3r-269/13 — Recunoaşterea ilegalităţii răspunsului şi compensarea cheltuielilor pentru medicamentele procurate

prima instanţă: A. Pahopol dosarul nr. 3r-269/13 DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Vladimir Tcacenco, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Tcacenco împotriva Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Dorin Recean cu privire la recunoaşterea ilegalităţii răspunsului şi compensarea cheltuielilor pentru medicamentele procurate, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, prin care cererea de chemare în judecată a fost restituită, c o n s t a t ă La 22aprilie 2013, Tcacenco Vladimir a depus cerere de chemare în judecată împotriva Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Dorin Recean cu privire la recunoaşterea ilegalităţii răspunsului şi compensarea cheltuielilor pentru medicamentele procurate.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 28 martie 2013, a expediat Ministrului Afacerilor Interne, Dorin Recean, cererea prealabilă în condiţiile art. 4 alin.(2) a Legii nr. 190-XIII din 19 iulie 1994, cu privire la petiţionare, la care la data de 20 aprilie 2013 a primit răspuns cu care nu este de acord. Consideră ilegal răspunsul pîrîtului, cît şi referirea ultimului la faptul că potrivit prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 362 din 03 aprilie2007, asistenţa medicală şi tratamentul balneosanatorial şi staţionar se acordă gratuit doar militarilor în serviciu, deoarece normele legale se aplică şi militarilor în rezervă (retragere), iar art. 16 Legii menţionate indică că, militarii prin contract care au fost trecuţi în rezervă (retragere), conform unuia din temeiurile prevăzute la alin.(8) art.15 din Legea cu privire la statutul militarilor, beneficiază de drepturile prevăzute la capitolele II şi III ale prezentului Regulament.

Cu referire la prevederile art. art. 4 şi 3 a Legii nr. 190-XIII, cu privire la petiţionare şi art. art. 1 şi 2 al Legii contenciosului administrativ, solicită recunoaşterea 1 ca fiind ilegal răspunsului Ministerului Afacerilor Interne al RM din 17 aprilie 2013, cu referire la faptul că asistenţa medicală şi tratamentul balneosanatorial şi staţionar se acordă gratuit doar militarilor în serviciu, deoarece acesta contravine prevederilor art. 16 din Hotărîrea Guvernului nr. 362. Totodată, solicită obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM, de a-i compensa cheltuielile pentru procurarea medicamentelor din farmacia Spitalului Ministerului Afacerilor Interne al RM Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, a fost restituită cererea de chemare în judecată lui Vladimir Tcacenco, fiindu-i explicat acestuia că este în drept să înainteze acţiunea respectivă conform competenţei la Judecătoria Centru mun.

Chişinău La 29 mai 2013, Vladimir Tcacenco a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii contestate şi remiterea cauzei la judecare în fond în prima instanţă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea primei instanţe, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Cu referire la prevederile art. 12 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ, consideră că instanţa urma să strămute pricina în instanţa competentă, dar nu să restituie cererea de chemare în judecată. Afirmă că instanţa neîntemeiat a examinat cauza în lipsa părţilor, fără a-i asculta opinia în acest sens, iar ca urmare, nu i-a apărat drepturile sale legală în conformitate cu normele legale.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii a fost expediată în adresa recurentului la 29 aprilie 2013 şi recepţionată de ultimul la 27 mai 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f. d. 7). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 mai 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă instanţa nu este competentă să judece pricina.

Din materialele dosarului rezultă că înaintînd acţiunea împotriva Ministrului Afacerilor Interne al RM, Dorin Recean, Vladimir Tcacenco a solicitat recunoaşterea ilegalităţii răspunsului Ministerului Afacerilor Interne al RM din 17 aprilie 2013, cu referire la faptul că asistenţa medicală şi tratamentul balneosanatorial şi staţionar se acordă gratuit doar militarilor în serviciu, deoarece acesta contravine prevederilor art. 16 din Hotărîrea Guvernului nr. 362, cît şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al 2 RM, de a-i compensa cheltuielile pentru procurarea medicamentelor din farmacia Spitalului Ministerului Afacerilor Interne al RM.

Reieşind din cerinţele invocate în acţiune, instanţa de recurs reţine că judecătorul primei instanţe justificat, cu referire la art. 170 alin. (1) lit. b) CPC, a restituit cererea de chemare în judecată, pe motiv că instanţa nu este competentă să judece pricina dată, or, art. 331 CPC (în vigoare la data de 30 noiembrie 2012), direct statuează că judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Iar, în conformitate cu art. 38 alin. (2) CPC, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Cu referire la dispoziţiile citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, prima instanţă corect i-a restituit cererea de chemare în judecată recurentului deoarece, Curtea de Apel Chişinău nu este competentă să examineze litigii ca primă instanţă.

În context, urmează de remarcat şi temeinicia reţinerii de judecătorul instanţei de apel, că competentă să judece cererea înaintată de Tcacenco Vladimir este judecătoria în a cărei rază teritorială se află pârâtul, explicîndu-i-se dreptul ultimului de a se adresa cu acţiunea în cauză Judecătoriei Centru mun. Chişinău, în a cărei rază teritorială se află pârâtul, conform prevederilor Codului de procedură civilă. Nu poate fi reţinut, argumentul recurentului precum că instanţa urma să strămute pricina instanţei competente şi să examineze pricina în prezenţa părţilor, deoarece potrivit art. 168 alin.(2) CPC, judecătorul care a primit cererea de chemare în judecată spre examinare verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de lege, iar potrivit art. 170 alin. 1 lit.(b) CPC, judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă instanţa nu este competentă să judece pricina, fără citarea participanţilor în proces.

Nu are relevanţă nici argumentul recurentului precum că Curtea de Apel Chişinău este competentă să examineze litigiul, conform prevederilor legii contenciosului administrativ, deoarece conform art.6 alin. (7) din Legea cu privire la actele legislative nr. 780 –XV din 27 decembrie 2001, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ reţine că modificările Codului de Procedură Civilă aplicate prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova sunt posterioare adoptării legii contenciosului administrativ, ceea ce justifică în speţă aplicarea prevederilor Codului de Procedură Civilă.

În acest context şi reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă ce examinează litigii de acest gen, competente de a judeca aceste pricini în primă instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, corect judecătorul Curţii de Apel Chişinău a explicat lui Tcacenco Vladimir că urmează să intenteze cu acţiunea în cauză în instanţa de drept comun de la sediul organului de administraţie al pîrîtului. Prin urmare, instanţa de recurs respinge critica formulată în recurs cu referire la ilegalitatea încheierii atacate, deoarece aceasta a fost adoptată cu respectarea şi aplicarea corectă a legislaţiei procedurale.

3 Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul, că argumentele invocate în recurs sunt neîntemeiate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea deciziei primei instanţe. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Tcacenco Vladimir. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vladimir Tcacenco împotriva Ministrului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Dorin Recean cu privire la recunoaşterea ilegalităţii răspunsului şi compensarea cheltuielilor pentru medicamentele procurate.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Tamara Chişca-Doneva 4