2rac-376/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – L. Grădinaru dosarul nr. 2rac-376/13 instanţa de apel – I. Grosu, A. Gorcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MSC-BASA CONSNAV” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Coloana Specializată Mobilă mecanizată nr. 67” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „MSC-BASA CONSNAV” cu privire la încasarea sumei, penalităţii, dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 28 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „MSC-BASA CONSNAV”, casată parţial hotărârea Judecătoriei Floreşti din 01 august 2012 în partea încasării datoriei, penalităţilor, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată şi în această parte a fost pronunţată o hotărâre nouă constată: La 07 iulie 2011, SA „Coloana Specializată Mobilă mecanizată nr. 67” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „MSC-BASA CONSNAV” cu privire la încasarea sumei, penalităţii şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului nr. 2/33 din 20 aprilie 2010 a vândut pârâtului materiale de construcţie, demontate din blocul SA „Moldagrotehnica”, fapt confirmat prin facturile fiscale SUZ 179279, SUZ 179280, SUZ 179281, SUZ 179282, SUZ 179283, SUZ 179297, SUZ 179298, SUZ 179299, SUZ 179310, SUZ 179341, LKO 356413. Menţionează că preţul total al materialelor de construcţie vândute pârâtului constituie 7086074,90 lei, dintre care ultimul a achitat suma de 410720,00 lei, confirmate prin dispoziţiile de plată şi incaso din 04 februarie 2010-150000,00 lei, 09 februarie 2010-100000,00 lei, 01 martie 2010-90000,00 lei, 04 martie 2010- 200000,00 lei, 30 aprilie 2010-400000,00 lei, 08 iulie 2010-50000,00 lei, 16 august 2010-800000,00 lei, 21 decembrie 2010-730000,00 lei, 24 decembrie 2010- 269877,98 lei, 04 aprilie 2011-300000,00 lei, 13 aprilie 2011-100000,00 lei, 20 aprilie 2011-317323,00 lei, 06 mai 2011-300000,00 lei, 19 mai 2011-300000,00 lei.

În total pârâtul a achitat parţial datoria în sumă de 4107200,98 lei, astfel datoria pârâtului constituind suma de 2978873,92 lei. Susţine că conform pct. 6.2.1 al contractului nr. 2333 din 20 aprilie 2010 pârâtul s-a obligat să achite preţul mărfii în termen de 5 zile din momentul recepţionării ei. Conform pct. 6.3 al contractului pentru neexecutarea obligaţiilor, pârâtul achită adăugător 0,1 % din preţul mărfii neachitate.

Afirmă că în urma neachitării obligaţiunilor de către pârât, SA „CSMM-67” a fost pus în situaţia de a obţine credite bancare pentru acoperirea cheltuielilor pentru demontarea materialelor de construcţie, vândute pârâtului, achitând suplimentar amenzi, dobânzi şi sancţiuni în valoare de 224189,00 lei, confirmat prin certificatul BC „Banca Socială” SA nr. 02-196 din 23 martie 2011 şi certificatul băncii „Universalbanc” nr. 53-382g2 din 23 martie 2011. Solicită încasarea datoriei în sumă de 2978873,92 lei, penalităţii în sumă de 536220,00 lei, prejudiciului material în sumă de 224189,00 lei, cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 373928,00 lei şi taxei de stat în sumă de 5000,00 lei. Ulterior, SA „CSMM-67” a depus cerere de modificare a acţiunii, prin care s-a dezis de pretenţiile, ce ţin de acordarea serviciilor de asistenţă juridică, rezervându-şi dreptul la aceste pretenţii după achitarea acestor asistenţe.

În susţinerea cererii menţionează că în cererea de chemare in judecată a solicitat încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 373928,00 lei, însă din lipsa de finanţe, asistenţa juridică nu a fost achitată. În cadrul dezbaterilor judiciare reprezentantul SA „CSMM-67” şi-a concretizat pretenţiile solicitând încasarea de la pârât a datoriei în sumă de 2478873,92 lei, penalităţilor bancare în sumă de 293555 lei, penalităţile conform contractului în sumă de 536220 lei, dobânda de întârziere în sumă de 113603552 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Floreşti din 01 august 2012 a fost admisă parţial acţiunea SA „CSMM-67”, încasat de la SRL „MSC-BASA CONSNAV” în beneficiul SA „CSMM-67” suma de 2478873,00 lei, penalitatea în sumă de 536220,00 lei, cerinţa cu privire la încasarea sancţiunilor bancare în sumă de 293555 a fost respinsă, încasat de la SRL „MSC-BASA CONSNAV” în beneficiul SA „CSMM-67”, dobânda de întârziere în sumă de 1136035,52 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 373928,00 lei şi taxa de stat în sumă de 25000,00 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 28 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de SRL „MSC-BASA CONSNAV”, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea încasării datoriei, penalităţilor, dobânzii de întârziere şi a cheltuielilor de judecată şi în această parte a fost pronunţată o hotărâre nouă, prin care a fost încasat de la SRL „MSC-BASA CONSNAV” în beneficiul SA „CSMM-67” datoria în sumă de 1098873 lei, dobânda de întârziere 1253363,42 lei, penalitatea 19779,14 lei şi respinsă pretenţia SA „CSMM-67” cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 373928 lei, în rest hotărârea a fost menţinută. La 29 aprilie 2013, SRL „MSC-BASA CONSNAV” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a deciziei instanţei de apel în partea încasării penalităţii în sumă de 197797,14 lei, precum şi în partea încasării dobânzii de întârziere în sumă de 1253363,42 lei.

Susţine că a recepţionat decizia instanţei de apel prin intermediul ÎS „Poşta Moldovei” la 18 martie 2013. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că au fost încălcate normele de drept material şi normele de drept procedural, ceea ce instituie casarea actului judecătoresc contestat în ordinea art. 445 alin. (1), lit. e) CPC Menţionează că în conformitate cu prevederile art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. În conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumente invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Susţine că instanţa de apel, modificând hotărârea primei instanţe nu a motivat în temeiul căror circumstanţelor faptico-juridice a dispus încasarea penalităţii în sumă de 197797,14 lei, precum şi a sumei de 1253363,42 lei cu titlu de dobânzi de întârziere. Indică că în temeiul art. 373 alin. (1), alin. (2), alin. (5) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. În limitele apelului instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care au fost stabilite, dar care au importanţa pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţa de apel de către participanţii la proces.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Articolul 373 alin. (6) CPC statuează că apelantului nu i se poate crea în proprie cale de atac o situaţie mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor când consimte şi când hotărârea este atacată şi de alţi participanţi la proces. Susţine că în cererea de apel a fost invocat faptul că prima instanţă incorect a calculat penalitatea contractuală, precum şi dobânda de întârziere. Contrar prevederilor art. 373 CPC instanţa de apel nu s-a pronunţat şi nu a combătut pretenţiile invocate. Afirmă că la capătul de cerere cu privire la corectitudinea calculării şi efectiv încasării dobânzii de întârziere, într-un mod formalist prin citarea dispoziţiilor art. 585 Cod civil, art. 619 alin. (2) Cod civil, instanţa de apel concluzionează că apelantul urmează să restituie intimatului dobânda de întârziere în sumă de 1253363,42 lei.

Consideră că interpretarea prevederilor art. 585 şi art. 619 alin. (2) Cod civil, raportat litigiului în cauză şi circumstanţelor pricinii, este vădit eronată. Mai mult decât atât, având în vedere că, din materialele dosarului judiciar se identifică faptul că recurentul a achitat intimatului preţul contractului în măsura parţială, în diferite perioade, se impune drept important de a statua în primul rând momentul în care recurentul a fost pus în întârziere. La fel, consideră că concluzia instanţei de apel cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 1253363,42 lei, nu are suport juridic, astfel decizia recurată nu conţine motivaţia legal-corespunzătoare soluţiei administrate, iar recurentul este în imposibilitate de a şti răspuns la obiecţiile înaintate, de a cunoaşte modalitatea de calcul, cu indicare sumelor, termenelor, ratelor.

Invocă că instanţa de apel a interpretat eronat prevederile art. 268 Cod civil, care stabileşte că se prescriu în termen de 6 luni, acţiunile privind încasarea penalităţii. Astfel, potrivit pct. 6.3. al contractului litigant, pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, partea contractantă vinovată, este obligată să achite 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Datoria recurentului faţă de intimat, statuată şi prin decizia recurată, constituie suma de 1098873,00 lei. Penalitatea este obligaţia de durată şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, iar potrivit art. 272 alin. (2) Cod civil, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă. Raportând circumstanţele litigiului normelor legale indicate, constată faptul că intimatul a livrat recurentului marfa, în diferite perioade, efectiv recurentul a achitat treptat preţul mărfii livrate.

Consideră că instanţa de apel urma să se conformeze circumstanţelor de fapt a litigiului, calculând penalitatea nu numai reieşind din suma datoriei, dar având în vedere şi perioada formării acestei datorii (zile de întârziere). Prin urmare, încasarea de la recurent a penalităţilor pentru 180 zile întârziere, este greşită, fiind aplicate eronat normele de drept material. Menţionează că la examinarea pricinii în apel, instanţa ierarhic inferioară, contrar prevederilor art. 373 alin. (1), alin. (2), alin. (5), alin. (6) CPC, a emis o decizie neîntemeiată şi contradictorie propriilor concluzii, fără a explica recurentului motivele care au guvernat concluziile cu referire la cuantumul penalităţilor şi dobânzilor de întârziere, deşi valoarea acestora impune explicarea cu precizie.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „MSC-BASA CONSNAV” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „MSC-BASA CONSNAV”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „MSC-BASA CONSNAV” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „MSC-BASA CONSNAV” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea