2ra-2726/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: Z. Aramă dosarul nr. 2ra-2726/13 instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Doga, A. Pahopol ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Ciocoi şi Elenei Ciocoi împotriva Marianei Ciocoi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 prin care apelul declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 20 august 2012, c o n s t a t ă La 23 martie 2012 Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena au depus cerere de chemare în judecată împotriva Marianei Ciocoi cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanţii feciorul şi mama au indicat că pârâta Ciocoi Mariana, a.n. 18 septembrie 1977, a fost în căsătorie cu fratele şi, respectiv, fiul Ciocoi Ion, având din căsătorie trei copii minori. Între soţii Ciocoi Mariana şi Ciocoi Ion au fost frecvente certurile şi neînţelegerile, ei având relaţii tensionate, la 26 septembrie 2009 Ciocoi Mariana în cadrul unei certe l-a omorât pe soţul ei prin înjunghierea cu cuţit, pe fapta respectivă fiind pornită urmărirea penală în baza art. 145 alin. (1) Cod Penal – omor intenţionat.

Prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 13 decembrie 2010 (dosar penal nr. 1- 47/10), menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 martie 2011 şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 octombrie 2011, Ciocoi Mariana a fost recunoscută vinovată în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 146 Cod Penal – omorul săvârşit în stare de afect, fiindu-i stabilită o pedeapsă patru ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei şi numirea unui termen de probă de trei ani, fiind dispusă neexecutarea pedepsei aplicate cu condiţia nesăvârşirii de infracţiuni în perioada de probă. Menţionează reclamanţii că în pofida vinovăţiei sale în comiterea infracţiunii odioase, pârâta Ciocoi Mariana niciodată nu a vizitat părinţii şi fraţii defunctului Ciocoi Ion în vederea cererii de scuze, nu a fost la înmormântarea soţului şi nici nu a contribuit la funeraliile dânsului.

Pretind că pârâta le-a cauzat prejudicii materiale compuse din cheltuielile de asistenţă juridică achitate pentru onorariile avocaţilor pe parcursul reprezentării în cadrul cauzei penale şi prezentei pricine civile, dar şi o imensă daună morală reprezentată prin pierderea rudei apropiate omorâte cu vinovăţie de către Mariana Ciocoi. Indică reclamanţii că şi-au pierdut încrederea în viitor din motivul decesului fratelui şi, respectiv, fiului, precum şi nu pot reveni la viaţa normală nici până astăzi. Consideră că sunt îndreptăţiţi la repararea din contul pârâtei a daunelor morale şi materiale cauzate prin comiterea infracţiunii de omor a lui Ciocoi Ion. Solicită reclamanţii încasarea în beneficul său de la Mariana Ciocoi a sumei de 1 000 lei prejudiciu material, 300 000 prejudiciu moral şi cheltuieli de asistenţă juridică în prezenta cauză.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 20 august 2012 acţiunea a fost admisă parţial şi încasată de la Ciocoi Mariana în beneficiul lui Valentin Ciocoi şi Elenei Ciocoi suma de 17 000 cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 apelul declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 20 august 2012. La 23 mai 2013, Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe cu emiterea unei decizii noi de admitere integrală a acţiunii în latura reparării prejudiciului moral.

Recurenţii în motivarea recursului au indicat că la soluţionarea pricinii instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material, apreciind arbitrar probele prezente la materialele pricinii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, în vigoare la momentul pronunţării deciziei instanţei de apel, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC în redacţia Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia redactată a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 noiembrie 2012 a fost expediată în adresa recurenţilor în baza solicitării lor la 29 aprilie 2013, fiind recepţionată la 02 mai 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen. La 03 iulie 2013 în adresa intimatei Marianei Ciocoi a fost expediată copia recursului declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă intimata nu şi-a valorificat dreptul 2 procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, admisibilitatea recursului examinându-se astfel în lipsa acesteia. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. În conformitate cu art. 219 alin. (2) pct. (4) CPP, persoanele fizice şi juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit prin acţiunile interzise de legea penală 3 pot înainta o acţiune civilă privitor la despăgubire prin repararea prejudiciului moral. Conform art. 1422 alin. (1) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Potrivit art. 1423 al aceluiaşi Cod, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate. Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copia de pe sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 13 decembrie 2010 (dosar penal nr. 1-47/10), copia de pe decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 martie 2011, copia de pe decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12 octombrie 2011, precum şi din declaraţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă că intimata-pârâtă Ciocoi Mariana la 26 septembrie 2009, fiind în stare de afect survenit în mod subit, în timpul certei şi bătăii cu soţul Ciocoi Ion aflat în stare de ebrietate alcoolică, a comis infracţiunea prevăzută de art. 146 Cod Penal – omorul săvârşit în stare de afect, omorându-l pe Ciocoi Ion prin înjunghiere.

Potrivit adeverinţelor nr.437 şi nr. 439 din 16 mai 2012 eliberate de către Primăria s. Mihailovca r. Cimişlia, certificatului nr. 533 din 21 iunie 2012 eliberat de către Primăria s. Mihailovca r. Cimişlia şi extrasului privind gospodăria familiei, intimata-pârâtă Mariana Ciocoi are la întreţinere trei copii minori – Ciocoi Maxim (a.n. 28 martie 1998), Ciocoi Carolina (a.n. 24 mai 2000) şi Ciocoi Adrian (a.n. 15 februarie 2006), activează în funcţia de dereticătoare la Liceul teoretic din s. Mihailovca r. Cimişlia având un salariu lunar de 700 lei şi nu dispune de bunuri imobiliare pe teritoriul localităţii sub forma cotei de teren echivalent.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră justă concluzia instanţelor ierarhic inferioare privind admiterea parţială a acţiunii lui Valentin Ciocoi şi Elenei Ciocoi împotriva Marianei Ciocoi, încasând în beneficiul acestora suma de 17 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, suma pretinsă de 300 000 lei fiind una exagerată la cazul pricinii.

Instanţa de recurs accentuează că la determinarea cuantumului prejudiciului moral cauzat prin săvârşirea cu vinovăţie a infracţiunii, urmează să se respecte criteriul echităţii, care presupune că despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raţionale şi echitabile, şi nicidecum exagerate, adică trebuie stabilite în aşa fel încît să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat, astfel să fie menţinut echilibrul între daunele pricinuite, suma acordată şi statutul social al persoanei vătămate. 4 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că pierderea fratelui şi feciorului în mod cert i-a cauzat intimaţilor-reclamanţi o daună morală esenţială şi considerabilă, nefiind posibilă recuperarea definitivă a acesteia, însă pretinsa încasare de sume financiare vădit exagerate din contul cumnatei.

şi, respectiv, nurorii vinovate de omor, nu este susceptibilă calificării sub forma unui remediu rezonabil şi acceptabil al compensării prejudiciului nematerial al rudelor defunctului. Deci, este neîntemeiat argumentul recurenţilor Valentin Ciocoi şi Elenei Ciocoi privind încasarea de către instanţele ierarhic inferioare a unei sume cu titlu de daună morală vădit necorespunzătoare circumstanţelor pricinii şi excesiv de mică în raport cu dauna morală realmente suportată de dânşii, precum şi cu gradul de vinovăţie al intimatei Marianei Ciocoi. Alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ciocoi Valentin şi Ciocoi Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5