2rh-241/13 — Partajarea în natură a imobilului

prima instanţă: L. Ouş dosarul nr. 2rh-241/13 instanţa de apel: M. Ciugureanu T. Micu, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Ion Stoian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Sitişco împotriva lui Ion Stoian şi Ludmila Bacalo cu privire la partajarea în natură a imobilului, instalarea în apartament, înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ, evacuarea şi repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a lui Ion Stoian şi a Mariei Bacalo împotriva Mariei Sitişco, Agenţiei teritoriale Chişinău a Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat al Republicii Moldova, Biroului notarial „Eugenia Lupaşco”, Biroului notarial „Alexandra Vidraşcu” şi Oficiului cadastral teritorial Chişinău cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2010, prin care a fost respins recursul declarat de către Ion Stoian şi au fost menţinute decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2009 şi hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 18 aprilie 2005,

c o n s t a t ă: La 01 noiembrie 2000, Maria Sitişco a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Stoian cu privire la partajarea în natură a imobilului. În motivarea acţiunii reclamanta Maria Sitişco a indicat că până la instalarea lui Ion Stoian în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, chiriaş principal al acestuia a fost mătuşa sa, Zinaida Andrieş. Pârâtul, care îi este unchi, şi-a înregistrat viza de reşedinţă în apartamentul respectiv, devenind chiriaşul principal, iar Zinaida Andrieş - membru al familiei chiriaşului. Conform hotărârii Comisiei pentru privatizarea fondului locativ din mun. Chişinău nr. 11 din 02 martie 1994, apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru, 5, mun.

Chişinău a fost privatizat de către pârât împreună cu Zinaida Andrieş, în urma căreia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, care a fost autentificat notarial şi înregistrat doar pe numele pârâtului. La 02 august 1999, Zinaida Andrieş a autentificat la Biroul notarial „Eugenia Lupaşcu” testamentul, prin care i-a testat întreaga sa avere. La 13 noiembrie 1999, aceasta a decedat, iar la 26 aprilie 2000, ea s-a adresat cu o cerere la notar pentru acceptarea succesiunii. La 24 august 2000, Biroul notarial „Alexandra Vidraşco” i-a eliberat certificatul de moştenitor testamentar, înregistrat sub nr. 14047, asupra 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun.

Chişinău, care a fost înregistrat la OCT Chişinău. În pofida faptului că din anul 2000 este proprietara a 1/2 cotă-parte din apartamentul în litigiu, pârâtul îi creează obstacole în instalarea cu traiul şi utilizarea apartamentului. Toate încercările de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă cu pârâtul, care îi este unchi, nu au dat nici un rezultat pozitiv. De alt spaţiu locativ nu dispune şi din cauza pârâtului a fost nevoită să închirieze un apartament pentru a locui cu familia, achitând lunar 65 dolari SUA. Prin urmare, solicitată partajarea în natură a apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău.

Ulterior, Ion Stoian a depus o cerere reconvenţională împotriva Mariei Sitişco, Agenţiei teritoriale Chişinău a Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat al RM, Biroului notarial „Eugenia Lupaşco”, Biroului notarial „Alexandra Vidraşcu” şi OCT Chişinău cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar. În motivarea acţiunii reconvenţionale pârâtul Ion Stoian a indicat că la rugămintea rudelor Petru Andrieş şi Zinaida Andrieş s-a instalat cu traiul în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, iar după decesul lui Petru Andrieş, a fost perfectat contul nominal al apartamentului pe numele său, devenind chiriaşul principal al locuinţei în litigiu, pe care în anul 1994 a privatizat-o de unul singur.

Zinaida Andrieş nu a participat la privatizare, nu a semnat nici un document la Agenţia de privatizare, astfel, el a devenit unicul proprietar al imobilului. Deoarece Zinaida Andrieş nu a participat la privatizarea apartamentului, costul total la privatizare a fost achitat de către el singur, luându-se în consideraţie vechimea în muncă, a achitat adăugător suma de 36 lei, contractul de privatizare a fost perfectat numai pe numele lui. Consideră că la privatizarea apartamentului au fost falsificate documentele, iar el nu a ştiut despre aceasta. De asemenea, a mai indicat că la întocmirea testamentului nu a fost respectată legislaţia în vigoare, deoarece în testament este indicat că Zinaida Andrieş este analfabetă, însă ea ştia a citi şi a scri, tot timpul primea pensia şi singură se semna pentru aceasta, chiar în ziua când a fost autentificat testamentul, ea a primit pensia şi s-a semnat.

Consideră că Maria Sitişco a dus-o în eroare pe Zinaida Andrieş pentru ca să-i testeze ei averea, a acţionat pe ascuns, folosindu-se de alte persoane. Prin urmare, solicită declararea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 16 iunie 1994, a testamentului din 02 august 1999 şi a certificatului de moştenitor testamentar din 24 august 2000, eliberat pe numele Mariei Sitişco, ca nule. Maria Sitişco a depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat instalarea în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun.

Chişinău, stabilirea modului de folosire a acestuia, prin atribuirea ei în folosinţă a odăii locative cu suprafaţa de 16,6 m.p., iar lui Ion Stoian – a odăii locative cu suprafaţa de 10,7 m.p., coridorul, bucătăria şi baia să fie lăsate în folosinţă comună şi obligarea pârâtului să nu-i creeze obstacole în folosirea spaţiului locativ (f. d. 101, 102). Ulterior, Maria Sitişco a mai depus o cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat instalarea ei împreună cu membrii familiei sale în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, încasarea de la Ion Stoian şi Ludmila Bacalo în mod solidar a cheltuielilor suportate pentru achitarea serviciilor comunale începând cu 01 septembrie 2001 şi închirierea unei alte locuinţe în sumă de 2080 dolari SUA şi evacuarea lor din apartamentul în litigiu.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 aprilie 2005 acţiunea iniţială a fost admisă parţial, a fost stabilit modul de folosire a apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, proprietate comună pe cote-părţi între coproprietarii Ion Stoian şi Maria Sitişco, atribuindu-i lui Ion Stoian în folosinţă odaia locativă cu suprafaţa de 16,6 m.p. şi loggia cu suprafaţa de 4,2 m.p., iar Mariei Sitişco - odaia locativă cu suprafaţa de 10,7 m.p. şi loggia cu suprafaţa de 4,2 m.p. Coridorul, bucătăria şi baia au fost lăsate în folosinţă comună. Ludmila Bacalo a fost evacuată din odaia locativă cu suprafaţa de 10,7 m.p. şi loggia cu suprafaţa de 4,2 m.p. din apartamentul nr.1 din str. P. Zadnipru,5, mun.

Chişinău. A fost instalată Maria Sitişco cu membrii familiei sale în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, obligându-i pe Ion Stoian şi Ludmila Bacalo să nu-i crea obstacole în folosinţa şi realizarea dreptului de proprietate asupra cote-părţi ce-i aparţine cu drept de proprietate din apartamentul nr. 1 din str.P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, iar în rest acţiunea a fost respinsă. Acţiunea reconvenţională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 iunie 2005 a fost respins apelul declarat de către Maria Sitişco, admis apelul declarat de către Ion Stoian, casată parţial hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acţiunea reconvenţională şi au fost recunoscute nule testamentul din 02 august 1999 şi certificatul de moştenitor testamentar din 24 august 2000 şi a fost respinsă acţiunea iniţială cu privire la stabilirea modului de folosire a spaţiului locativ, evacuarea Ludmilei Bacalo din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ, instalarea în apartament şi înlăturarea obstacolelor în folosinţa şi realizarea dreptului de proprietate. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07 decembrie 2005 a fost admis recursul declarat de către Maria Sitişco, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 martie 2006 a fost respins apelul declarat de către Maria Sitişco, admis apelul declarat de către Ion Stoian, casată parţial hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea reconvenţională şi au fost recunoscute nule testamentul din 02 august 1999 şi certificatul de moştenitor testamentar din 24 august 2000 şi a fost respinsă acţiunea iniţială cu privire la stabilirea modului de folosire a spaţiului locativ, evacuarea Ludmilei Bacalo din locuinţă fără acordarea altui spaţiu locativ, instalarea în apartament şi înlăturarea obstacolelor în folosinţa şi realizarea dreptului de proprietate.

În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 septembrie 2006 a fost admis recursul declarat de către Maria Sitişco, casată integral decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel, de un alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2009 au fost respinse apelurile declarate de către Ion Stoian şi Maria Sitişco şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2010 a fost respins recursul declarat de către Ion Stoian şi au fost menţinute decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 aprilie 2011 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Ion Stoian ca fiind inadmisibilă.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către Ion Stoian ca fiind inadmisibilă. La 29 iunie 2013, Ion Stoian a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, cerând admiterea acesteia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Revizuientul Ion Stoian, în motivarea cererii de revizuire, a invocat drept temei al declarării revizuirii art. 449 lit. c) CPC, menţionând că prezintă probe noi, pe care Maria Sitişco nu a putut să le falsifice şi, anume, anume, copia cărţii de imobil, în care a fost indicată viza sa de reşedinţă; copia buletinului de identitate seria A 48039653 din 09 septembrie 1998; extrasul din fişa de evidenţă nr. 3701 din 25 martie 1992, conform căruia el este chiriaşul principal al apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun.

Chişinău; contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 16 iunie 1994, prin care se confirmă că apartamentul a fost privatizat de către el; certificatul nr. 1366 din 11 iulie 2006, eliberat de către OCT Chişinău, prin care se confirmă că el este înregistrat în apartamentul nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate privată din 16 iunie 1994; hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 14 decembrie 2007, prin care s-a stabilit că la 09 aprilie 1994, în baza contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 16 iunie 1994, el a devenit singurul proprietar al apartamentului menţionat şi a fost declarată nulă hotărârea Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe nr. 11 din 02 martie 1994 în privinţa includerii Zinaidei Andrieş ca participant la privatizarea apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, cu excluderea acesteia din fişa de evidenţă a locuinţei, hotărârea devenind definitivă şi irevocabilă la 01 martie 2012, prin decizia Curţii de Apel Chişinău şi certificatul Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale nr. 033827 din 19 martie 2013, prin care se confirmă că în baza datelor sistemului informaţional „Privatizarea locuinţelor” al Consiliului mun.

Chişinău, la privatizarea apartamentului nr. 1 din str. P. Zadnipru,5, mun. Chişinău, în conformitate cu hotărârea nr. 11/03 din 02 martie 1994 a Comisiei municipale de privatizare a fondului de locuinţe Chişinău, a participat Ivan Ivanovici Stoian (una persoană). În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată, nu a fost modificat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor în instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele motive. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexându-se probele ce le confirmă.

La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. c) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia cărţii de imobil, copia buletinului său de identitate, extrasul din fişa de evidenţă nr. 3701 din 25 martie 1992, contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 16 iunie 1994, certificatul nr. 1366 din 11 iulie 2006, eliberat de către OCT Chişinău, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 14 decembrie 2007 şi certificatul nr. 033827 din 19 martie 2013, eliberat de către Direcţia generală economie, reforme şi relaţii patrimoniale. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. c) CPC, or, ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, ci a citat dispoziţii procedurale, care la momentul depunerii cererii de revizuire nu mai instituie temeiul invocat, fapt ce indică la netemeinicia cererii de revizuire.

Aici, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că cererea de revizuire a fost depusă de către Ion Stoian la 20 iunie 2013, când deja erau în vigoare modificările operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, drept urmare a căror în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. În acest context, instanţa remarcă că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Prin urmare, având în vedere că revizuentul Ion Stoian în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, iar admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ion Stoian împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 mai 2010 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Sitişco împotriva lui Ion Stoian şi Ludmila Bacalo cu privire la partajarea în natură a imobilului, instalarea în apartament, înlăturarea obstacolelor în folosirea spaţiului locativ, evacuarea şi repararea prejudiciului material şi la cererea reconvenţională a lui Ion Stoian şi a Mariei Bacalo împotriva Mariei Sitişco, Agenţiei teritoriale Chişinău a Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat al Republicii Moldova, Biroului notarial „Eugenia Lupaşco”, Biroului notarial „Alexandra Vidraşcu” şi Oficiului cadastral teritorial Chişinău cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată,

a testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Valentina Clevadî Ion Corolevschi