararea nulităţii contractului de vânzare - cumpărare a autocamionului şi remorcii încheiat între părţi la 14 noiembrie 2008 cu restituirea părţilor la poziţia iniţială, iar în cazul restituirii obiectului contractului în natură să fie dispusă încasarea din contul pârâtului în folosul său a sumei de 122536,14 lei.

Pe parcursul dezbaterilor judiciare, SRL ,,Giliax Lux” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat: declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a autocamionului şi remorcii din 14 noiembrie 2008, numărul 1, încheiat între SRL ,,Giliax Lux” şi SA ,,Panific” şi încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a contravalorii autocamionului şi remorcii în sumă de 210000 lei. În motivarea cererii a invocat că prin actul de predare primire din 14 noiembrie 2008 a fost transmisă în proprietatea SRL ,,Giliax Lux” remorca CAM-967, iar autocamionul MAN25372 CGS-975 nu a fost transmis în posesie, folosirea remorcii fără camion fiind imposibilă, drept motiv pentru care consideră că executarea contractului nu a avut loc, SA ,,Panific” acţionând dolosiv şi viclean, fără a avea scop la încheierea contractului.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă actul reviziei economico-financiare efectuat de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, prin care s-a constatat că suma reflectată la datoriile SRL ,,Giliax-Lux” faţă de SA Panific” este una fictivă, motiv pentru care apreciază şi contractul contestat drept fictiv. Indică asupra caracterului simulat a actului juridic,invocând în acest sens că a fost încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 21 februarie 2011 acţiunea a fost respinsă, fiind încasat din contul SRL ,,Giliax Lux” în bugetul de stat taxa de stat în mărime de 3676,08 lei, taxa urmând a fi încasată numai târziu de 6 luni din data adoptării hotărârii respective.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 iunie 2011 a fost admis recursul declarat de către administratorul procesului de insolvabilitate SRL ,,Giliax Lux”- Anatolie Nacu, casată hotărârea primei instanţe şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, acţiunea a fost admisă, fiind declarat nul contractul de vânzare-cumpărare a autocamionului şi remorcii din 14 noiembrie 2008, numărul 1, încheiat între SRL ,,Giliax Lux” şi SA ,,Pacific” şi încasat din contul SA „Panific” în beneficiul SRL „Giliax Lux” contravaloarea autocamionului şi remorcii în sumă de 210000 lei. La 05 aprilie 2013, SA ,,Panific” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea 2 unei noi hotărâri de respingerea acţiunii şi încasarea din contul intimatului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de fond a aplicat legea care nu trebuia aplicată şi anume prevederile legii contenciosului administrativ, care nu sunt aplicabile la caz, or litigiul dedus judecăţii este unul economic, fiind repartizat Curţii de Apel Chişinău, ca urmare a lichidării instanţelor economice. Invocă că instanţa de fond a interpretat eronat prevederile Codului Civil cu privire la declararea nulităţii actului juridic, declarând neîntemeiat contractul drept fictiv. Afirmă că contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi declarat fictiv, dânsul fiind încheiat în vederea producerii efectelor juridice, or, camionul a fost transmis intimatului în vederea folosirii acestuia până la achitarea integrală a preţului.

De altfel, apreciază ca fiind neîntemeiată şi concluzia instanţei în vederea declarării actului contestat ca fiind simulat, încheiat cu intenţia de a ascunde al act juridic. Susţine că opiniile instanţei sun contradictorii, declarând concomitent actul ca fictiv şi ca simulat, or, potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, se face distincţie dintre actul fictiv şi cel simulat, în sensul că reclamantul nu va putea invoca constatarea nulităţii absolute a unui act juridic ca fiind concomitent şi fictiv şi simulat, acestea urmărind scopuri diferite. Insistă că transferul sumei de 82213,86 lei nu poate fi considerat un act ascuns prin contractul de vânzare-cumpărare, el fiind făcut în strictă corespundere cu prevederile contractului, drept urmare instanţa la caz a aplicat în mod eronat art. 221 Codului civil, declarând nul contractul contestat.

La fel consideră că instanţa a interpretat eronat şi prevederile art. 228 alin. (1) Cod civil, constatând nulitatea contractului ca fiind încheiat în rezultatul dolului, în hotărâre ne fiind făcută nici o referire la vre-o probă care ar demonstra comportamentul dolosiv şi viclean al uneia dintre părţi, nedeterminând nici partea litigantă care a manifestat comportament dolosiv sau viclean la încheierea contractului. De asemenea, susţine că prima instanţă a interpretat eronat şi prevederile art. 231 alin. (1) Cod civil, constatând nulitatea actului în urma înţelegerii dolosive dintre ambele părţi, concluziile instanţei fiind contradictorii, stabilind că contractul este rezultatul comportamentului dolosiv şi viclean al uneia dintre părţi şi că este rezultatul înţelegerii dolosive dintre reprezentantul uneia dintre părţi şi cealaltă parte.

Respectiv în mod greşit s-a dispus încasarea contravalorii autocamionului şi remorcii din contul său în mărime de 210000 lei, pe când în realitate intimatul a achitat doar suma de 82213,86 lei, or faptul dat reprezintă o derogare de la art. 219 Cod civil. Mai susţine că instanţa de judecată nejustificat a invocat atât nulitatea absolută, cât şi nulitatea relativă a contractului contestat. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Declarând recursul la 05 aprilie 2013 recurentul s-a conformat prevederilor legale, recursul fiind declarat în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

3 Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingerea acţiunii, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva SA „Panific”, SRL „Giliax Lux”, în urma concretizării a cerinţelor a solicitat declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare a autocamionului şi remorcii din 14 noiembrie 2008, numărul 1, încheiat între SRL ,,Giliax Lux” şi SA ,,Panific” şi încasarea a contravalorii autocamionului şi remorcii în sumă de 210000 lei Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii, declarînd nul contractul de vânzare-cumpărare a autocamionului şi remorcii din 14 noiembrie 2008, numărul 1, încheiat între SRL ,,Giliax Lux” şi SA ,,Pacific” şi încasînd din contul SA „Panific” în beneficiul SRL „Giliax Lux” contravaloarea autocamionului şi remorcii în sumă de 210000 lei.

Întru susţinerea temeiniciei concluziei date, prima instanţă s-a referit la faptul că prin actul de predare-primire din 14 noiembrie 2008, a fost transmisă în posesia cumpărătorului doar remorca, autocamionul nefiind transmis, care în lipsa camionului este nefuncţionabilă, motiv pentru care a considerat că contractul a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice şi urmează a fi declarat nul. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în raport cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu.

Astfel la caz se constată că SRL ,,Giliax Lux” şi SA ,,Panific” la 14 noiembrie 2008 au încheiat contract de vânzare-cumpărare a autocamionului şi remorcii. Potrivit p. 1.1 al contractului, SA „Panific” a transmis în posesia şi folosinţa SRL „Giliax Lux” un autocamion, în valoare de 210000 lei, ultimul urmând să efectueze plăţi periodice lunare pentru achitarea preţului autocamionului, conform graficului prevăzut în contract, iar achitarea deplină a fost stabilită pentru luna aprilie 2009, data la care SRL „Giliax Lux” urma să devină proprietar cu drepturi depline conform p. 4.2. al contractului. Prin pct. 1.2 al anexei nr. 1 aceluiaşi contract, părţile au stabilit că în cazul în care SRL „Giliax Lux” întârzie să achite rata lunară timp de 45 zile, SA „Panific” este în drept să rezilieze contractul şi să ceară restituirea autocamionului.

Este cert şi faptul că în perioada 19 noiembrie 2008 – 29 ianuarie 2009 SRL „Giliax Lux” a achitat suma de 84880,58 lei, fapt ce se confirmă prin ordinile de plată anexate la materialele cauzei, ultima plată fiind efectuată la 29 ianuarie 2009. Ţinând cont de faptul că SRL ,,Giliax Lux” se afla în întârziere mai mult de 45 zile, SA „Panific” la 30 martie 2009 a solicitat rezilierea contractului cu restituirea autocamionului conform prevederilor contractuale stipulate. Tot actele cauzei atestă că în susţinerea pretenţiilor cu privire la declararea nulităţii a contractului menţionat, SRL ,,Giliax Lux” a invocat prevederile art. 221, 228, 4 231 Cod civil, care reglementează nulitatea actului juridic încheiat fictiv sau simulat, precum şi încheiat prin dol.

Conform art. 221 Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Actul juridic încheiat cu intenţia de a ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs constată, că actul juridic contestat nu poate fi declarat fictiv, or conform normei citate pentru a fi considerat fictiv, actul juridic trebuie să fie încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, iar efectele unui act juridic nu sunt altceva decât naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice între părţile care îl încheie, pe cînd la caz, contractul declararea nulităţii a căruia se solicită, a fost încheiat cu intenţia de a produce efecte juridice, care de altfel s-au şi produs.

Or, potrivit actelor cauzei, SA „Panific” a transmis în posesie şi folosinţă SRL „Giliax Lux” autocamionul pe care la utilizat anumită perioadă în activitatea de întreprinzător, a achitat o parte din suma convenită, iar din cauza neexecutării obligaţiilor de către SRL „Giliax Lux”, contractul a fost reziliat, autocamionul fiind benevol restituit SA ,,Panific”. La acest capitol se mai reţine şi faptul că, SRL ,,Giliax Lux” nu a prezentat probe pertinente şi veridice, ce ar confirma că contractul de vânzare-cumpărare din 14 noiembrie 2008 poartă un caracter fictiv şi anume fără intenţia de a produce efecte, pe cînd în sensul art. 221 Cod civil, este necesar de a fi făcută dovada faptului că actul juridic a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice, pe când, la caz, nu au fost stabilite circumstanţe incontestabile şi probe pertinente în acest sens.

Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că intenţia SRL ,,Giliax Lux” de a încheia contractul de vânzare-cumpărare se manifestă prin transferurile efectuate în contul achitării costului bunului şi prin semnarea propriu-zisă a contractului dat. În asemenea împrejurări este neîntemeiată susţinerea intimatului referitor la calificarea caracterului fictiv a contractului care se demonstrează prin faptul că contractul a fost încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice. De altfel, în sensul art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, doar în cazul în care lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile.

Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate, însă în speţă, cum a fost menţionat. La caz, independent de acest aspect, este cert că la încheierea contractului SRL ,,Giliax Lux” şi-a manifestat intenţia de a dobândi în proprietate autocamionul şi remorca, intenţia fiind realizată prin transferurile de bani efectuate în contul recurentului. Prin urmare, actul juridic, şi anume, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 14 noiembrie 2008 şi-a produs efectele juridice din momentul încheierii lui.

Sub aspectul celor relatate, instanţa de recurs constată incorectitudinea concluziilor instanţelor de fond cu privire la temeinicia acţiunii, or reieşind din obligaţia probaţiunii, prevăzută de art. 118 CPC, SRL ,,Giliax-Lux” nu au adus, în susţinerea 5 cerinţelor sale, probe incontestabile care ar atesta dovada faptului că contractul poartă un caracter fictiv şi anume fără intenţia de a produce efecte juridice. Cu privire la caracterul simulat al contractului, invocat de către intimat în cererea de chemare în judecată, instanţa de recurs explică că actul juridic simulat implică existenţa de fapt a două acte, dintre care unul este aparent şi nu este menit să producă efecte juridice, iar altul este secret, care diferă de cel aparent privitor la natura, părţile sau conţinutul operaţiei juridice.

Simulaţia se referă fie la părţile actului juridic, în cazul interpunerii de persoane, fie la natură sau conţinutul actului juridic. La acest segment instanţa de recurs remarcă intimatul invocând caracterul simulat a contractului, a indicat că părţile ar fi dorit să ascundă un alt act juridic şi anume transferul de bani, însă nu a prezentat probe care ar demonstrat caracterul simulat al contractului, drept consecinţă instanţa apreciază transferul de bani ce fiind efectuat în contul executării contractului contestat. Or, invocînd caracterul simulat al contractului este necesar de făcut distincţie dintre actul fictiv şi cel simulat, în sens că nu se poate invoca constatarea nulităţii absolute a unui act concomitent şi fictiv şi simulat, or acestea urmăresc scopuri diferite.

Referitor la temeiul invocat de către SRL ,,Giliax Lux” potrivit căruia actul juridic contestat a fost încheiat prin dol (art. 228 Cod civil ) şi în urma înţelegerii dolosive a reprezentanţilor părţilor (art.231Cod civil), instanţa de recurs la fel constată netemeinicia acestuia. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine că potrivit art. 228 Cod civil, actul juridic a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări.

În cazul în care dolul este comis de un terţ, actul juridic poate fi anulat numai dacă se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol. De altfel, dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace dolosive sau viclene pentru a o determina să încheie un act juridic, fiind format din două elemente constitutive, elementul subiectiv, care constă în intenţia de a induce în eroare o persoană pentru a o determina să încheie un act juridic şi elementul obiectiv, care constă în utilizarea mijloacelor viclene pentru realizarea intenţiei de a induce în eroare. Art. 231 alin. (1) Cod civil, indică că actul juridic încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte poate fi declarat nul de instanţa de judecată.

În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, SRL „Giliax Lux” invocând ca temei încheierea actului juridic în urma unui comportament dolosiv sau viclean al unei dintre părţi, precum şi încheiat în urma înţelegerii dolosive dintre reprezentantul unei părţi şi cealaltă parte nu a prezentat nici o probă ce ar demonstra existenţa unui asemenea comportament sau înţelegeri dolosive, neprezentând careva probe ce ar demonstra vicierea consimţământului SRL ,,Giliax Lux” la momentul încheierii contractului.

6 Drept urmare, instanţa consideră, că consimţământul părţilor a fost unul valabil, provenit de la persoane cu discernământ, exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu a fost viciat, în cadrul examinării pricinii nu au fost stabilite circumstanţe care ar stabili, că între părţi ar fi existat o înţelegere dolosivă prin care s-ar fi urmărit scopuri contrare legii sau voinţei părţilor. Referitor la caracterul fraudulos al actului juridic, invocat de către administratorul insolvabilităţii, instanţa de judecată reţine că actul juridic fraudulos este actul încheiat contrar prevederilor legale, pe când la caz intimatul nu a invocat nici o lege care ar fi fost încălcată, şi nici nu a prezentat probe ce ar demonstra caracterul fraudulos.

În acest context instanţa de recurs reţine, că actul de revizie al Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie din 16 iulie 2010 conţine date despre reflectarea incorectă în evidenţa contabilă a SRL „Giliax Lux” a cheltuielilor şi veniturilor acesteia, precum şi reflectarea incorectă a datoriei reclamantului faţă de pârât în bilanţul contabil, neconţinând în sine vre-o constatare cu privire la caracterul fraudulos şi fictiv al contractului. Mai mult, evidenţa contabilă incorectă nu poate afecta valabilitatea actului juridic şi nu poate servi temei pentru declararea nulităţii. De asemenea, instanţa de recurs remarcă că prin acţiunea în cauză intimatul a invocat şi nulitatea absolută şi nulitatea relativă a contractului, fapt inadmisibil în condiţiile în care cele două forme ale nulităţii se exclud reciproc.

În această ordine de idei, se atestă, că în speţa dată nu sunt temeiuri de declarare nulă a contractului de vânzare-cumpărare a autocamionului încheiat între părţi, prin urmare acţiunea înaintată de către administratorul insolvabilităţii SRL „Giliax Lux” este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Nu pot fi reţinute alegaţiile intimatului, susţinute şi de instanţa de judecată precum că camionul nu s-a afla în posesia şi folosinţă SRL ,,Giliax Lux”, or, prin Actul reviziei economico-financiare tematice efectuat la SRL ,,Giliax-lux” de către Centru de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţie s-a stabilit că autocamionul s-a aflat în posesia şi folosinţa SRL ,,Giliax-Lux”, însă incorect a fost reflectat în evidenţa contabilă a acestuia, fiind totodată indicat că uzura pe perioada utilizării camionului la intimat a constituit suma de 5250 lei.

Tot în acest act se reflectă şi faptul că din motivul nerambursării şi nerespectării termenului de achitare prevăzut de contract, autocamionul a fost restituit firmei SA ,,Panific”. Prin urmare, urmează a fi respinsă şi acţiunea în partea restituirii obiectului contractului, or restituirea bunului este o pretenţie ce reiese din declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, pe când în speţa de faţă nu au fost prezentate dovezi care ar confirma nulitatea actului contestat. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Sa „Panific” şi indică la ilegalitatea hotărârii primei instanţe, fapt ce impune casarea acesteia şi respingerea acţiunii.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie apreciază drept întemeiată pretenţia recurentului cu privire la încasarea din contul intimatului a cheltuielilor de judecată pentru depunerea recursului, or, art. 94 alin. (1) şi (3) CC, stabileşte că instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează 7 cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică şi la repartizarea între părţi a cheltuielilor de judecată în instanţă de apel, în instanţă de recurs şi în cadrul revizuirii.

Cu referire la dispoziţiile citate, instanţa de recurs constată că la depunerea cererii de recurs, SA ,,Panific” a achitat taxa de stat în mărime de 3150, ordinul de plată fiind anexat la actele cauzei drept consecinţă, urmează a fi încasat din contul SRL „Giliax Lux” în beneficiul SA „Panific” cheltuielile de judecată, sub forma taxai de stat în mărime de 3150 lei. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că la judecarea pricinii de către instanţa de fond, fiind stabilite circumstanţele de fapt, însă au fost interpretate eronat probele administrate, precum şi încălcate şi interpretate greşit normele de drept material, completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către SA ,,Panific”, a casa hotărîrea primei instanşe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Panific”. Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de administratorul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Giliax Lux” –Nacu Anatolie împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Panific” cu privire la declararea nulităţii actului juridic şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea depusă de administratorul procesului de insolvabilitate a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Giliax Lux” –Nacu Anatolie împotriva Societăţii pe Acţiuni ,,Panific” cu privire la declararea nulităţii actului juridic.

Se încasează din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Giliax Lux”, în proces de insolvabilitate, în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Panific” suma de 3150 (trei mii o sută cincizeci) lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat la depunerea recursului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 8