2ra-1919/16 — obligarea excluderii din facturile de plata a sumei datorate

Dosarul nr. 2ra-1919/16

Prima instanță: judecătoria Rîșcani mun.Chișinău (jud.Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.D. Manole, Șt. Niță, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Ion Druță

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva deciziei din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel

Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia

Mutaf împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom”, Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, Întreprinderea Municipală „Infocom” cu

privire la obligarea excluderii din facturile de plată a sumei datorate și încasarea

prejudiciului moral,

c o n s t a t ă:

La data de 12 martie 2013, Lidia Mutaf s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Termocom”, Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 22 și ÎM „Infocom” solicitînd excluderea din facturi a sumei

datorate în mărime de 7354,06 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de

5000,0 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data 01 decembrie 2009,

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea din contul său a datoriei

pentru energia termică în sumă de 12607,58 lei pentru perioada de pînă la data de 01

octombrie 2009.

Prin decizia din 02 iunie 2010 a Curții de Apel Chișinău s-a încasat datoria

formată în interiorul termenului de prescripție în sumă de 4533,52 lei. În rest

pretențiile privind încasarea sumei de 7354 ,06 lei au fost respinse ca fiind tardive.

Suma încasată în baza deciziei instanței de apel a fost achitată și acceptată de către

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 și exclusă din

suma datoriei de 12607,58 lei și din bonul de plată pentru luna octombrie 2011.

Remarcă că, pentru excluderea din factură a sumei de 7354,06 lei,

nerecunoscută și neîncasată de instanța de judecată, s-a adresat către Întreprinderea

Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, SA „Termocom” și ÎM „

Infocom” cu cerere, dar fiecare dintre destinatari au refuzat, referindu-se la

obligațiunea altora din cei trei agenți de a exclude datoria din facturi.

1

Prin încheierea din 16 ianuarie 2015 a judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău s-

a încetat, din motiv că există o hotărîre irevocabilă, procesul civil pe capătul de

cerere înaintat de reclamanta Lidia Mutaf împotriva Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ nr. 22 privind excluderea din facturile lunare de plată

a sumei de 7354,06 lei în cauza civilă la acțiunea înaintată de Lidia Mutaf împotriva

SA „Termocom”, Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22

și ÎM „INFOCOM” privire la excluderea din facturile de plată a datoriilor și

repararea prejudiciului moral.

Prin hotărîrea din 16 ianuarie 2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Mutaf și a fost obligat

SA „CET 2”, succesor în drepturi al SA „ Termocom”, de a exclude din facturile

lunare de plată a agentului termic suma 7354,06 lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca fiind nefondate.

Prin decizia din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de SA „Termoelectrica și a fost menținută hotărîrea din 16 ianuarie

2015 a judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

La data de 17 iunie 2016, SA „Termoelectrica” a declarat recurs împotriva

deciziei din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd respingerea cererii

de chemare în judecată depusă de Lidia Mutaf împotriva SA „Termoelectrica”.

În susținerea recursului s-a invocat că decizia contestată este neîntemeiată.

Menționează că, SA „Termoelectrica” are încheiate contracte de livrare-

utilizare a energiei termice cu ÎMGFL, CCL, APLP și ACC, în volumul stabilit de

ambele părți, pînă la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță. Conturile

personale pe numele pîrîtilor sunt deschise în majoritatea cazurilor la Asociații,

Cooperative și Gestionarii Fondului Locativ. Însă, între furnizor și proprietarii,

chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în

cămine și încăperile nelocuibile din bloc nu sunt încheiate careva contracte.

Respectiv, SA “Termoelectrica” nu poate fi obligată să excludă careva sume din

factura de plată, pe motiv că nu îi poate fi impusă calitatea de pîrît în litigiile de acest

gen.

Consideră că, solicitarea excluderii din factură a unei anumite sume din

motivul aplicării termenului de prescripție extinctivă, nu este motiv de a admite

cerințele în cauză, deoarece datoria restantă a Lidiei Mutaf - locatar al

apartamentului nr.98 din str. Cahul, nr.8/2 este una valabilă și poate fi oricînd stinsă

benevol.

Indică că, lunar au fost expediate facturile pentru energia termică consumată,

care cuprinde calculul lunar și în cazul în care Lidia Mutaf nu era de acord cu

facturile expuse spre plată, urma să se conformeze prevederilor art. 14 al Legii

contenciosului administrativ și să înainteze o cerere prealabilă gestionarului fondului

locativ, ceea ce la caz nu s-a făcut. Prin efectuarea plăților lunar pentru energia

termică, se recunoaște datoria, respectiv cursul prescripției extinctive a fost întrerupt.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chișinău a fost adoptată la 05 aprilie 2016, iar SA

„Termoelectrica” a declarat recurs la data de 17 iunie 2016.

2

Materialele pricinii atestă că decizia contestată a fost expediată părților la data

de 20 aprilie 2016, conform scrisorii de însoțire (Vol.I, f.d.228), însă date despre

recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul declarat la data de 17 iunie 2016

de către SA „Termoelectrica”, este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de SA „Termoelectrica”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

3

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA „Termoelectrica”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” împotriva deciziei din 05 aprilie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Ion Druță

Oleg Sternioală

4