2ra-2326/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: Gh. Gorun dosarul nr. 2ra-2326/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Compania internaţională de asigurări „Asito” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elizavetei Sobolevscaia împotriva Companiei internaţionale de asigurări „Asito” societate pe acţiuni cu privire repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Compania internaţională de asigurări „Asito” societate pe acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 26 iulie 2012, c o n s t a t ă: La 02 martie 2012, Elizaveta Sobolevscaia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 05 mai 2011, între pârât şi ea a fost încheiat contractul de asigurare nr. 03/04.05.11 a casei şi conţinutului ei din str. Miciurin,2, or. Ghidighici, mun. Chişinău. Obiectul contractului a constituit interesele patrimoniale ale asiguratului legate de recuperarea, în ordinea stabilită, a pagubei în caz de deteriorare sau distrugere a bunurilor asiguratului. Conform pct. 3.1 din contract, faptul confirmării prejudiciului cauzat de deteriorare sau distrugere a bunurilor asiguratului provocate de scurgerea de apă din rezervoare este considerat caz asigurat. Menţionează că la 04 mai 2011, ea a achitat prima de asigurare în sumă de 1017 lei pentru o perioadă de un an, începând cu 05 mai 2011 pînă la 05 mai 2012 şi i-a fost eliberată de către pârât poliţa standard de protecţie a casei şi conţinutului ei.

Susţine că în dimineaţa zilei de 06 decembrie 20012, în casa de locuit din str. Miciurin,2, or. Ghidighici, a depistat că în sistemul de încălzire de la etajul 2 era crăpat un robinet. Ca rezultat al scurgerii de apă, a fost inundat podul dintre etajul nr. 1 şi nr. 2, de pe care a căzut tencuiala, s-au desprins tapetele de pe pereţi. La 08 decembrie 2011, ea a depus la CIA „Asito” SA o cerere, prin care a informat despre cazul dat şi a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare. Afirmă că pârâtul a fost examinat cazul cu ieşirea la faţa locului, însă au considerat de cuviinţă să nu-i achite despăgubirea de asigurare. În scopul stabilirii cauzelor incidentului şi a cuantumului prejudiciului, la 20 ianuarie 2012, a fost efectuată o expertiză, prin care s-a stabilit că inundaţia a avut loc ca rezultat al deteriorării robinetului şi suma necesară pentru restabilirea podului şi a pereţilor constituie 17996,72 lei.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a despăgubirii de asigurare în sumă de 17996,92 lei, a cheltuielilor pentru efectuarea expertizei în sumă de 700 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică şi a taxei de stat în sumă de 560,88 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 iulie 2012 acţiunea a fost admisă şi a fost încasat din contul CIA „Asito” SA în beneficiul Elizavetei Sobolevscaia suma de 17996,92, cu titlu de despăgubiri, 700 lei, cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei şi taxa de stat în sumă de 560,88 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către CIA „Asito” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 19 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, CIA „Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi restituirea pricinii spre rejudecare în primă instanţă. Recurentul CIA „Asito” SA, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile judecătoreşti, deoarece au fost emise cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Instanţele judecătoreşti nu au dat apreciere motivelor şi probelor prezentate de către recurent, ceea ce a dus la soluţionarea greşită a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către CIA „Asito” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul CIA „Asito” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Companiei internaţionale de asigurări „Asito” societate pe acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi