2ra-2880/15 — Exluderea din lista debitorilor, anularea sumelor din facturile de palata şi repararea prejudicului moral

prima instanţă:A. Andronic dosarul nr.2ra-2880/15 instanţa de apel: D. Manole S. Arnaut, E. Fistican ÎNCHEIERE 09 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Arabadji Ilie şi Arabadji Tamara împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8, intervenienţi accesorii Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului şi Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la obligarea excluderii din lista debitorilor, anularea sumelor din facturile de plată a serviciile comunale prestate, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de către Dumbrăveanu Iurie în interesele Întreprinderii Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8 și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 31 martie 2014 prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă : La 13 noiembrie 2013, Arabadji Ilie şi Arabadji Tamara au depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎMGFL nr. 8 cu privire la obligarea excluderii din lista debitorilor, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii au indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 aprilie 2007, au fost admise cerințele înaintate de ÎMGFL nr. 8 și încasat din contul lor în beneficiul ÎMGFL nr. 8 suma de 972, 12 lei, cu titlu de datorie pentru neplata serviciilor comunale şi suma de 150 de lei, cu titlu de taxă de stat, totodată, fiind respinse cerințele cu privire la încasarea sumei de 14 072 cu titlu de datorie.

Menționează că suma de 972, 12 lei, au achitat-o integral, însă pîrîtul timp de 5 ani îi intimidează, obligîndu-le să achite neîntemeiat suma de 6 930, 61 lei, și afișează la intrarea în scara blocului în care locuiesc, numele lor în lista debitorilor la neplata serviciilor comunale, ceea ce le creează probleme cu vecinii şi alţi locatari. Mai mult decît atît, din vina pîrîtului nu au putut înstrăina apartamentul, întrucît locuința lor figurează atît în contul analitic, cît şi în lista debitorilor, ca avînd datorii în legătură cu neplata serviciilor comunale în sumă de 6930, 61 lei, prin ce le-a cauzat și un prejudiciu moral considerabil. Reiterează reclamanții că s-au adresat de nenumărate ori în adresa pîrîtului, solicitînd excluderea din lista debitorilor, însă solicitările nu s-au soldat cu careva rezultate.

1 Solicită, obligarea ÎMGFL nr. 8 să-i excludă din lista debitorilor la neplata serviciilor comunale pe apartamentul nr. 29 din str. Mitropolit Varlaam 90, mun. Chişinău cu efectuarea modificărilor corespunzătoare în contul analitic, repararea prejudiciului moral în mărime de 2 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 decembrie 2013, au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesorii de partea pîrîtului SA „Termocom” în procedura planului şi SA „Apă-Canal Chişinău”. La 12 martie și ulterior, la 14 martie 2014, reclamanții Arabadji Ilie şi Arabadji Tamara au depus cereri de concretizare a cerințelor invocînd că nu au careva datorii față de ÎMGFL nr. 8. Solicită, anularea sumelor ce figurează ca datorii la apartamentul nr. 29 din str. Mitropolit Varlaam 90, mun.

Chișinău în sumă totală de 6875, 20 lei, constituite, conform facturilor fiscale eliberate de pîrît, inclusiv, datorii pentru neplata energiei termice, apei potabile și deservirea blocului, calculate conform informaţiei „Infocom” pînă în luna noiembrie a anului 2009 în sumă de 3402, 63 lei, 885,88 lei și respectiv, 2586,69 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 2 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată pentru plata taxei de stat în mărime de 308 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 31 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind exclusă din cont datoria în sumă de 6 875,20 lei și încasat de la ÎMGFL nr. 8 în beneficiul lui Arabadji Tamara și Arabadji Ilie taxa de stat taxa de stat în mărime de 206,25 lei, în rest cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015 a fost respins apelul declarat de Iurie Dumbrăveanu în interesele MFGF nr. 8 și menținută hotărîrea primei instanțe. În favoarea concluziei enunțate, instanțele ierarhic inferioare au reținut că legalitatea și temeinicia datoriilor incluse în bonurile de plată expediate reclamanților a fost verificată de către instanța judecătorească, în acest sens fiind pronunțată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 27 aprilie 2007, care prin prisma art. 123 CPC, constituie temei de excludere a datoriilor incluse în bonurile de plată. La data de 05 octombrie 2015, ÎMGFL nr. 8 a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele judecătorești au dat o apreciere juridică incorectă raportului juridic litigios, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii, nu au aplicat corect legea care urma să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea. Menționează că, instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul că cerințele cu privire la excluderea din facturile de plată a sumei de 6 875,20, au fost înaintate de către reclamanți cu omiterea termenului de prescripție. În acest context indică că în anul 2010 reclamanții s-au adresat cu o cererea prin care au solicitat efectuarea recalculărilor în temeiul hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 27 aprilie 2007, iar la cererea adresată au primit răspuns în termenul prevăzut de legislație la acest capitol. Respectiv, cu referire la prevederile Legii contenciosului administrativ indică că termenul de sesizare a instanței de judecată este de 30 de zile de la data comunicării 2 răspunsului la cerere, care la caz, a expirat la data de 25 septembrie 2010, cu toate acestea reclamanții au depus cererea de chemare în judecată cu omiterea termenului de prescripție și fără a solicita repunerea în termen, or, omiterea nejustificată a termenului de 30 de zile constituie temei de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea nejustificată a termenului de prescripție.

Totodată, menționează că intimații contestă facturile înaintate spre plată pentru serviciile locativ comunale prestate pînă în anul 2007, cu încălcarea prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ, deoarece în sensul acestei norme legale intimații urmau să conteste fiecare factur în termen de 30 de zile din momentul primirii. La 24 noiembrie 2015, Arabadji Ilie și Arabadji Tamara au depus referință la recursul declarat de ÎMFGL nr. 8, invocînd caracterul ilegal al acestuia și temeinicia deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Astfel, sunt neîntemeiate argumentele recurentului cu referire la faptul că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul că cerințele cu privire la excluderea din factură a sumei de 6 875,20 lei au fost depuse cu omiterea termenului de prescripție, deoarece în conformitate cu art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

Mai mult decît atît, cerințele înaintate de reclamanții Arabadji Tamara și Arabadji Ilie nu constituie obiect al litigiului în contencios administrativ, or, cauza a fost examinată de către instanțele ierarhic inferioare în procedura contencioasă, pentru care termenul în interiorul căruia persoana poate să-şi apere dreptul pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată este de 3 ani. 3 Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎMGFL nr. 8 ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 8, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 4