2ra-2265/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Andronic dosarul nr. 2ra-2265/13 instanţa de apel – N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Garştea în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Veaceslav Garştea împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Veaceslav Garştea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 mai 2012, prin care a fost respinsă acţiunea constată: La 05 iulie 2011, Veaceslav Garştea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2007 a fost admisă integral acţiunea lui Veaceslav Garştea şi obligat Consiliul Municipal Chişinău să asigure cu spaţiu locativ de stat familia Garştea, constituită din 3 persoane (soţul - Garştea Veaceslav, soţia - Garştea Mihaela, fiica - Garştea Mădălina), conform normelor sanitare în mun. Chişinău. Menţionează că la 04 februarie 2008 în Oficiul de executare Centru a fost prezentat spre executare documentul executoriu nr. 3-3642/07, eliberat de Curtea de Apel Chişinău la 20 decembrie 2007, care până la data adresării în judecată cu prezenta cerere nu a fost executat, Consiliul Municipal Chişinău invocând drept motiv lipsa spaţiului locativ liber în mun.

Chişinău. Afirmă că drept urmare a neexecutării hotărârii judecătoreşti familiei Garştea, care continuă să locuiască la gazdă, i se încalcă dreptul constituţional la un trai decent, prevăzut în art. 47al Constituţiei, conform prevederilor căruia statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Susţine că încasarea de la Consiliul Municipal Chişinău a costului unui apartament cu 2 odăi în mun. Chişinău i-ar permite lui procurarea unui spaţiu locativ şi soluţionarea problemei locative. Solicită încasarea de la Consiliul Municipal Chişinău, în temeiul hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2007, a costului unui apartament cu 2 odăi în mun.

Chişinău. La 14 mai 2012 Veaceslav Garştea a mai depus o cerere, prin care a solicitat încasarea de la Consiliul Municipal Chişinău a sumei de 550000 lei, costul unui apartament cu 2 (două) odăi în mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 mai 2012 a fost respinsă acţiunea şi încasată de la Veaceslav Garştea în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 10000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de Veaceslav Garştea şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 martie 2013 Veaceslav Garştea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acţiunea.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi instanţa a interpretat eronat legea. Menţionează că conform art. 373 alin. (3) şi alin. (4) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în prima instanţă. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Consideră că această prevedere legală a fost ignorată de către Curtea de Apel Chişinău la emiterea deciziei din 29 ianuarie 2013, deoarece nu a verificat multilateral legalitatea hotărârii primei instanţe, în special lăsând fără vedere şi încasarea ilegală de la el a taxei de stat în mărime de 10000 lei, ceea ce a menţionat şi în cererea de apel din 21 iunie 2012. Astfel, a fost ignorat faptul că din start Judecătoria Centru prin hotărârea şi încheierea din 18 mai 2012 a încălcat prevederile art. 171 CPC, art. 26, alin. (4) CPC şi respectiv art. 6 CEDO.

Afirmă că cererea de chemare în judecată a depus-o la 06 iulie 2011. Prin demersul înaintat la: 14 mai 2012 a solicitat instanţei scutirea integrală de achitarea taxei de stat ţinând cont de faptul că are la întreţinere un copil minor, Mădălina Garştea, soţia nu lucra, unica sursă de existenţă a familiei fiind salariul lui, care nu-i permitea achitarea sumei stabilite de legislaţie în vederea plăţii taxei de stat pentru cererea de chemare în judecată. La şedinţa de judecată din 18 mai 2012, instanţa a admis demersul şi a dispus scutirea lui de la plata taxei de stat, drept urmare trecând la examinarea pricinii în fond. Susţine că luând cunoştinţă de hotărârea din 18 mai 2012, a aflat că instanţa a dispus şi încasarea de la el în beneficiul statului a taxei de stat în mărime de 10000 lei pentru acţiunea depusă.

Ulterior, luând cunoştinţă de materialele cauzei a depistat anexată la dosar şi încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 mai 2012, în care se indică că instanţa l-a scutit parţial de achitarea taxei de stat în mărime de 6500 lei, fără a indica termenul în care urmează să achite suma rămasă. Menţionează că despre scutirea parţială a taxei de stat nu a fost informat, deoarece ar fi contestat din start această încheiere, motivul fiind imposibilitate reală de a achita taxa de stat în mărimea fixată de instanţă. Indică că motivând soluţia, atât instanţa de apel, cât şi prima instanţă au trecut fără vedere faptul că obiectul acţiunii înaintate de către el este încasarea de la Consiliul Municipal Chişinău a costului unui apartament cu 2 odăi în mun.

Chişinău, care îi revine în baza hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2007 şi în temeiul art. 35 al Legii cu privire la poliţie. Dreptul de a se adresa cu o astfel de acţiune în instanţă conform regulilor generale stabilite de Codul de procedură civilă, precum şi faptul că astfel acţiunea dată nu va schimba obiectul şi natura hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2007 a fost recunoscut prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2011 menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 mai 2011. (f. d. 42-45) Consideră că instanţa eronat a motivat decizia prin prisma art. 123, alin. (2) CPC. Instanţa eronat a concluzionat că faptul constatării dreptului lui la spaţiu locativ este echivalent cu dreptul lui de a fi recompensat pentru nealocarea spaţiului sau de a primi un echivalent în formă bănească de la intimat în locul imobilului datorat.

Invocă că instanţa aplicând art. 123 alin. (2) CPC, concomitent s-a şi contrazis, deoarece a considerat legală soluţia primei instanţe de a respinge demersul Consiliului Municipal Chişinău cu privire la încetarea procesului în temeiul art. 265 alin. (b) CPC. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Veaceslav Garştea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Veaceslav Garştea, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Şi argumentul recurentului cu privire la încasarea ilegală de la el a taxei de stat în mărime de 10000 lei prin hotărârea primei instanţe urmează a fi apreciat critic, deoarece ultimul nu a contestat concomitent cu hotărârea primei instanţe din 18 mai 2012 şi încheierea instanţei din aceeaşi dată prin care a fost stabilită suma taxei de stat pentru judecarea pricinii în mărime de 16500 lei şi prin care a fost admisă parţial cererea lui cu privire la scutirea taxei de stat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Veaceslav Garştea ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Veaceslav Garştea se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea