3ra-347/22 — privind anularea deciziilor Consiliului or. Orhei

3ra-347/22 — privind anularea deciziilor Consiliului or. Orhei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-347/2022

2-18104219-01-3ra-09042022

prima instanța: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (jud: L. Iarmaliuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Chișenco Anatolie și de

Întreprinderea Individuală „Chișenco Daria”,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Chișenco Anatolie și Întreprinderea Individuală „Chișenco Daria”

împotriva Consiliului orășenesc Orhei, Întreprinderea de Stat ,,Gările și Stațiile

Auto”, terți Agenția Proprietății Publice și Agenția Servici Publice, Serviciul

Cadastral Teritorial Orhei cu privire la anularea deciziilor Consiliului orășenesc Orhei

nr.3.42 din data de 11 mai 2015, nr.3.41 din data de 11 mai 2015, anularea parțială a

deciziei nr.9.23 din data de 09 decembrie 2016 și declararea nulității tranzacției de

împăcare din data de 11 mai 2015 și din 22 decembrie 2016,

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Chișenco Anatolie și de Întreprinderea Individuală

„Chișenco Daria” și a fost menținută hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Orhei, sediul Telenești,

c o n s t a t ă:

La 16 iunie 2015, Chișenco Anatolii și Î.I. ,,Chișenco Daria” au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului orășenesc Orhei privind anularea deciziilor

Consiliului orășenesc Orhei nr.3.42 din data de 11 mai 2015, nr.3.41 din data de 11

mai 2015.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, magazinul în care activează Î.I.

„Chișenco Daria” a fost construit în perioada anilor 2001 - 2002, deoarece conform

acordului Ministerului Transportului nr.02-01-07/659 din 03 octombrie 2011,

Chișenco Anatolie avea dreptul să construiască magazin comercial.

Au menționat reclamanții că, conform certificatului de urbanism nr.147 din data

de 01 august 2002 și autorizației de construcție nr.68 din 05 august 2002, a fost

construit magazinul comercial.

Au indicat reclamanții că, în conformitate cu procesul-verbal nr.21 din 12 mai

2003, magazinul comercial a fost dat în exploatare, iar la data de 15 mai 2003

magazinul comercial a fost înregistrat ca proprietatea lui Chișenco Anatolie și

Chișenco Daria sub nr. cadastral XXXXXXXXXXX amplasat pe terenul funciar -

26,5 m2.

Au relevat reclamanții că, prin decizia Consiliului orășenesc Orhei nr.2.12.2 din

data de 03 martie 2012 s-a delimitat terenul nr. cadastral XXXXXXXXX și aprobat

hotarele terenului care se află în proprietatea statului (0,6835 ha).

Au susținut reclamanții că, la data de 24 august 2012, Chișenco Anatolie s-a

adresat către Primăria Orhei cu cerere privind cumpărarea terenului, pe care se află

magazinul lui.

Au relatat reclamanții că, la data de 12 septembrie 2012, Primăria Orhei prin

scrisoarea nr.03-7-957 a refuzat, motivând că pe rolul Judecătoriei Orhei se află

litigiul cu Î.S. „Gările și Stațiile Auto” privind delimitarea terenului, iar Î.I. „Chișenco

Daria” are contract de locațiune cu Chișenco Anatolie.

Au precizat reclamanții că, în anul 2003 a fost înregistrat dreptul de proprietate a

Statului asupra terenului cu suprafața de 1,3072 ha, în baza Legii nr.981 din 11 mai

2000.

Au concretizat reclamanții că, în anul 2012 Consiliul orășenesc Orhei, în calitate

de coproprietar, prin decizia nr.2.12.2 din 03 martie 2012 a delimitat terenul prin

formarea lui conform planului cadastral, astfel, o parte – 0,6835 ha, se transmite în

proprietate Statului, o altă parte – 0,6237 ha, se transmite în proprietate organului

public local, Consiliul orășenesc Orhei.

La fel, au indicat reclamanții că clădirea ce le aparține cu drept de proprietate și

folosință este amplasată pe terenul ce aparține cu drept de proprietate Consiliului

orășenesc Orhei, respectiv, în interesul lor este ca această delimitare să fie înregistrată

cât mai urgent în registrul bunurilor imobile, ca ei să cumpere terenul (26,5 m.p.).

Au explicatreclamanții că, la data de 15 mai 2015, în ședința de judecată în care

se examina litigiul dintre Consiliul orășenesc Orhei și Î.S. „Gările și Stațiile Auto”,

reprezentantul Primăriei Orhei a declarat că, la data de 11 mai 2015 Consiliul

orășenesc Orhei a emis o decizie privind transmiterea întregului teren cu suprafața de

1,3062 ha către Î.S. „Gările și Stațiile Auto”, întru executarea contractului –

tranzacției de împăcare din data de 11 mai 2015.

Au indicat reclamanții că, la data de 19 mai 2015, s-au adresat către Primăria

Orhei și către Consiliul orășenesc Orhei cu cerere prealabilă prin care a solicitat

anularea deciziilor Consiliului orășenesc Orhei din 11 mai 2015 și a contractului –

tranzacție de împăcare care au stat la baza acestor decizii.

Au susținut reclamanții că, la data de 26 mai 2015 Primăria Orhei, le-a respins

cererea prealabilă.

Au considerat reclamanții că, contractul – tranzacție de împăcare, decizia

Consiliului orășenesc Orhei nr.3.42 din data de 11.05.2015, decizia Consiliului

orășenesc Orhei nr.3.43 din data de 11.05.2015 sunt ilegale și emise cu încălcarea

procedurii și competenței.

Au menționat reclamanții că, Î.S. „Gările și Stațiile Auto” nu este organul puterii

centrale și nu are împuterniciri pentru participarea nemijlocită în procesul delimitării

terenului proprietate publică.

Au opinat reclamanții că, pentru pregătirea deciziilor Consiliului orășenesc

Orhei este necesar să fie îndeplinită procedura stipulată în Regulamentul privind

funcționarea Consiliului or. Orhei și legislației în partea transparenței și legitimității.

Această problemă trebuie să fie aprobată în comisie corespunzătoare (comisia

2

funciară). Acest lucru nu a fost îndeplinit, prin ce a fost încălcată procedura elaborării

acestor decizii.

Au considerat reclamanții că, Î.S. „Gările și Stațiile Auto” urmărește scopul

îmbogățirii fără justă cauză prin administrarea nejustificată a terenului cu suprafața

mai mare decât necesită întreprinderea pentru activitatea statutară - vânzarea biletelor

și transmiterea acestui teren în locațiune.

Au solicitat reclamanții anularea deciziilor Consiliului orașului Orhei nr.3.42 din

data de 11 mai 2015, nr. 3.43 din data de 11 mai 2015 și declararea nulității

tranzacției de împăcare din 11 mai 2015 semnat de Î.S. „Gările și Stațiile Auto” și

Primarul orașului Orhei.

Ulterior, la 15 iunie 2017, reclamanții au depus cerere de concretizare a

pretențiilor prin care solicită și anularea parțială a deciziei nr. 9.23 din data de 09

decembrie 2016 și declararea nulității tranzacției de împăcare din data de 11 mai 2015

și data de 22 decembrie 2016.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015 a Judecătoriei Orhei, s-a atras în proces în

calitate de copârât Întreprinderea de Stat ,,Gările și Stațiile Auto”. (vol. I, f.d. 51)

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 01 februarie 2018, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea înaintată de către Chișenco Anatolie și de Î.I.

,,Chișenco Daria” împotriva Consiliului orașului Orhei, Î.S. ,,Gările și Stațiile Auto”

cu privire la anularea deciziilor Consiliului orașului Orhei nr. 3.41 din 11 mai 2015,

nr. 3.42 din 11 mai 2015; anularea parțială a deciziei nr. 9.23 din 9 decembrie 2016 și

declararea nulității tranzacțiilor de împăcare din 11 mai 2015 și din 22 decembrie

Prin decizia din 17 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Chișenco Anatolie și de Î.I. ,, Chișenco Daria”. A fost casată

hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central, și transmisă

cauza spre rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecată, din motivul

neatragerii în proces a Agenției Proprietății Publice și a Oficiului Cadastral Teritorial

Orhei. (f.d. 244, vol. I)

Prin încheierea din 11 iulie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul central, au fost

atrași în proces în calitate de intervenienții accesorii Agenția Proprietății Publice și

Serviciul Cadastral Teritorial Orhei. (f.d. 3, vol. II)

Prin încheierea protocolară din 13 iunie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești, a fost atras în calitate de persoană terță Societatea cu Răspundere Limitată

„Gările Auto Moderne”. (vol. II, f.d. 99 verso)

Prin încheierea din 04 aprilie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul central, s-a

declinat competența de la examinarea cauzei de contencios administrativ la cererea de

chemare în judecată de Chișenco Anatolie și Î.I „Chișenco Daria”, în favoarea

judecătorului specializat în materie de contencios administrativ.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, a

fost respinsă acțiunea înaintată de către Chișenco Anatolie și de Î.I. ,,Chișenco Daria”

împotriva Consiliului orașului Orhei, Î.S. ,,Gările și Stațiile Auto”, terți Agenția

Proprietății Publice și Agenția Servici Publice, Serviciul Cadastral Teritorial Orhei cu

privire la anularea deciziei Consiliului orașului Orhei nr. 3.41 din 11 mai 2015, nr.

3.42 din 11 mai 2015, anularea parțială a deciziei Consiliului orașului Orhei nr. 9.23

din 09 decembrie 2016 și declararea nulității tranzacțiilor de împăcare din 11 mai

2015 și din 22 decembrie 2016. (f.d. 125, vol. II)

3

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 15 noiembrie 2019, Chișenco

Anatolie și Î.I ,,Chișenco Daria” au depus apel nemotivat (f.d.139/140, vol. II), iar la

data de 22 ianuarie 2020 motivarea apelului împotriva hotărârii din 12 noiembrie

2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii. (f.d.154/157, vol. II)

Prin decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de către Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria” cu menținerea

hotărârii din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești. (f.d.156, 157-

174, vol. III)

Pentru a decide astfel, completul judiciar al instanței de apel raportând cadrul

legal la circumstanțele faptice ale cauzei, a conchis ca fiind stabilit cu certitudine

faptul că, obiect al deciziilor contestate și a tranzacțiilor de împăcare îl constituie

terenul cu nr. cadastral XXXXXXXXXX din or. XXXX, str. XXXXX nr.XX, ce

constituie proprietate publică a Statului Republica Moldova.

La caz, instanța de apel a reținut că, în susținerea pretențiilor sale, reclamanții au

invocat că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile eliberat de Oficiul

cadastral teritorial Orhei, la data de 05 mai 2009, bunul imobil cu nr. cadastral

XXXXXXXXXXX din or. XXXX, str. XXXXX nr.XX, amplasat pe terenul cu nr.

cadastral XXXXXXXXXXX, le aparține cu drept de proprietate.

În contextul dat, instanța de apel a reținut că, potrivit extrasului din registrul

bunurilor imobile, încăperea cu nr. cadastral XXXXXXXXXXX din or.XXX, str.

XXXX nr. XX este înregistrat cu drept de proprietate după Chișenco Anatolie și

Chișenco Daria în temeiul procesului verbal de recepție finală (construcție provizorie-

pe termen de 15 ani), nr. 21 din 12 mai 2003. (f.d. 6, Vol.I)

Cu referire la prevederile art.2 al Legii nr.163 din 09 iulie 2010 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcție, instanța de apel a notat că prima

instanța just a statuat că, bunul imobil cu număr cadastral XXXXXXXXXXX din or.

XXX, str. XXXXX nr. XX, care aparține cu drept de proprietate lui Chișenco

Anatolie și Chișenco Daria, are o durată de existență limitată.

Respectiv, sunt lipsite de suport legal argumentele reclamanților privind

încălcarea dreptului de proprietate prin neadmiterea cererilor lor de a procura terenul

pe care este situată construcția provizorie cu număr cadastral XXXXXXXXXXX.

Astfel, în susținerea poziției sale, instanța de apel a reținut că: „Ministerul

Transportului și Comunicațiilor al Republicii Moldova, prin scrisoarea nr.02-01-

07/659 din 03 octombrie 2001, în scopul îmbunătățirii deservirii călătorilor, precum și

pentru perfecționarea procesului tehnologic în cadrul Stației Auto Orhei a acceptat

construcția unităților comerciale, cu atragerea mijloacelor financiare a agenților

economici, conform proiectului aprobat. Conform pct.5 al listei persoanelor care au

construit unitățile comerciale pe teritoriul ÎS „Autogara - Orhei”, Chișenco Anatolie a

construit unitatea comercială în Blocul „C” -1.

Conform certificatului de urbanism nr.147 din 01 august 2002, ca urmare a

cererii adresate de Chișenco Anatolie, în baza prevederilor Regulamentului privind

certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor, se

certifică pentru terenul și construcțiile situate în orașul Orhei. str. M. Sadoveanu.

nr.50, și anume: 1). Regimul juridic - terenul cu aria de 50.0 m.p. este situat în

intravilan și este domeniul public al orașului. Se află în folosința întreprinderii de Stat

4

„Stația de autobuse din Orhei”; 2.) Regimul economic - conform PUG - zona dotări

și funcțiuni complexe de interes public. Situația actuală - teren aferent stației de

autobuse. Se autorizează construcția provizorie cu funcțiune de comerț cu termen de

15 ani din momentul aprobării autorizației de construcție.

În baza autorizației de construcție nr.68 din 05 august 2002, în baza prevederilor

Regulamentului privind certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau

desființării construcțiilor, se autorizează: executarea lucrărilor de construcție a

pavilionului provizoriu (partea blocului „C”) cu funcție de comerț pe un termen de 15

ani din momentul aprobării prezentei autorizații, pe terenul situat în orașul Orhei,

sectorul Centru, str. M. Sadoveanu nr.50, nr. masivului 3, nr. blocului 07.

În conformitate cu procesul-verbal de recepție finală nr.21 din 12 mai 2003, a

fost recepționat pavilionul provizoriu (partea blocului „C”), str. M. Sadoveanu nr.50,

or. Orhei, pe un termen de 15 ani, cu funcțiune de comerț, conform Hotărârii

Guvernului 285.

În acest context, instanța de apel a reținut că, potrivit certificatului-extras din

Registrul bunurilor imobile eliberat de Oficiul cadastral teritorial Orhei, la data de 05

mai 2009, bunul imobil - încăpere, nr. cadastral XXXXXXXXX din or. XXX. str.

XXXXX nr.XX, a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile în temeiul

procesului-verbal de recepție finală nr.21 din 12 mai 2003 ca construacție provizorie -

pe un termen de 15 ani. Iar, terenul pe care se află construcția provizorie, conform

certificatului eliberat de Oficiul cadastral teritorial Orhei, la data de 18 februarie

2011, terenul cu nr. cadastral XXXXXXXXX din or.XXX. str. XXXX nr.XX, cu

suprafața de 1.3072 ha, aparține cu drept de proprietate satului Republica Moldova, în

temeiul Legii nr.981-XIV din 11 mai 2000.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, în conformitate cu extrasul

din Registrul bunurilor imobile se atestă cu certitudine că terenul pe care este

amplasată construcția provizorie cu nr. cadastral XXXXXXXXX, constituie

proprietate publică a Statului.

Completul judiciar reiterează că, conform informației din Banca centrală de date

a cadastrului bunurilor imobile, proprietarul terenului înregistrat cu numărul cadastral

XXXXXXXXXXX, amplasat pe adresa or. XXXX, str. XXXXX nr.XX, cu suprafața

da 1,3141 ha, constituie proprietate publică a statului, transmis în gestiune economică

Î.S. „Gările și Stațiile Auto” în baza Contractului de parteneriat public-privat nr. 3/09

din 17 decembrie 2018, conform Ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 227 din

20 decembrie 2018 și a Actului de transmitere-primire din 21 decembrie 2018.

La caz, instanța de apel a reținut că, la înregistrarea bunului dat în proprietatea

lui Chișenco Anatolie și a lui Chișenco Daria, a fost indicată mențiunea (construcție

provizorie pe 15 ani), care este atribuită prin Autorizația de construcție n r. 68 din 05

august 2002, fiind prevăzută și în procesul-verbal de recepție finală nr. 21 din 15 mai

2003.

Astfel, instanța de apel a subliniat că, apelanții Chișenco Anatolie și Î.I.

,,Chișenco Daria” nici în cererea de chemare în judecată și nici în cererea de apel nu

au indicat care sunt temeiurile legale care ar duce la anularea deciziilor Consiliului

orășenesc Orhei nr. 3.41 și 3.42 din data de 11 mai 2015 și anularea parțială a deciziei

nr. 9.23 din data de 09 decembrie 2016.

Or, după cum a fost menționat anterior, instanța de apel a remarcat că, instanța

poate anula actul administrativ în tot sau în parte numai în cazul în care acesta se

5

plasează sub incidența reglementărilor art. 26 alin. (1) din Lega contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019) –

actul nu a fost emis în forma stabilită, nu cuprinde elemente de formă care să

confirme că actul a fost emis sau adoptat cu respectarea legii, condiții care la caz nu

au fost stabilite.

Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale

cazului dedus judecării în ordine de apel, instanța de apel a concluzionat că,

argumentele expuse de către Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria” în cererea

de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de fond - reieșind din cumulul

probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în

consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în corespundere cu art. 130 din

Codul de procedură civilă.

La 21 februarie 2022, Chișenco Anatolie și Î.I. „Chișenco Daria” au depus recurs

nemotivat, iar la 18 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, motivarea recursului

împotriva deciziei din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

decizii de admitere integrală a acțiunii.

La 23 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, într-un termen rezonabil, prin intermediul oficiului

poștal, a expediat pentru notificare în adresa Consiliului orășenesc Orhei,

Întreprinderea de Stat ,,Gările și Stațiile Auto”, terți Agenția Proprietății Publice,

Agenția Servici Publice și Serviciului Cadastral Teritorial Orhei, copia recursului

depus de Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria”, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele cauzei. (f.d.195, vol.III)

Examinând admisibilitatea recursului depus de Chișenco Anatolie și de Î.I.

„Chișenco Daria”, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul

se declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform art.245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător

prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

6

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Conform art.111 alin.(1) - (4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului

de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va

produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii

perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau

moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de

procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în

considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină

prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Articolul 112 din Codul de procedură civilă reglementează că, termenul stabilit

în săptămâni, luni sau o perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre,

trimestre) expiră, în cazul prevăzut la art.111 alin.(3), în acea zi a ultimei săptămâni

sau ultimei luni care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a

survenit evenimentul sau momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art.111

alin.(4), acesta expiră în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua

în care, prin denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă

termenul.

Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi

lucrătoare.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul

de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termeni, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

În conformitate cu art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

Conform art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului

comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că,

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma

stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

7

notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin

poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art.109 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, un

înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție.

Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 30 noiembrie 2021 Curtea de Apel Chișinău

a pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei contestate (f.d.156, vol.III), însă

la materialele cauzei nu se regăsesc probe prin care s-ar confirma data notificării

recurenților a dispozitivului deciziei instanței de apel.

La 20 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Chișenco Anatolie și Î.I.

„Chișenco Daria” au depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 30 noiembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de apel, emiterea

unei noi decizii prin care să fie admisă acțiunea. (f.d.177/178, vol.II)

Totodată, actele cauzei atestă faptul că, la 15 martie 2022, Curtea de Apel

Chișinău a expediat pentru notificare participanților la proces copia deciziei motivate

a instanței de apel (f.d.176, vol. III), care a fost recepționată de Î.I. „Chișenco Daria”

la data de 23 martie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

DS8006407283AS, anexat la materialele cauzei (f.d.181, vol. III).

Totodată, potrivit informației publicate pe pagina web a ÎS „Poșta Moldovei”, la

compartimentul „Servicii on-line, Track&Trace”, corespondența destinată Î.I.

„Chișenco Daria” i-a fost livrată la 23 martie 2022.

Distinct se reține că, decizia din 30 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a

fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md, la data de

15 martie 2022.

În această conjunctură, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că recursul motivat nu a fost prezentat de

Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria”, așa cum prevede art.245 alin.(2) din

Codul administrativ, în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, ceea ce în conformitate cu art.246 alin.(2), lit.e) din Codul administrativ,

constituie temei de a declara recursul inadmisibil.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, prin Hotărârea Parlamentului nr.41/2022 din 24 februarie 2022, a fost

declarată stare de urgență pe întreg teritoriul țării, pe o perioadă de 60 de zile,

începând cu 24 februarie 2022.

Totodată, prin dispoziția nr.5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, s-a dispus suspendarea de drept a examinării de

către instanțele de judecată a cauzelor civile, acțiunilor în contenciosul administrativ,

procedurilor de executare a hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor de împăcare, în

conformitate cu prevederile capitolului VI din cartea a treia a Codului administrativ,

proceselor penale, cauzelor contravenționale și procedurilor de executare silită.

Subsecvent, instanța de recurs stabilește că termenul de depunere a motivării

recursului a început a curge la data de 24 martie 2022, ziua imediat următoare datei

recepționării copiei deciziei motivate de către recurent, însă ținând de prevederile

pct.5.2.2 din Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova

nr. 5 din 2 martie 2022 potrivit căruia termenele de exercitare a căilor de atac în

8

procedurile de contencios administrativ care se suspenda de drept, aflate în curs la

data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene,

de aceeași durata, de la data încetării stării de urgență, care a fost abrogată prin

Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 13 din 31

martie 2022, începând cu 4 aprilie 2022, astfel reieșind din prevederile enunțate

termenul - limită de prezentare a motivării recursului a expirat la 3 mai 2022,

inclusiv.

Cu toate acestea, la 18 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, Chișenco

Anatolie și Î.I. „Chișenco Daria” au depus recurs motivat împotriva deciziei din 30

noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău. (f.d.188/193, vol.III)

În această conjunctură, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul motivat nu a fost prezentat de către

Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria”, așa cum prevede art.245 alin.(2) din

Codul administrativ, în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel.

Sub aspectul dat completul notează că, recursul depus împotriva deciziei

instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului

de dispoziție contestat. Respectiv, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă

vizibile ilegalitatea deciziei contestate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, rolul instanței de judecată este de a aduce la cunoștință persoanei despre

emiterea hotărârii judecătorești, iar Chișenco Anatolie și Î.I. „Chișenco Daria”, fiind

interesați de soluționarea cauzei în ordine de recurs, trebuiau să întreprindă toate

măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și

jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură până la expirarea

termenului prevăzut de lege, la caz prin depunerea recursului și prezentării motivării

acestuia în conformitate cu art.245 din Codul administrativ. Drept consecință,

intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.e) din Codul

administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 din Codul administrativ, este

considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea

acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai

exercita această cale de atac.

În conformitate cu art.36 alin.(2) din Codul administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

9

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții procesului de judecată

urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea procesului său și să

dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al recurenților Chișenco Anatolie și

Î.I. „Chișenco Daria”, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, folosindu-se cu bună credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or,

admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului

securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ amintește că art.6 §1 din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice

contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța

europeană a relatat însă în practica sa constantă că „dreptul la o instanță” nu este

absolut. În această privință, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac [cauza Bacev vs fosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei; Kemp vs Luxembourg; Diaz Ochoa vs Spaniei],

în care înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce

guvernează accesul la justiție.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat în

jurisprudența sa că reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac, urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli

să fie aplicate. Or, aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume

să garanteze securitatea juridică fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii

pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu care ar fi, probabil, mai dificil de

combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi

chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă,

plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi

incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu v. România, cauza Marckx v.

Belgia).

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare

de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei

căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și

pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul

securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În

acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare

privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Chișenco Anatolie și de Î.I.

„Chișenco Daria”, ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

10

Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru

exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice. Or,

certitudinea legală impusă regulilor de procedură civilă și contencios administrativ, în

calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile

recurenților, cât și ale intimaților, astfel încât instanța de judecată nefiind în drept de a

substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură civilă

în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii

greșite de către acesta a efectelor legale.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Chișenco Anatolie și de Î.I. „Chișenco Daria”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 230, 245, 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Chișenco Anatolie și de Întreprinderea Individuală „Chișenco

Daria”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

11