2rac-177/15 — Repararea prejudiciului, obligarea încheierii contractului de locaţiune comercială şi încasarea venitului ratat

prima instanţă: E.Buzu, dosarul nr.2rac-177/15 instanţa de apel: Iu.Cimpoi, N.Craiu, A.Doga, DECIZIE 26 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, Judecător: Tatiana Vieru, Judecători: Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală, Petru Moraru, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către întreprinderea individuală ,,Chişenco Daria”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către întreprinderea individuală ,,Chişenco Daria” împotriva întreprinderii de stat ,,Gările şi Staţiile Auto” cu privire la repararea prejudiciului cauzat şi, la acţiunea reconvenţională depusă de către întreprinderea de stat ,,Gările şi Staţiile Auto” împotriva întreprinderii individuale ,,Chişenco Daria” privind obligarea încheierii contractului de locaţiune comercială şi încasarea venitului ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea individuală ,,Chişenco Daria”, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 februarie 2014, c o n s t a t ă La 28 august 2009, ÎI ,,Chişenco Daria” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” cu privire la obligarea încheierii contractului de arendă şi repararea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în luna octombrie 2001, Ministerul Transporturilor a dat acordul pentru construcţia de chioşcuri comerciale pe teritoriul aferent al întreprinderii de stat „Staţia de autobuze din Orhei”. Afirmă că, în anexa acestei confirmări, sub nr. 5 a fost indicat blocul cu nr. „C” – 1, care în baza certificatului de urbanism nr. 147 din 01 august 2002 şi a autorizaţiei de construcţie nr. 68 din 05 august 2002 eliberate de către Primăria or. Orhei, a construit pavilionul provizoriu cu funcţiune de comerţ. Totodată, indică că, după finisarea construcţiei cu suprafaţa de 26,5 m2 de Primărie a fost perfectat procesul-verbal de recepţie finală a obiectului nr. 21 din 12 mai 2013, iar la 15.05.2008, bunul imobil a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Orhei ca proprietate comună al lui Chişenco Antol şi Chişenco Daria (vol.I, f.d.11-12,14).

A mai indicat că, pentru utilizarea acestui bun în activitatea comercială, a primit de la Primăria or. Orhei autorizaţia de funcţionare nr. 78 din 17 iulie 2003, care de nenumărate ori a fost prelungită. 1 La data de 15 mai 2009, s-a adresat Primăriei or. Orhei cu o cerere privind prelungirea în continuare a autorizaţiei de funcţionare, însă prin scrisoarea nr. 03-7a- 861 din 27 mai 2009 i-a fost refuzat în admiterea cererii respective, pe motiv că lipseşte contractul de arendă, care trebuia să fie încheiat cu ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto”, deoarece terenul pe care se află construcţia aparţine ultimei. Menţionează că, în anul 2008 a primit de la ÎS „Gările şi Staţiile Auto" o cerere cu solicitarea de încheiere a contractului de chirie a construcţiei, însă, din motiv că bunul proprietatea sa, a refuzat semnarea contractului.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta, ÎI „Chişenco Daria", a depus cereri de concretizare, suplimentar indicînd că, conform extrasului din Registru bunurilor imobile nr. 6401307061 din 18 februarie 2011 (pct. 3.2 şi pct. 3.3), construcţia cu nr. cadastral 6401307061.01 - clădirea autogării şi construcţia cu nr. 6401307061.05 - depozit su suprafaţa de 22,8 m2 au fost preluate în gestiunea economică de ÎS „Gările şi Staţiile Auto", iar conform Hotărîrii Guvernului nr. 351 din 23 martie 2005 cu privire la aprobarea listelor bunurilor imobile proprietate publică a statului, bunurile imobile aflate în gestiunea economică a ÎS „Gările şi Staţiile Auto" nu au fost incluse îna ceastă listă. Prin urmare, ÎS „Gările şi Staţiile Auto" nu deţine dreptul asupra terenului funciar, în privinţa căruia este impusă să încheie contractul de locaţiune funciară.

Mai mult decît atît, aceasta, intenţionat pe parcursul anilor 2009 – până la moment, utilizând metode de şantaj şi influenţă psihică, doreşte constrângea ÎI "Chişenco Daria" la încheierea contractului de locaţiune a spaţiului comercial proprietate personală, cauzîndu-i prin aceasta un prejudiciu în sumă de 200000 lei. La data de 04 februarie 2010, ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto" a depus acţiune reconvenţională, solicitînd obligarea ÎI ,,Chişenco Daria" la încheierea contractului de locaţiune pentru suprafaţa amenajată ce o ocupă pe terenul filialei Orhei a ÎS „Gările şi Staţiile Auto" sau evacuarea acesteia.

La 17 septembrie 2013, ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând: - respingerea ca fiind neîntemeiată a acţiunii iniţiale depuse de către ÎI "Chişenco Daria"; - admiterea cererii reconvenţionale cu privire la obligarea încheierii forţate a contractului de locaţiune a suprafeţei amenajate de 26,5 m.p., de pe teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gările şi Staţiile Auto", situată în or. Orhei, str. M. Sadoveanu, 50; - încasarea din contul ÎI "Chişenco Daria" în beneficiul ÎS „Gările şi Staţiile Auto" venitul ratat în sumă de 34274,22 lei, ceea ce constituie taxa locaţiunii pentru 47 luni; - încasarea din contul ÎI "Chişenco Daria" în beneficiul ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a cheltuielilor de judecată în sumă de 1028,24 lei şi de transport în sumă de 2969,28 lei.

În argumentarea cerinţelor a indicat că, ÎI „Chişenco Daria" activează ca agent economic pe teritoriul ÎS „Gările şi Staţiile Auto", or. Orhei, str. M. Sadoveanu, 50, iar conform calculelor la contractul întocmit şi propus spre semnare în baza cererii nr. 1643 din 22.02.2009, suma lunară a locaţiunii constituia 729,24 lei, iar pentru perioada 01.10.2009-01.09.2013, ÎI „Chişenco Daria" a ocupat abuziv teritoriul ÎS „Gările şi Staţiile Auto", din care motiv aceasta suprafaţă amenajată n-a fost posibil de acordat în 2 locaţiune altor agenţi economici, astfel întreprinderea a suportat un prejudiciu material sub formă de venit ratat, care conform art. 8 din Legea bugetului pentru anii 2009-2013, calculat după formula (- TB x (1+ Ki +K2 + K3) x K4 x S) constituie suma de 34274,22 lei, care urmează a fi recuperată în beneficiul ultimei.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 07 noiembrie 2011, pricina civilă a fost transmisă spre examinare după competenţă judecătoriei Centru, mun. Chişinău (vol.I, f.d.82). Prin încheierea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 octombrie 2012, a fost respins ca fiind neîntemeiat demersul ÎI „Chişenco Daria" privind strămutarea pricinii pentru judecare la judecătoria Orhei (vol.I, f.d.118). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, a fost admis recursul declarat de către ÎI „Chişenco Daria", fiind casată încheierea judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 octombrie 2012, cu pronunţarea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care pricina civilă nominalizată a fost strămutată pentru examinare la judecătoria Orhei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 februarie 2014 acţiunea depusă de ÎI "Chişenco Daria" a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Acţiunea reconvenţională înaintată de către ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a fost admisă parţial, fiind obligată ÎI „Chişenco Daria" să încheie contractul de locaţiune cu ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a suprafeţei de 26,5 m.p. de pe teritoriul filialei Orhei a IS „Gările şi Staţiile Auto". S-a încasat din contul ÎI „Chişenco Daria" în beneficiul ÎS „Gările şi Staţiile Auto" venitul ratat în sumă de 32086 lei 22 bani, taxa de stat în sumă de 1028 lei 24 bani şi cheltuielile pentru transport în sumă de 480 lei, iar în total suma de 33594 lei 46 bani. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 05 martie 2014, ÎI "Chişenco Daria" a declarat apel (vol.II, f.d.71-72,99-104).

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de către ÎI "Chişenco Daria", fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 24 februarie 2014. La 17 aprilie 2015, ÎI ,,Chişenco Daria” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii iniţiale cu respingerea ca fiind neîntemeiată a acţiunii reconvenţionale. În susţinerea recursului s-a indicat că, circumstanţele importante ale pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, instanțele de judecată greşit au constatat că terenul pe care este amplasat bunul imobil ce aparţine cu drept de proprietate Dariei Chişenco şi Anatol Chişenco aparţine cu drept de proprietate intimatei ÎS „Gările şi Staţiile Auto", or acest teren aparţine Statului RM.

Prin urmare, la caz, doar proprietarul terenului este în drept să încheie careva contracte de locaţiune. La fel, a invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au intrat în esenţa problemei, or, în cadrul examinării cauzei acestea au interpretat și aplicat eronat prevederile Codului civil, lăsînd fără apreciere încălcările comise de către intimată și au emis hotărîri ilegale, aplicînd greşit la caz prevederile art. 14 şi 1398 CC, neîntemeiat dispunînd încasarea plăţii chiriei pentru arenda imobilului şi nu a terenului. 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Din actele pricinii rezultă că, decizia recurată cu recurs a fost pronunţată la 05 februarie 2015 (vol.II, f.d.135), iar recursul a fost depus la 17 aprilie 2015 (vol.II, f.d.147-156), însă la dosar nu există probe care să confirme faptul că, recurenta ar fi recepționat decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către ÎI ,,Chişenco Daria” a fost declarat în termen. La 04 mai 2015, în adresa ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a fost expediată copia recursului declarat de către ÎI ,,Chişenco Daria”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs (vol.II, f.d.161).

La 08 iunie 2015, ÎS „Gările şi Staţiile Auto" a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului declarat de către ÎI ,,Chişenco Daria” ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de ÎI ,,Chişenco Daria” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul este întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea parțială a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe, în partea admiterii acțiunii reconvenţionale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea se respinge.

În rest, decizia şi hotărîrea urmează a fi menținute. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este în drept, să admită recursul şi să caseze parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, Colegiul a stabilit că, la 03 octombrie 2001, Chişenco Antolie, în urma acordului Ministerului Transporturilor privind construcţia de chioşcuri comerciale pe teritoriul aferent al ÎS „Staţia de autobuze din Orhei” cu acordul şi autorizarea Primăriei or. Orhei a construit blocul cu nr. „C” – 1, situat în or. Orhei, str. Mihail Sadoveanu, 50 (vol.I, f.d.f.d.6,7), care la 15 mai 2008, a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Orhei ca proprietate comună după Chişenco Antolie şi Chişenco Daria, fiindu-i atribuit nr. cadastral 6401307.061.10.002 (vol.I, f.d.14).

Pentru utilizarea bunului imobil respectiv în activitatea comercială, Chişenco Antolie a primit autorizaţia de funcţionare nr. 78 din 17 iulie 2003 (vol.I, f.d.15). La 15 mai 2009, ÎI ,,Chişenco Daria” s-a adresat Primăriei or. Orhei cu o cerere privind prelungirea autorizaţiei de funcţionare (vol.I, f.d.16). Prin scrisoarea nr. 03-7a-861 din 27 mai 2009, Primăria or. Orhei i-a refuzat în admiterea cererii sus-indicate, pe motiv că, la cerere nu a fost anexat actul ce confirmă dreptul de deţinător asupra terenului (contractul de vînzare-cumpărare sau contractul de locaţiune funciară) (vol.I, f.d.17).

În acest context, ÎS „Gările şi Staţiile Auto" s-a adresat ÎI ,,Chişenco Daria” cu o cerere privind încheierea contractului de locaţiune asupra imobilului cu suprafaţa de 26,5 m.p., situat în r-nul Orhei, pe str. M.Sadoveanu, 50. 4 La rîndul său, la 14 iulie 2009, ÎI ,,Chişenco Daria” s-a adresat ÎS „Gările şi Staţiile Auto" cu o cerere privind încheierea contractului de arendă a terenului pe care se află bunul asupra căruia deţine dreptul de proprietate (vol.I, f.d.22,verso), însă solicitarea a rămas fără răspuns, motiv pentru care a sesizat instanţa de judecată cu prezenta acţiune.

Înaintînd cererea de chemare în judecată împotriva ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto”, reclamanta ÎI ,,Chişenco Daria” concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul său a prejudiciului în sumă de 200000 lei – drept urmare a constrângerii acesteia la încheierea contractului de locaţiune comercială (vol.I, f.d.f.d.4-5,204-205,229-230, vol.II, f.d.60-63). Prin cererea reconvenţională, pîrîta-reclamantă ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” în urma concretizării acţiunii, a solicitat obligarea ÎI ,,Chişenco Daria” la încheierea forţată a contractului de locaţiune a suprafeţei de 26,5 m.p., aflată pe teritoriul filialei Orhei a ÎS „Gările şi Staţiile Auto" de pe str. M. Sadoveanu, 50, or.

Orhei, încasarea venitului ratat în sumă de 34274,22 lei, pentru perioada de 47 luni de refuz a ÎI "Chişenco Daria" de a încheia contractul de locaţiune, cît şi cheltuielile de judecată (vol.I, f.d.35, vol.II, f.d.64- 67). Fiind investită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță, avînd ca obiect repararea prejudiciului cauzat, obligarea încheierii contractului de locaţiune şi încasarea venitului ratat, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii ÎI ,,Chişenco Daria” cu respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată și temeiniciei acțiunii reconvenționale a ÎS „Gările şi Staţiile Auto" cu admiterea acesteia parţial (vol.II, f.d.69). Concluziile primei instanţe, au fost apreciate ca fiind juste şi de către instanţa de apel (vol.II, f.d.135).

Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul consideră întemeiate criticile în partea admiterii acţiunii reconvenţionale, iar în partea respingerii cerinţelor ÎI ,,Chişenco Daria” ca neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluzia instanţelor ierarhic inferioare justă, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare. Cu referire la soluţia instanţelor de judecată la solicitarea pîrîtei – reclamante ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto”, invocată în cererea reconvenţională, privind obligarea încheierii contractului de locaţiune comercială, Colegiul judiciar consideră oportun de a reitera în prezenta speţă dispoziţiile art. 1 alin.alin.

(1) şi (2) Cod civil, care indică că, legislaţia civilă este întemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor. Persoanele fizice şi juridice sînt libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. Totodată, potrivit art. 667 alin. (2) Cod civil, obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu excepţia cazurilor cînd obligaţia de a contracta este prevăzută de prezentul cod, de lege sau dacă reiese dintr-o obligaţie asumată benevol.

Instanţele ierarhic inferioare nu au ţinut cont de aceste prevederi legale şi neîntemeiat au admis pretenția intimatei ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto”, or, nimeni nu poate fi forţat să între în raporturi contractuale şi nimeni nu poate forţa pe celălalt să 5 încheie un contract, deoarece, libertatea contractuală, consecinţa primară a autonomiei de voinţă se exprimă prin posibilitatea individului de a încheia sau nu un contract. În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, argumentele invocate de către recurentă în cererea de recurs cu privire la faptul că instanţele de judecată greşit au concluzionat despre necesitatea obligării ÎI „Chişenco Daria" de a încheia contrar voinţei sale contractul de locaţiune cu ÎS „Gările şi Staţiile Auto" asupra terenului amenajat cu suprafaţa de 26,5 m.p., situat în or.

Orhei, str. M.Sadoveanu, 50, sunt întemeiate şi urmează a fi admise, or, libertatea contractului este principiul fundamental care stă la baza codului civil. Dreptul părţilor de a determina liber dacă doresc să încheie un contract şi dacă da cu cine şi în ce condiţii să încheie acest contract constituie unul din elementele fundamentale ale unei economii de piaţă. Nici o normă constituţională nu garantează principiul libertăţii contractului. Însă, dispoziţiile constituţionale, în special cele ale articolului 126 care prevăd că statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător nu permit limitarea libertăţii contractuale în cazurile în care aceasta nu este necesar pentru asigurarea ordinii publice sau a altor interese majore ale societăţii, cu atît mai mult că, legea (art. 667 alin. (2) Cod civil) interzice autorităţilor statului să stabilească limite şi să impună condiţii părţilor unui contract.

Referitor la cerinţele ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto”, invocate în cererea reconvenţională, privind încasarea venitului ratat, Colegiul reiterează prevederile dispoziţiei art. 610 alin.alin. (1) şi (2) Cod civil, care prevăd că, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale. Iar potrivit art. 14 Cod civil, persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Dacă cel care a lezat o persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezată este în drept să ceară, pe lîngă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunţate este evident că instanţele de judecată inferioare, examinând pricina, au admis cerinţa ÎS „Gările şi Staţiile Auto" privind încasarea venitului ratat contrar prevederilor legale nominalizate. Or, ultima nu a probat acest venit, precum şi nu a demonstrat cum l-a ratat, iar invocarea prevederilor art. 1398 CC, nu au incidenţă la caz, deoarece reglementează temeiurile şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale. În concluzie, acţiunea reconvenţională depusă de către ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” împotriva ÎI ,,Chişenco Daria” privind obligarea încheierii contractului de locaţiune şi încasarea venitului ratat, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Cu referire la acţiunea iniţială privind încasarea din contul ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul ÎI „Chişenco Daria" a prejudiciului în sumă de 200000 lei, ca urmare a constrângerii acesteia la încheierea contractului de locaţiune comercială, Colegiul consideră că, aceasta corect a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 6 Într-adevăr, conform prevederilor art. 8 lit. f) Cod civil, drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sînt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. Drepturile şi obligaţiile civile apar în urma cauzării de prejudicii unei alte persoane.

Iar potrivit art.1398 CC RM cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu normele de etică şi morală.

Însă, aceaste norme nu pot constitui drept temei pentru admiterea acţiunii întru repararea prejudiciului cauzat în situaţia în care la caz lipsesc elementele necesare angajării răspunderii delictuale şi respectiv nu există condiţiile legale de încasare din contul ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” a prejudiciului pretins, or, pentru apariţia răspunderii delictuale este necesară componenţa delictului civil, existenţa cărui este condiţionată de existenţa în totalitate a prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului cauzal dintre fapta ilicită, prejudiciu şi vinovăţie, iar lipsa chiar şi a unui din aceste elemente, exclude răspunderea delictuală. Cît privește cererea recurentei ÎI „Chişenco Daria", privind încasarea cheltuielilor de judecată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă parţial.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC RM, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului, iar potrivit art. 82 CPC, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat şi din cheltuieli de judecare a pricinii. Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, la depunerea cererii de apel şi recurs, recurenta ÎI ,,Chişenco Daria” a achitat taxa de stat în sumă de 1536,81 lei, ceea ce se confirmă prin ordinele de încasare a numerarului nr. 29 din 24.07.2014 şi nr. G9S6-R000 din 10.04.2015 anexate la dosar (vol.II, f.d.f.d.

98,146). În acestă ordine de idei, instanţa de recurs ajunge la concluzia dispunerii încasării din contul ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul ÎI ,,Chişenco Daria” a sumei de 1536,81 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi recurs, or, conform art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Totodată, încasarea cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată urmează a fi respinsă, or, respingerea cererii iniţiale privind repararea prejudiciului cauzat, dictează necesitatea respingerii cererii respective.

Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanțe în partea 7 admiterii acţiunii reconvenţionale, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În rest, decizia şi hotărîrea urmează a fi menținute. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către ÎI ,,Chişenco Daria”.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 februarie 2014, în partea admiterii acţiunii reconvenţionale, cu pronunţarea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea reconvenţională depusă de către întreprinderea de stat ,,Gările şi Staţiile Auto” împotriva întreprinderii individuale ,,Chişenco Daria” privind obligarea încheierii contractului de locaţiune comercială şi încasarea venitului ratat, se respinge. În rest, decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Orhei din 24 februarie 2014, se menţin. Se încasează din contul ÎS ,,Gările şi Staţiile Auto” în beneficiul ÎI ,,Chişenco Daria” suma de 1536 (una mie cinci sute treizeci şi şase) lei 81 bani – cu titlu de cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat pentru depunerea cererii de apel şi recurs.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecători: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru Valentina Clevadî 8