2ra-171/16 — Excluderea din facturile de plată a sumei datorate şi repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-171/16 Instanţa de fond: Judecătoria Rîșcani mun. Chişinău – Iu. Potînga Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Traciuc, V. Negru, Iu. Cotruță DEDIZIE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Sveatoslav Moldovan, Iurie Bejenaru, Elena Covalenco, Maria Ghervas examinînd recursul declarat de Lidia Mutaf în pricina civilă la acţiunea Lidiei Mutaf împotriva Societatăţii pe Acțiunii „Termoelectrica”, Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 şi Întreprinderii Municipale „Infocom” privind excluderea din facturile de plată a sumei datorate şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, prin care s-a admis apelul declarat de SA „CET- 2” succesor în drepturi al SA „ Termocom” şi s-a casat parţial hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 16 ianuarie 2015, prin care s-a admis parţial acţiunea, CONSTATĂ: La data de 12 martie 2013 Mutaf Lidia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Termocom”, ÎMGFL nr. 22 şi ÎM „Infocom” privind excluderea din facturile de plată a sumei datorate în mărime de 7 354,06 lei şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5 000,0 lei. În motivarea acţiunii Mutaf Lidia a indicat, că la data 01 decembrie 2009, ÎMGFL nr. 22 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind încasarea din contul ei a datoriei pentru energia termică în sumă de 12 607,58 lei pentru perioada de pînă la data de 01 octombrie 2009. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 02 iunie 2010, s-a încasat datoria formată în interiorul termenului de prescripție în sumă de 4 533,52 lei, în rest pretenţiile privind încasarea sumei de 7 354 ,06 lei au fost respinse ca tardive.

Suma încasată în baza deciziei instanţei de apel a fost achitată şi acceptată de către ÎMGFL nr. 22 şi exclusă din suma totală a datoriei de 12 607,58 lei şi din bonul de plată pentru luna octombrie 2011. Pentru excluderea din factură a sumei de 7 354,06 lei, nerecunoscută şi neîncasată de către instanţa de judecată, reclamanta s-a adresat către ÎMGFL nr. 22, SA „Termocom” şi ÎM „ Infocom” cu cerere, dar fiecare dintre destinatari au refuzat, referindu-se la obligațiunea altora din cei trei agenți de a exclude datoria din facturi. 1 Prin încheierea judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 16 ianuarie 2015, procesul pe capătul de cerere înaintat de reclamanta Mutaf Lidia împotriva pîrîtului IMGFL nr. 22 privind excluderea din facturile lunare de plată a agentului termic suma de 7354,06 lei pentru apartamentul nr. 98 din str. Cahul 8/2, mun.

Chişinău în cauza civilă la acţiunea înaintată de reclamanta Mutaf Lidia împotriva pîrîţilor SA „Termocom”, IMGFL-22 şi ÎM „INFOCOM” cu privire la excluderea din facturile de plată a datoriilor şi repararea prejudiciului moral, s-a încetat pe motiv că există o hotărîre irevocabilă ( f.d. 129). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 ianuarie 2015 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, a fost obligat pîrîtul SA „ CET 2”, succesor în drepturi al SA „ Termocom”, de a exclude din facturile lunare de plată a agentului termic suma de 7 354,06 lei, în rest pretenţiile au fost respinse ca fiind nefondate ( f.d. 128). Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la data de 16 februarie 2015, SA „CET 2”, succesor în drepturii al SA „ Termocom”, a depus apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi de respingerea acţiunii ( f.d.

137-138). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 17 septembrie 2015 s-a admis apelul depus de SA „ CET 2”, s-a casat în parte hotărîrea primei instanţe cu emiterea unei hotărîri noi, prin care s-a respins ca tardivă cererea reclamantei cu privire la excluderea din facturile de plată a datoriilor şi repararea prejudiciului moral în partea obligării SA „ CET 2” să excludă din facturile lunare de plată pentru serviciile comunale de consum a energiei termice suma datoriei în valoare de 7 354,06 lei, în rest hotărîrea a fost menţinută (f.d. 169). Nefiind de acord cu Decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015, Mutaf Lidia a depus recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe, ( f.d.

184-185). În motivarea recursului recurenta Mutaf Lidia a invocat, că în procesul de examinare a cauzei la prima şedinţă de judecată a înaintat demers privind repunerea în termenul prevăzut de art. 17 al Legii cu privire la contenciosul administrativ. Demersul a fost respins de instanţa de judecată pe motiv că litigiul nu ţine de contenciosul administrativ, cauza fiind examinată în procedura generală. Astfel, instanţa de apel, examinînd cauza în ordinea contenciosului administrativ, fără soluţionarea cererii de repunere în termen, a emis o decizie ilegală şi neîntemeiată. La data de 19 ianuarie 2016 SA „Termoelectrica” a depus referinţă, solicitînd respingerea recursului ca fiind unul neîntemeiat, nefondat şi lipsit de suport juridic ( f.d.

192-194). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 17 septembrie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal. Recursul depus la 17 noiembrie 2015 este depus în termen. În conformitate cu art.445 alin.(1), lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

2 În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către Mutaf Lidia întemeiat și care urmează să fie admis cu casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 şi remiterea cauzei la rejudecare din următoarele considerente. Din materialele dosarului rezultă, că Mutaf Lidia este proprietara apartamentului nr. 98 din str. Cahul 8/2, mun. Chişinău şi este consumator de servicii comunale, inclusiv agent termic. Conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, locatarii sunt obligaţi să achite lunar plata pentru serviciile locativ comunale.

Întrucît Mutaf Lidia nu a achitat bonurile de plată pentru serviciile de încălzire şi apă caldă pe perioada ianuarie 2003 - octombrie 2009, la data de 01 octombrie 2009 ÎMGFL nr. 22 s-a adresat cu acţiune de a încasa datoria acumulată în sumă de 12 067,58 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iunie 2010 a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 februarie 2010 în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, în temeiul art. 277 alin. 1 lit. b) Codul Civil, a fost micşorată mărimea datoriei încasate de la Mutaf Lidia în beneficiul ÎMGFL nr. 22 de la 12 067,58 lei pînă la 4 533,52 lei ( f.d. 3) Prin ordinul de încasare din 26 iulie 2011, Mutaf Lidia a achitat datoria în sumă de 4 533,52 lei ( f.d.

4). Necătînd la faptul, că datoria recunoscută de instanţă a fost achitată, în facturile de plată continue să figureze datoria în sumă de 7 534,06 lei, care a fost respinsă de instanţă. Mutaf Lidia în anul 2011, s-a adresat cu acţiune împotriva ÎMGFL nr. 22 privind obligarea excluderii datoriei de 7 534 lei din facturile de plată a serviciilor comunale. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 aprilie 2012 a fost admisă acţiunea, s-a obligat ÎMGFL nr. 22 să excludă datoria de 7 534,06 lei din facturile de plată ( f.d. 68). Hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, a fost casată cu respingerea pretenţiei ca fiind depusă împotriva pîrîtului necorespunzător, ( f.d.

69-71). La data de 12 martie 2013 Lidia Mutaf s-a adresat în instanţa de judecată de drept comun cu acţiune împotriva ÎMGFL nr. 22, SA „ Termocom” şi IM „ Infocom”, solicitînd excluderea datoriei de 7 534,06 lei din facturile de plată. Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, judecînd cauza în procedură generală, prin hotărîrea din 16 ianuarie 2015 a admis parţial acţiunea, a obligat SA „ CET 2”, succesor în drepturi al SA „ Termocom”, să excludă din facturile lunare de plată a serviciilor comunale eliberate pe numele Lidiei Mutaf, suma datoriei pentru agentul termic în mărime de 7 534,06 lei ( f.d. 128), iar prin încheierea din aceiași dată a încetat procesul în partea pretenţiilor formulate împotriva ÎMGFL nr. 22 pe motiv că există o hotărîre irevocabilă de respingere a acestor pretenţii (f.d.

120). 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 mai 2015 a fost admis apelul declarat de SA „ CET 2”, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi respinsă acţiunea ca tardivă ( f.d. 169). Instanţa de apel a reţinut că Mutaf Lidia la 09 iulie 2012 a solicitat SA „ Termocom” pe cale extrajudiciată excluderea din factura de plată a sumei de 7 534,06 lei, cu titlul de datorie. La data de 23 iulie 2012 a primit de la SA „ Termocom” răspunsul nr. 79/4301, prin care i s-a respins cererea. În pofida acestui fapt Mutaf Lidia s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată abia la data de 12 martie 2013 (f.d. 1), adică, cu depăşirea termenului legal stabilit de art. 14 alin. 1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000. Respingînd acţiunea reclamantei ca tardivă, instanţa de apel a omis să se expună asupra cererii Lidiei Mutaf din 12 martie 2014 privind repunerea în termen (f.d.

67). Instanţa de asemenea a omis să se pronunţe şi asupra procedurii de examinare a cauzei în prima instanţă. În pct. 58 al hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 16 ianuarie 2015 instanţa a indicat că „se va respinge ca nefondat argumentul SA „ CET 2”, succesor în drepturi al SA „ Termocom”, precum că s-a omis termenul de adresare conform art. 17 alin. 1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000. Instanţa a reţinut că reclamanta s-a adresat cu o cerere privind excluderea sumei din facturile de plată, ceea ce nu reprezintă obiect de examinare în ordinea contenciosului administrativ, prin urmare, cererea s-a examinat în ordine generală a procedurii civile”.

Instanţa de apel ca contraargument la concluziile primei instanţe a indicat că contestarea sumei incluse în facturile de plată pentru serviciile comunale se soluţionează conform prevederilor legii contenciosului administrativ, Aplicînd proceduri diferite la soluţionarea litigiului, instanţele au încălcat dreptul reclamantei la un recurs efectiv. Instanţele nu au stabilit caracterul litigiului, dacă ţine acesta de competanţa contenciosului administrativ sau e litigiu de drept comun, mai ales că nu au stabilit cine este autoritatea emitentă a facturilor, în care este inclusă datoria contestată.

Pentru a răspunde la această întrebare instanţele urmau să cerceteze relaţiile dintre furnizorul de agent termic SA „Termocom”, gestionarul fondului locativ ÎMGFL nr. 22 , consumatorul final Mutaf Lidia şi emitentul facturii de plată ÎM „ Infocom”, să stabilească în care condiţii şi cine este responsabil pentru corectarea datelor documentul operaţional economic factura de plată. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul lărgit ajunge la concluzia de a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele indicate, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, şi în dependenţă de situaţia stabilită, în 4 raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile civile, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. Instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 123 alin. 2 şi art. 265 lit. b) CPC urmează să verifice şi legalitatea încheierii din 16 ianuarie 2015 privind încetarea procesului pe capătul de cerere înaintat de Mutaf Lidia împotriva pîrîtului ÎMGFL nr. 22. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de Mutaf Lidia.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lidia Mutaf împotriva Societatăţii pe Acțiunii „Termoelectrica”, Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 şi Întreprinderii Municipale „Infocom” privind excluderea din facturile de plată a sumei datorate şi repararea prejudiciului moral. Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Elena Covalenco Maria Ghervas 5