2ra-1709/13 — Excluderea datoriei din factură de plată şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – V. Ilaşco dosarul nr. 2ra-1709/13 instanţa de apel – E. Clim, M. Anton şi I. Secrieru DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi IonVîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Mutaf Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Mutaf împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la excluderea datoriei din factura de plată pentru serviciile comunale prestate şi recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 aprilie 2012 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 08 februarie 2012, Mutaf Lidia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la excluderea datoriei din factura de plată pentru serviciile comunale prestate şi recuperarea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 decembrie 2009, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 s-a adresat Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău cu cerere de încasare din contul său a datoriei pentru energia termică în sumă de 12067,58 lei pentru perioada de pînă la 01 octombrie 2009. Susţine că la 02 iunie 2010, Curtea de Apel Chişinău a dispus încasarea din contul său a sumei de 4533,52 ceia ce constituie datoria pentru ultimii trei ani, pretenţiile în privinţa sumei de 7534,06 lei au fost respinse de instanţa de apel.

Afirmă că a achitat suma încasată de instanţa de apel în mărime de 4533,52 lei, transferînd-o pe contul pîrîtului prin Banca de Economii în baza ordonanţei nr. 4129202 din 26 iulie 2011. Plata acestei sume a fost acceptată de către pîrît şi exclusă din bonul de plată pe luna octombrie 2011. Indică că a propus conducerii Întreprinderi Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 excluderea din suma datoriilor şi suma nerecunoscută de instant judecătorească în mărime de 7534,06 lei, în acest sens expediind în adresa ultimului scrisoare, la care prin telefon i-a fost explicat că excluderea sumei menţionate este posibil doar în baza unei hotărîri judecătoreşti. Solicită obligarea Întreprinderi Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 de a exclude din bonurile de plată suma de 7534,06 lei şi încasarea din contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul său a despăgubirii morale în mărime de 1000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă şi obligată Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 să excludă datoria Lidiei Mutaf în sumă de 7534,06 lei din bonurile de plată a serviciilor comunale pe apartamentul nr. 98 din str. Cahul 8/2, mun. Chişinău şi încasat din contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul Lidiei Mutaf prejudiciul moral în mărime de 1000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, a fost admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22,casată integral hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 12 martie 2013, Mutaf Lidia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată.

Susţine că instanţa de apel a interpretat eronat că SA „Termocom” este furnizorul de energie termică pentru locatari şi că SA „Termocom” este responsabil de efectuarea modificărilor în facturi, deoarece potrivit Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice aprobat prin Hotărîrea Guvernului 434 din 09 aprilie 1998, SA „Termocom” livrează energie termică pînă la hotarul de delimitare a blocurilor de locuit şi, fiindcă instalaţiile interne ale sistemului de încălzire se află în gestiunea întreprinderilor municipale SA „Termocom” încheie contracte de furnizare a energiei termice cu Întreprinderile Municipale de Gestionare a Fondului Locativ, care facturează plata pentru încălzire pentru fiecare apartament.

Afirmă că reieşind din contractul menţionat Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 i-a cerut încasarea datoriilor pentru energia termică şi i-a exclus suma de 4533,52 lei din toată datoria , prin urmare consideră că şi suma de 7534,06 lei poate fi exclusă de aceasta şi nu de SA ”Termocom”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 22 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa recurentei Mutaf Lidia la 18 februarie 2013, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f.d. 49). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 martie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum denotă actele cauzei la data de 01 decembrie 2009 Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 s-a adresat Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău cu cerere de încasare din contul Lidiei Mutaf a datoriei pentru energia termică în sumă de 12 067,58 lei pentru perioada de până la 01 octombrie 2009. Prin hotărea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 februarie 2010, s-a dispus încasarea din contul Lidiei Mutaf în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 a sumei de 12067,58 lei. Toto actele cauzei atestă că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2010 a fost admis apelul declarat de Mutaf Lidia şi modificată hotărîrea primei instanţe, prin micşorarea mărimii datoriei încasate de la Mutaf Lidia în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 de la 12067,58 lei pînă la 4533,52 lei, în rest fiind menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.

2-3). Este cert şi faptul că Mutaf Lidia a achitat suma încasată de către instanţa de apel în mărime de 4533,52, transferând-o pe contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 prin Banca de Economii în baza ordonanţei nr. 4129202 din 26 iulie 2011. Suma dată a fost acceptată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 şi exclusă din bonul de plată pe luna octombrie 2011, iar recurenta propunând conducerii intimatului excluderea din suma datoriilor şi suma ne recunoscută de către instanţa de apel în mărime de 7534,06 lei, cerinţă care a fost respinsă.

Înaintând acţiunea împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, Mutaf Lidia a solicitat obligarea Întreprinderi Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 de a exclude din bonurile de plată suma de 7534,06 lei şi încasarea din contul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 în beneficiul său a despăgubirii morale în mărime de 1000 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii instanţa de apel cu o motivare amplu argumentată, cu pronunţarea asupra tuturor aspectelor juridice şi trimitere, atât la probele administrate, cât şi dispoziţiile legale aplicabile la caz, temeinic a admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, casând integral hotărârea primei instanţe şi emiţând o hotărâre nouă cu privire la respingerea acţiunii.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că instanţa de apel corect a stabilit că în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, energia termică livrată consumatorilor se facturează de furnizori, şi anume, la caz de SA „Termocom”. Or, potrivit pct. 10 alin. (10) al Hotărârii Guvernului R. Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, cantitatea de energie termică utilizată lunar este confirmată printr-un act, semnat de reprezentantul furnizorului şi al gestionarului.

Raportând la caz prevederile enunţate şi având în vedere constatările enunţate instanţa de recurs apreciază drept justă concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că, responsabil de efectuarea modificărilor în facturi este furnizorul SA „Termocom”, iar ulterior, cantitatea de energie termică utilizată lunar fiind confirmată printr-un act, semnat de reprezentantul furnizorului şi al gestionarului. Drept urmare, responsabil de efectuarea modificărilor solicitate de recurenta urmau a fi operate de furnizor, pe cînd gestionarul, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, nefiind împuternicit de a factura energia termică livrată consumatorilor, la caz de a exclude datoria recurentei, fapt ce respinge argumentele recurentele formulate în acest sens.

Instanţa de recurs apreciază drept corectă şi concluzia instanţei de apel cu privire la legalitatea admiterii acţiunii de către prima instanţă, care, de astfel, a admis şi pretenţia cu privire la încasarea prejudiciului moral, or după cum justificat a remarcat instanţa de apel, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc, circumstanţe care la caz nu au fost constatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel este legală, fiind adoptată în limitele competenţei sale, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Distinct de cele relatate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Mutaf Lidia. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Mutaf împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 cu privire la excluderea datoriei din factura de plată pentru serviciile comunale prestate şi recuperarea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi IonVîlcov Tamara Chişca-Doneva