3r-254/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: V. Selevestru dosarul nr. 3r-254/13 instanţa de recurs: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov DECIZIE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Chişenco Daria”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2013, prin care a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea individuală „Chişenco Daria”, c o n s t a t ă La 06 aprilie 2012, ÎS „Gările şi Staţiile Auto” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii a indicat că conform planului cadastral existent, filiala Orhei al ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, situată pe adresa or. Orhei, str. M. Sadoveanu 50, se afla pe un teren aferent cu suprafaţa de 1,3141 ha.

Susţine că în conformitate cu art. 1, p.(1) a Legii cu privire la întreprinderea de stat nr.146-XII din 16 iunie 1994, art. 15 a Codului Funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1994 precum şi în baza art.4, p.(1), lit.(c), art.3, p.(3), (4) a Legii privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr.91-XVI din 05 aprilie 2007 şi în scopul protecţiei şi folosirii eficiente a terenurilor proprietate publică a statului, au fost efectuate măsurările cadastrale pentru stabilirea hotarelor fixe cu elaborarea raportului tehnic la prospecţiunile inginero-geodezice de execuţie a Staţiei Auto Orhei, în baza contractului cu nr 4-02 din 25 ianuarie 2011, încheiat între Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului şi ÎS „Gările şi Staţiile Auto”.

Menţionează că după efectuarea măsurărilor necesare Institutul la data de 15 decembrie 2011 a expediat lucrările efectuate Primăriei şi Consiliului orăşenesc Orhei pentru coordonarea hotarelor terenului respectiv cu suprafaţa de 1,3141 ha. Invocă că la data de 16 martie 2012 de la Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului la ÎS „Gările şi Staţiile Auto” au parvenit materialele acumulate şi Decizia Consiliului orăşenesc Orhei, nr. 2.13.2 din 03 martie 2012 „Cu 1 privire la aprobarea hotarelor şi suprafeţei terenurilor proprietate publică a statului, în care în p.(1), s-a decis, că se delimitează şi se coordonează suprafaţa de 0,6835 ha şi hotarele terenului aferent clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, filiala Orhei, nefiind indicate motivele excluderii suprafeţei de 0,6306 ha.

Afirmă că în rezultatul analizei complexe a deciziei adoptate de către Consiliul orăşenesc Orhei, s-a constatat, că decizia nr. 2.13.2 din 03 martie 2012 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1, lit. c) al Legii nr. 91 din 05 iulie 2007, privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, iar art. 4, alin.3 al Legii nr. 435-XVI din 28 decembrie 2006 prevede expres, că autorităţile publice locale de nivelul I şi al II, în limitele legi, dispun de libertate deplină de acţiune în reglementarea şi gestionarea oricărei chestiuni de interes local care nu este exclusă din competenţa lor şi nu este atribuită unei alte autorităţi. Alte competenţe proprii autorităţilor publice locale pot fi atribuite acestora numai prin Lege, fapt ce denotă cu certitudine despre ilegalitatea adoptării deciziei menţionate.

Mai invocă că conform, p. 1 al Hotărîrii Guvernului nr. 162 din 19 februarie 2004, despre unele măsuri privind inventarierea bunurilor imobile proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale şi a statului, autorităţile administraţiei publice locale, în comun cu reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice centrale au fost obligaţi de a efectua inventariearea clădirilor, proprietate publică, aflate pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, cu întocmirea actelor respective.

În cadrul realizării Hotărîrii Guvernului nr. 162 din 19 februarie 2004, în conformitate cu art. 1, alin.(1) şi (2) al Legii 146 din 16 iunie 1994, cu privire la întreprinderea de stat, conform art. 15 Codul Funciar, precum şi în temeiul art.3, alin.(3) şi (4), art. 4 alin. (1), lit. c) al Legii nr.91 din 05 aprilie 2007, privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, în scopul protecţiei şi folosirii eficiente a terenurilor proprietate publică a statului, în interesul deţinătorilor de terenuri, au fost efectuate măsurările cadastrale pentru stabilirea hotarelor fixe cu elaborarea raportului tehnic la prospecţiunile inginero-geodezice de execuţie a Staţiei Auto din Orhei. În rezultatul efectuării măsurărilor respective a fost întocmit Planul stabilirii hotarelor terenului ÎS „Gările şi Staţiile Auto” filiala Orhei, amplasată în or.

Orhei, str. M. Sadoveanu 50, cu o suprafaţa a terenului de 1,3141 ha, acţiune ce a fost întreprinsă în strictă conformitate cu prevederile art. 21 Codul Funciar. Consideră că prin decizia Consiliului orăşenesc Orhei nr.2.13.2 din 03 martie 2012, în mod ilegal şi abuziv s-a decis micşorarea suprafeţei terenului aferent prin modificarea hotarelor, ceea ce contravine prevederilor art. 6, alin. (1) al Legii nr.91 din 05 aprilie 2007, prin care se menţionează, că terenurile din proprietatea publică a statului pot fi transmise în proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale prin hotărîre de Guvern, cu acordul autorităţilor administrativ publice locale. Suplimentar, invocă că, modificările hotarelor terenului transmis în gestiune ÎS „Gările şi Staţiile Auto” filiala Orhei, poartă un caracter ilegal şi denotă asupra unor încălcări flagrante a legislaţiei în vigoare în vederea înstrăinării abuzive a proprietăţii publice a statului.

Solicită abrogarea pct. 1 al deciziei Consiliului orăşenesc Orhei nr. 2.13.2 din 03 martie 2012. În cadrul examinării cauzei, la 08 mai 2012, ÎI „Chişenco Daria”, a depus un demers în temeiul art. 67 CPC, prin care a solicitat atragerea sa în proces în calitate de intervenient accesoriu din partea pîrîtului. 2 Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 01 octombrie 2012, a fost respins demersul înaintat de ÎI „Chişenco Daria” cu privire la atragerea sa în proces în calitate de intervenient accesoriu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, a fost respins recursul declarat de ÎI „Chişenco Daria” şi menţinută încheierea primei instanţe. La 12 decembrie 2012, ÎI „Chişenco Daria” a depus cerere de revizuire, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de recurs şi încheierii primei instanţe cu admiterea cererii de atragerea sa în proces în calitate de intervenient accesoriu.

În susţinerea cererii sale de revizuire şi având ca temei prevederile art. 449 lit. b) CPC a indicat că după emiterea deciziei de către instanţa de apel i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului anterior. Consideră că, prin respingerea demersului de a fi atrasă în calitate de intervenient accesoriu ÎI „Chişenco Daria” pe litigiul dat, de către instanţa de judecată au fost încălcate prevederile art.6 din CEDO, deoarece hotărârea care va fi pronunţată pe litigiul în cauză va influenţa asupra drepturilor sau obligaţiilor revizuientei faţă de una dintre părţile în litigiu, întrucât obiectul litigiului este contestarea Deciziei Consiliului Orhei, prin care s-a dispus delimitarea terenul adiacent construcţiei filialei Orhei a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, unde se află şi încăperea pe care o deţine în proprietate ÎI „Chişenco Daria”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2013, cererea de revizuire depusă de ÎI „Chişenco Daria” a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 10 aprilie 2013, ÎI „Chişenco Daria” a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de apel, rejudecarea recursului, admiterea acestui, casarea încheierii primei instanţe şi admiterea demersului cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu. În motivarea recursului îşi exprimă dezacordul cu actele de dispoziţie emise pe marginea pricinii în cauză. Susţine că cerea de revizuire a fost examinată cu încălcarea normelor de drept material şi normelor de drept procedural.

Menţionează că, potrivit art. 452 CPC, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată, iar participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei, însă instanţa de apel contrar normelor citate, a examinat cererea de revizuire fără înştiinţarea participanţilor la proces, cu aplicarea prevederilor art. 426 CPC. Consideră că prevederile art. 426 CPC, reglementează procedura de examinare a recursurilor declarate împotriva încheierilor instanţelor judecătoreşti şi nu au atribuţie la examinarea cererilor de revizuire. Insistă că la examinarea cererii de revizuire, în lipsa participanţilor la proces au fost încălcate normele de drept material şi procesual şi drepturile sale la un proces echitabil.

Mai mult că, refuz în atragerea în proces a ÎI „Chişenco Daria” în calitate de intervenient accesoriu, ulterior poate fi un temei pentru reexaminarea cauzei în procedura de revizuire. Consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, drept recunoscut de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. 3 În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa recurentei la 02 aprilie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 75). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 aprilie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea Judecătoriei Orhei din 01 octombrie 2012, a fost respins demersul ÎI „Chişenco Daria” cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu.

Nefiind de acord cu încheierea menţionată, ÎI „Chişenco Daria” a declarat recurs împotriva acesteia, iar prin decizia Curţii de apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, a fost respins recursul declarat de ÎI „Chişenco Daria” şi menţinută încheierea primei instanţe. Drept urmare, la data de 12 decembrie 2012, ÎI „Chişenco Daria” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2012, drept temei de revizuire a deciziei menţionate, de către revizuientă au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) CPC. Totodată din încheierea recurată rezultă că instanţa de apel a examinat cererea de revizuire în lipsa părţilor, prin prisma art. 426 CPC.

Aici instanţa de recurs ţine să menţioneze că, deşi prevederile art. 452 CPC, stipulează că cererea de revizuire se examinează în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată, însă actele cauzei atestă cu certitudine că la caz revizuirea a fost depusă împotriva deciziei prin care a fost menţinută încheierea Judecătoriei Orhei din 01 octombrie 2012, iar decizia a fost examinată cu respectarea prevederilor art. 426 alin.(3) CPC, care direct indică că, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

În contextul dat, corect instanţa de apel a dispus examinarea cererii de revizuire în lipsa participanţilor la proces prin prisma prevederilor art. 426 CPC, fapt ce respinge argumentele recurentului invocate în acest sens. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată temeinicia concluziei Curţii de Apel Chişinău de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece argumentele expuse în susţinerea cererii de revizuire, nu constituie temei prevăzut de art. 449 lit. b) CPC. Or, potrivit art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

4 Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs remarcă că Curtea de Apel Chişinău, temeinic a apreciat că argumentele invocate de către revizuienta ÎI „Chişenco Daria” nu pot servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC şi nu pot servi temei pentru redeschiderea procesului.

Or, după cum corect a fost reţinut de instanţă, conform extrasului din registrul bunurilor imobile ÎS „Gările şi Staţiile Auto” este gestionar economic al proprietăţii statului din str. M. Sadoveanu 50, or. Orhei, unde îşi desfăşoară procesul tehnologic de transportare a călătorilor şi bagajelor, pe cînd ÎI „Chişenco Daria” îşi desfăşoară activitatea sa comercială pe teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gărilie şi Staţiile Auto”, fără vre-un contract de locaţiune, respectiv justificat a fost stabilit că în asemenea condiţii, cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC. În acest context, instanţa de recurs apreciază critic argumentele recurentei invocate împotriva încheierii recurate, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate, mai mult că acestea se combat prin constatările enunţate.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Chişenco Daria”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de Stat „Gările şi Staţiile Auto” împotriva Consiliului orăşenesc Orhei cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii IonCorolevschi Tamara Chişca-Doneva 5