2ra-1990/13 — Declararea nulă a actelor juridice

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-1990/13 Judecător: V. Clima Curtea de Apel Chuşinău Judecători: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii: Tatiana Răducanu, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Covaliov Natalia în interesele lui Dugari Leonid, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Dugari Leonid împotriva lui Dodi Alexandru privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărarea a încărcătorului auto şi restituţia civilă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, CONSTATĂ : La 05 februarie 2010, Dugari Leonid a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dodi Alexandru, privind declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărarea a încărcăturii auto şi restituţia civilă.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 25 noiembrie 2008, a procurat de la Dodi Alexandru încărcătorul auto Record la preţul de 6 000 euro. Achitarea preţului bunului procurat în mărime de 6 000 euro se confirmă prin recipisele din 05 noiembrie 2008 şi 25 noiembrie 2008, semnate de către Dodi Alexandru. La momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare, Dodi Alexandru l- a asigurat că, anul producerii bunului este anul 2005, iar masa de ridicare este de 1 500 kg. Încărcătorul auto Record a fost procurat pentru a fi folosit la SRL „Paper Intercom”, la descărcarea rolelor de hîrtie din vagoane, însă acesta nu poate efectua astfel de lucrări, deoarece masa de ridicare este de 1 250 kg, dar nu de 1500 kg, după cum s-a confirmat la încheierea contractului de vînzare-cumpărare.

La adresarea lui Dodi Alexandru de a restitui preţul bunului, ultimul nu răspunde la telefonul mobil şi este imposibil de a fi găsit. Astfel, reclamantul a fost nevoit să efectueze lucrări de reparaţie în sumă de 5 486 lei şi să achite 2 220 lei, plata pentru 5 zile pentru staţionarea vagoanelor nedescărcate la gara feroviară din mun. Chişinău. Consideră reclamantul că, contractul de vînzare-cumpărare a încărcătorului auto Record urmează a fi declarat nul, deoarece a fost încheiat din cauza unei erori care are o însemnătate esenţială şi se referă la calităţile obiectului care sunt anul producerii şi aptitudinea de a servi destinaţiei avute în vedere. Dacă ar fi cunoscut 1 la încheierea contractului că anul producerii bunului nu este anul 2005, iar greutatea de ridicare este de 1 250 kg, dar nu de 1 500 kg, actul nu s-ar fi încheiat, deoarece bunul nu poate fi întrebuinţat conform destinaţiei.

Pe parcursul examinării cauzei, Dugari Leonid şi-a concretizat cerinţele, solicitînd exclusiv declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a încărcătorului auto Record încheiat între Dodi Alexandru şi Dugari Leonid la 25 noiembrie 2008, cu întoarcerea părţilor la poziţia iniţială prin transmiterea bunului lui Dodi Alexandru şi restituirea lui Dugari Leonid a preţului bunului în mărime de 6000 euro şi compensarea de la Dodi Alexandru în beneficiul lui Dugari Leonid a cheltuielilor judiciare de plată a taxei de stat în mărime de 500 lei şi a cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în mărime de 2 204 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 05 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă, s-a declarat nul contractul de vînzare-cumpărare ce are ca obiect încărcătorul auto de model „Record”, încheiat la 25 noiembrie 2008 între Dugari Leonid în calitate de cumpărător şi Dodi Alexandru în calitate de vînzător.

A fost dispusă restituţia civilă prin transmiterea de către Dugari Leonid în posesia lui Dodi Alexandru a încărcătorului auto de model „Record”; încasarea de la Dodi Alexandru în beneficiul lui Dugari Leonid a sumei de 6 000 euro, în lei moldoveneşti conform ratei oficiale de schimb din data executării. A fost încasat de la Dodi Alexandru în beneficiul lui Dugari Leonid cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 500 lei şi de expertiză în mărime de 2 204 lei, iar în total cheltuieli de judecată în sumă de 2 704 lei. A fost încasat de la Dodi Alexandru în beneficiul statului taxa de stat suplimentară în sumă de 2 681,30 lei. La 28 decembrie 2012, Dodi Alexandru a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de Dodi Alexandru, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 05 decembrie 2012, cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. În suportul concluziei sale au fost indicate prevederile art. 575, 753, 763, 765, 772, 783 din Codul civil, menţionînd că circumstanţele stabilite denotă netemeinicia cerinţelor înaintate de reclamant.

Instanţa de apel a menţionat că, conform contractului de vînzare-cumpărare, termenul de garanţie al încărcătorului auto constituia trei luni din momentul încheierii tranzacţiei, însă Dugari Leonid a efectuat lucrări de reparaţie peste termenul de garanţie, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 66 din 05 octombrie 2009, factura fiscală din 22 septembrie 2009 şi prin ordinul de plată nr. 77 din 11 septembrie 2009 şi datează cu perioada septembrie-octombrie 2009. Totodată, a fost constatat, că odată ce la momentul încheierii tranzacţiei, părţile în contract nu au convenit asupra anului fabricării bunului, capacităţii de ridicare a acestuia, în recipisă nefiind specificate caracteristicele concrete ale bunului procurat la care pretinte cumpărătorul, acţiunea reclamantului nu poate fi admisă.

Or, cumpărătorul la alegerea sa şi pe riscul propriu a procurat un încărcător auto utilizat anterior, care corespunde destinaţiei stabilite în contract; corespunde utilizării obişnuite şi 2 prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la bunuri de acelaşi fel şi pe care cumpărătorul le poate aştepta ţinînd cont de felul bunului. Bunul era lipsit de vicii materiale ascunse, fapt ce se demonstrează prin perioadă lungă de timp în care Dugari Leonid a folosit bunul, cît şi prin faptul că acesta a avut posibilitatea să-l examineze pînă la încheierea tranzacţiei, deoarece viciile invocate puteau fi depistate în mod vizibil, verificate uşor chiar şi fară implicarea specialiştilor în domeniu.

La caz, instanţa de apel a ajuns la concluzia, că conform contractului de vînzare-cumpărare din 25 noiembrie 2008 termenul de garanţie a fost stabilit pentru o perioadă de trei luni, această perioadă expirînd la 25 februarie 2009, bunul vîndut fiind lipsit de careva vicii materiale sau de altă natură în momentul predării acestuia, fapt ce se demonstrează prin folosirea acestuia cu succes conform destinaţie pe o perioadă de circa un an, fară a fi înainte careva pretenţii în adresa lui Dodi Alexandru. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 11 aprilie 2013, Dugari Leonid prin intermediul avocatului Covaliov Natalia, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 05 decembrie 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel s-a bazat doar pe circumstanţele indicate în cererea de apel, iar recurentului nu i s-a acordat termenul solicitat pentru a prezenta contraargumente la cele invocate. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei.

În viziunea recurentului, bunul cumpărat a fost cu viciu, iar contractul de vînzare-cumpărare este lovit de nulitate din acest motiv. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

3 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de avocatul Covaliov Natalia în interesele lui Dugari Leonid, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Covaliov Natalia în interesele lui Dugari Leonid, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Covaliov Natalia în interesele lui Dugari Leonid, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dugari Leonid împotriva lui Dodi Alexandru privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărarea a încărcătorului auto şi restituţia civilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Iuliana Oprea 4