2ra-3376/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – A. Miron dosarul nr. 2ra-3376/13 instanţa de apel – N. Budăi, A. Nogai. I. Muruianu ÎNCHEIERE 17 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Parascovia Carp, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Parascoviei Carp împotriva Companiei Internaţionale de Asigurări ,,Asito” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Parascovia Carp şi menţinută hotărârea Judecătorie Rîşcani mun.

Chişinău din 27 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie, constată: La 09 februarie 2012 Carp Parascovia a depus cerere de chemare în judecată împotriva CIA ,,Asito” SA cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că conform poliţei standard de protecţie a casei nr. 1459067885 din 11 noiembrie 2007, s-a stabilit că suma de asigurare pentru oricare daună asupra casei de locuit situat în or. Căuşeni, str. Păcii, 43 constituie 154330 lei. Menţionează că în urma ploilor torenţiale din 2007-2008, casa sa simţitor a fost deteriorată, din care cauză a fost în imposibilitate să locuiască în ea. Susţine că pârâtul a apreciat suma prejudiciului cauzat în mărime de 2259,46 lei, sumă cu care reclamanta nu este de acord, indicând în acest sens că în actul de deteriorare şi devizul de reparaţie nu sunt indicate toate distrugerile care au avut loc în urma inundaţiilor.

Pretinde prin prezenta acţiunea la încasarea a 50% din suma de asigurare, şi anume a sumei de 77165 lei. Solicita încasarea sumei de asigurare asupra casei de locuit situată în or. Căuşeni, str. Păcii, 43 în mărime de 77165 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 27 septembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de către Carp Parascovia şi menţinută hotărârea primei instanţe. 1 În susţinerea soluţie sale instanţele s-au referit la prevederile art. 267, 271 şi 272 Cod civil, constatînd că la 11 noiembrie 2007, CIA „Asito” SA şi Carp Parascovia au încheiat contractul de asigurare a casei şi conţinutului ei, care se află pe adresa or.

Căuşeni, str. Păcii 43, iar la data de 05 septembrie 2008, ultima a informat Compania despre producerea cazului asigurat şi anume, că în rezultatul ploilor a fost deteriorat un perete casei sale şi căzută gresia. Ca urmare, la data de 25 septembrie 2008 a fost perfectat procesul-verbal de constatare şi evaluare a daunelor cauzate construcţiilor deteriorate, în baza căruia a fost calculat cuantumul prejudiciului, iar la 13 octombrie 2008, prin ordonanţa de plată a fost propusă spre achitare reclamantei despăgubirea de asigurare în sumă de 2259 lei, care nu a fost ridicată de ultima.

La fel instanţele au concluzionat că, Carp Parascovia a omis termenul de prescripţie pentru apărarea drepturilor sale, care au apărut la momentul emiterii Ordonanţei de plată, la 13 octombrie 2008, dînsa cunoscînd despre existenţa ei şi refuzînd ridicarea sumei cu care nu a fost de acord, cu toate acestea a înaintat acţiunea în judecată doar la data de 09 februarie 2012. La 10 iulie 2013 Carp Parascovia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, repunerea în termenul de prescripţie şi transmiterea pricinii la rejudecare în instanţa de fond, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă dezacordul cu hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, considerându-le neîntemeiate, la caz nefiind constatate şi elucidate circumstanţele esenţiale ale pricinii, concluziile instanţelor de judecată fiind în contradicţie cu circumstanţele cauzei. Susţine că instanţele inferioare greşit au constatat că termenul de prescripţie a început a curge la data emiterii Ordonanţei de plată din 13 octombrie 2008, indicând în acest sens că dânsa şi-a exprimat dezacordul cu suma propusă spre despăgubire, încercând să soluţioneze incidentul pe cale amiabilă. Consideră că instanţele nejustificat au constatat că a dânsa a semnat procesul verbal de constatare şi evaluare a daunelor cauzate construcţiilor deteriorate, fără a înainta careva obiecţii în acest sens, or, dînsa şi-a exprimat dezacordul cu acesta, prin depunerea plîngerii în Procuratura Căuşeni şi Procuratura Generală.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Carp Parascovia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Parascovia Carp asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Parascovia Carp ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Parascoviei Carp se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 3