2ra-1847/13 — Anularea acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare şi încasarea sumei

prima instanţă: I. Dandara dosarul nr. 2ra-1847/13 instanţa de apel: T. Duca, A. Albu, St. Procopciuc DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Barîmb, Lilia Rîbac împotriva Companiei de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată şi Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Dominic” cu privire la anularea acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare şi încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 02 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 07 iulie 2010, Barîmb Gheorghe şi Rîbac Lilia au depus cerere de chemare în judecată împotriva CA „Euroasig Grup” SRL şi „Dominic” SRL cu privire la anularea acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare şi încasarea sumei prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii au indicat că la data de 25 februarie 2009 în jurul orei 11.00, Morari Mihail conducând automobilul MAN 19464 n/î CIV-697 pe str. Paravoznaia, or. Bălţi a tamponat automobilul, staţionat, de model „Ford Sierra”, n/î RSAJ - 596 condus de Barîmb Gheorghe. Menţionează că potrivit procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. AD 0231129 din 25 februarie 2009, Morari Mihail a fost sancţionat în baza art. 124 alin. (1) al Codului contravenţional, fiindu-i stabilită amendă în mărime de 15 unităţi contravenţionale, echivalentul a 300 lei.

Susţine că în termenul prevăzut de Codul contravenţional, Morari Mihail nu a contestat procesul-verbal întocmit, fapt ce denotă recunoaşterea vinovăţiei sale. Afirmă că automobilul de model MAN 19464 n/î CIV - 697 este asigurat de CA „Euroasig Grup” SRL, motiv pentru care acesteia îi revine obligaţia de a-i recupera 1 prejudiciul cauzat, respectiv s-a adresat CA „Euroasig Grup” SRL în vederea deschiderii unui dosar de daune şi achitării pagubei pricinuite în urma accidentului rutier, drept consecinţă Asigurătorul i-a achitat doar suma de 9000 lei, deşi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2277 din 22 septembrie 2009 s-a constatat că prejudiciul material al automobilului avariat constituie suma de 34790 lei.

Solicită încasarea din contul CA „Euroasig Grup” SRL, „Dominic” SRL şi Morari Mihail, în mod solidar în beneficiul său, prejudiciul material în suma de 25790 lei, prejudiciul moral în suma de 10 000 lei şi cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 3000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 01 februarie 2011 a fost respins demersul CA ,,Euroasig Grup” SRL cu privire la scoaterea cererii de pe rol.

La 22 martie 2011, Rîbac Lilia şi Barîmb Gheorghe au depus cerere suplimentară, prin care au susţinut pretenţiile formulate în cererea de chemare în judecată şi au solicitat şi încasarea din contul pârâtului suma de 642 lei, ca cheltuieli pentru efectuarea expertizei, menţionând că a primit despăgubirea de la CA ,,Euroasig Grup” SRL în mărime de 9000 lei, însă nefiind de acord cu suma dată, la 05 iunie 2009 a depus la Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei cerere cu privire la stabilirea prejudiciului material cauzat automobilului de model „Ford Sierra” n/î RS AJ 596, achitând taxa pentru efectuarea expertizei în mărime de 642 lei.

Pe parcursul dezbaterilor judiciare, Rîbac Lilia a depus cerere suplimentară de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii acordul D/D AORCA 35/03-2009, încasarea din contul CA ,,Euroasig Grup” SRL în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 17012,27 lei, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 3000 lei şi 642 lei taxa pentru efectuarea expertizei. În motivarea cererii de concretizare invocă că prin raportului de evaluare nr. 364/06A din 03 iunie 2011, efectuat de „Exauto-Plus” s-a stabilit că preţul mediu de piaţă a automobilului model „Ford Sierra”, la ziua producerii accidentului constituie 29927,26 lei, iar valoarea rămasă a automobilului avariat constituie 3914,93 lei.

Luând în considerare faptul că CA ,,Euroasug Grup” SRL i-a achitat suma de 9000 lei, solicită încasarea prejudiciului material în mărime de 17012,27 lei (29927,26-9000-3914,93). Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţia, a fost recunoscut nul acordul nr. D/D AORC 35/03-2009 cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitarea despăgubirii de asigurare din 04 mai 2009, a fost încasat din contul CA ,,EuroAsig Grup”SRL în beneficiul Liliei Rîbac prejudiciu material cauzat în rezultatul accidentului rutier în sumă de 17012,27 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3000 lei şi 642 lei taxa pentru efectuarea expertizei, în rest pretenţiile au fost respinse.

Totodată s-a încasat din contul CA ,,EuroAsig Grup” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 510 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către CA ,,Euroasig Grup” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 02 aprilie 2013, CA ,,Euroasig Grup” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii, cît şi încasarea din contul Liliei Rîbac în beneficiul său a cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate.

2 Susţine că la 25 februarie 2009, a avut loc accidentul rutier în urma căruia a fost deteriorat automobilul de model „Ford Sierra” cu n/î RS AJ 596, ce-i aparţine Liliei Rîbac,de comiterea căruia a fost recunoscut vinovat Morari Mihail, care la momentul impactului deţinea poliţă de asigurare obligatorie eliberată de către dânsul. Menţionează că în urma sesizării despre producerea accidentului rutier, cu referire la prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) a Legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse, a deschis dosarul de daune nr. AORCA 35/03-2009. Indică că în baza procesului verbal de constatare a pagubelor,s a stabilit devizul de cheltuieli pentru repararea automobilului variat, în mărime de 9000 lei, despăgubire care a fost achitată intimatei Rîbac Lilia.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă că a încheiat cu Lilia Rîbac acordul nr. D/D AORCA 35/03 -2009 din 04 mai 2009, prin care au ajuns, de comun acord, la concluzia de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă, dânsa consimţând asupra mărimii despăgubirii de asigurare propusă, în mărime de 9000 lei, fapt ce se confirmă prin semnătura acesteia din acordul menţionat. Menţionează că în pct. 3 a acordului este menţionat că acordul dat constituie un mijloc probatoriu cu caracter definitiv, care stinge toate pretenţiile faţă de asigurător referitor la pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării prezentului acord.

Consideră că instanţele inferioare în mod nejustificat nu s-au condus de prevederile art. 22 alin. (5) a Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, care indică că Acordul dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile ce decurg din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării acordului, pentru pagubele ce s-au acoperit de această cale. Întru exprimarea dezacordului cu privire la declararea nulităţii de către instanţele inferioare a acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare, invocă prevederile art.217 CC, potrivit căruia nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual.

Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Nulitatea absolută nu poate înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate. Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Susţine că la declararea nulităţii acordului, instanţele inferioare nu s-au referit la nici unul din temeiurile de nulitate a actului juridic prevăzute de Codul Civil. Afirmă că pentru semnarea acordului a fost respectate prevederile art. 199 Cod civil, în ceea ce priveşte manifestarea consimţământului pentru aplicarea semnăturii, motiv pentru care apreciază recurentul acordul dat drept legal. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 22 februarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 174). Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi 3 care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţei. Înaintând acţiunea în judecată împotriva CA „Euroasig Grup” SRL şi „Dominic” SRL, Rîbac Lilia şi Barîmb Gheorghe, în urma concretizării cerinţelor au solicitat recunoaşterea nulităţii acordul D/D AORCA 35/03-2009, încasarea din contul CA ,,Euroasig Grup” SRL în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 17012,27 lei, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, cheltuielile de asistenţa juridică în sumă de 3000 lei şi 642 lei taxa pentru efectuarea expertizei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în speţă, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că, la data de 25 februarie 2009 a avut loc accidentul rutier cu participarea automobilului de model MAN 19464 n/î CIV-697, ce-i aparţine cu drept de proprietate SRL „Dominic” condus de Morari Mihail şi automobilului de model Ford Sierra, n/î RSAJ - 596 ce aparţinea cu drept de proprietate Liliei Rîbac, condus de Barîmb Gheorghe.

Vinovat de producerea accidentului a fost recunoscut Morari Mihail, fapt stabilit prin procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. AD 0231129 din 25 februarie 2009, prin care i-a fost aplicată amendă în mărime de 15 unităţi convenţionale. Tot actele cauzei denotă că la momentul comiterii accidentului automobilul MAN 19464 n/î CIV- 697, era asigurat de răspundere obligatorie civilă de către CA ,,Euroasig Grup” SRL. Potrivit art. 1301 Cod Civil al RM, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asiguratului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi termenele convenite.

La caz instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 2 a Legii 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care stipulează că, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule este contractul de asigurare probat prin poliţa de asigurare prin care asigurătorul autorizat în condiţiile legii, este obligat să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de autovehicul. În conformitate cu art. 15 aceleiaşi Legi, asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul. Este cert şi faptul că SRL ,,Euroasig Grup” a recunoscut evenimentul produs drept caz asigurat şi a achitat Liliei Rîbac despăgubirea de asigurare în suma de 9000 lei, semnând în acest sens Acordul nr. D/D AORCA 35/03-2009.

Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze că Acordul nr. D/D AORCA 35/03- 2009 cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare a fost întocmit la 04 mai 2009 de către Asigurător ,,Euroasig Grup” SRL, în lipsa asiguratului SRL ,,Dominic” şi persoanei păgubite Rîbac Lilia, ultima luând cunoştinţă 4 cu acest act doar la data 04 iunie 2009, fapt prin care se constată încălcarea modalităţii de stabilire a despăgubirilor, or, Asiguratul şi persoana păgubită au fost lipsite de dreptul de a-şi exprima dezacordul în privinţa despăgubirii de asigurare. Conform art. 22 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate, este evident că, una din condiţiile pentru valabilitatea acordului rămâne a fi acordul părţilor implicate, care la caz nu a fost manifestat, or, acordul cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare fiind întocmit în lipsa persoanei păgubite şi Asiguratului la 04 mai 2009, pe când persoana păgubită a luat cunoştinţă de acest acord doar data de 04 iunie 2009. Drept consecinţă, în condiţiile în care acordul a fost încheiat cu încălcarea gravă a legislaţiei, acesta este lovită de nulitate în condiţiile prevăzute de Codul Civil.

Drept urmare, justificat au reţinut instanţele de judecată că CA ,,Euroasig Grup” SRL nu a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor, actul de evaluare a cheltuielilor de reparaţie şi/sau de înlocuire a părţilor sau pieselor avariate, cu indicarea preţurilor acceptate de părţi, prin ce a încălcat prevederile art. 21 alin. (3) lit. d), f) al Legii nr. 414- XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, care constituie o condiţie obligatorie de a include în dosarul de daune, care direct indică că, în dosarul de daune se includ în mod obligatoriu: a) copiile de pe documentele de constatare a faptului şi a circumstanţelor în care s-a produs accidentul, întocmite de lucrătorii organelor afacerilor interne, ai unităţilor de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale; b) explicaţia asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul privind producerea accidentului, cu excepţia cazurilor de leziuni corporale grave sau deces al asiguratului sau al utilizatorului în urma accidentului de autovehicul sau de eschivare a acestora de la răspundere; c) cererea persoanei păgubite privind constatarea pagubei, stabilirea şi achitarea despăgubirii de asigurare; d) procesul-verbal de constatare a pagubelor; e) procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, după caz;

f) actul de evaluare sau devizul cheltuielilor de reparaţie şi/sau de înlocuire a părţilor sau pieselor avariate, cu indicarea preţurilor, întocmit de un expert independent sau de o unitate de specialitate acceptat/acceptată de părţi;g) documentele care confirmă efectuarea reparaţiilor, înlocuirea pieselor avariate şi costul acestora, întocmite de către unitatea de specialitate acceptată de părţi, după caz; h) documentele care confirmă producerea vătămărilor corporale sau decesul persoanei păgubite; i) documentele prevăzute la art.25, după caz; j) hotărârea judecătorească definitivă privind cuantumul despăgubirilor şi modul lor de plată, după caz; k) copiile de pe documentele contabile care confirmă plata despăgubirilor; l) confirmarea scrisă a persoanei păgubite sau a reprezentantului ei că a fost despăgubită şi că nu are pretenţii faţă de asigurător; confirmarea se redactează în două exemplare semnate, cîte un exemplar pentru fiecare parte, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.28 alin.(3); m) angajamentul scris prin care persoana păgubită se obligă să restituie despăgubirea în cazul anulării actelor perfectate de lucrătorii organelor afacerilor interne, ai unităţii de pompieri, ai procuraturii, ai instituţiilor medicale, după caz.

5 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţiei susţine opinia instanţelor inferioare de a declara nul acordul cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare. În susţinerea concluziei date, instanţa de recurs reţine şi dispoziţiile art. 1334 alin. (1) Cod civil potrivit căruia, tranzacţia poate fi declarată nulă pentru temeiurile generale de nulitate a actelor juridice. Conform art. 217 al. (3) Cod Civil al RM, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Conform art. 220 alin. (1) şi (3) Cod Civil, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Nulitatea clauzei nu atrage nulitatea întregului act juridic dacă se poate presupune că acesta ar fi fost încheiat şi în lipsa clauzei declarate nulă. Drept consecinţă, în condiţiile în care acordul a fost încheiat cu încălcarea gravă a legislaţiei, acesta urmează a fi lovit de nulitate în condiţiile prevăzute de Codul Civil. Cu referire la prevederile normei enunţate, reieşind şi din faptul că norma de drept stipulată în art. 22 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, este una imperativă, care ţine existenţa unui acord între Asigurător, Asigurat şi persoana păgubită, instanţa de recurs consideră drept justă concluzia instanţelor inferioare precum că, modalitatea încheierii acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare a fost efectuată contra legii.

Aici, se va mai remarca că în condiţiile în care acordul cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare a fost recunoscut nul, sunt întemeiate şi pretenţiile Liliei Rîbac cu privire la repararea prejudiciului material sub forma despăgubirilor de asigurare. Or, în conformitate cu prevederile art. 15 Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 asigurătorul acordă despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a utilizatorului de autovehicul. Potrivit art. 22 (7) - (9) al aceleaşi Legi în cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunului, ţinându-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege.

Astfel, în cuantumul despăgubirilor se include cheltuielile: a) aferente acţiunilor de limitare a pagubelor; b) de transport al bunurilor la locul de reparaţie, parcare sau depozitare; c) aferente cazului asigurat, suportate la proces civil de către asigurat sau păgubit; d) aferente expertizei tehnice efectuate la cererea păgubitorului. Raportând prevederile normelor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că prima instanţă corect, la soluţionarea cauzei, a reţinut ca probă la aprecierea cuantumului real al pagubelor raportul de evaluare nr. 364/06 A, efectuat de către SRL ,,Exauto-Plus”, prin care s-a constatat că costul automobilului Ford Sierra n/î RS AJ 596 la data producerii accidentului constituia suma de 29927,26 lei, valoarea rămasă a automobilului variat constituie 3114,93 lei.

Cu referire la constatările din raportul sus menţionat şi ţinând cont de faptul că recurentul a achitat Liliei Rîbac la 04 iunie 2009 suma de 9000 lei (f.d.130), corect 6 instanţele au conchis că CA ,,Euroasig Grup” SRL urmează să achite Liliei Rîbac prejudiciu material în mărime de 17012,27 lei. (29927,26 lei-3114,93 lei-9000 lei) Or, valoarea despăgubirii trebuie să reprezinte dauna reală suportată şi nu trebuie să depăşească limita despăgubirii prevăzută de art.14 al Legii nr.414-XVl din 22 decembrie 2006, iar despăgubirea de asigurare nu trebuie să depăşească valoarea autovehiculului din momentul producerii cazului asigurat. În această ordine de idei, instanţa de recurs apreciază drept neîntemeiat refuzul CA ,,Euroasig Grup” SRL de a achita în volum deplin despăgubirea persoanei păgubite.

Instanţa de recurs susţine, de altfel, şi opinia expusă de către instanţele inferioare în vederea respingerii capătului de cerere cu privire la repararea prejudiciului moral, or, art. 16 alin. (1) lit. i) a Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, stabileşte expres că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru sumele de recuperare a pagubelor morale rezultate din accident. Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Compania de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 02 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Barîmb, Lilia Rîbac împotriva Companiei de Asigurări ,,Euroasig Grup” Societate pe Acţiuni, Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Dominic” cu privire la anularea acordului cu privire la stabilirea şi modalitatea de achitare a despăgubirilor de asigurare şi încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 7