3ra-449/18 — excluderea sumei din datorie

3ra-449/18 — excluderea sumei din datorie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-449/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Melniciuc,

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi. V. Efros, I. Muruianu,

D E C I Z I E

23 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru,

judecători Iuliana Oprea, Luiza Gafton

Victor Burduh, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către Lidia Mutaf,

în cauza civilă la acțiunea Lidiei Mutaf împotriva Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22, Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” și

Întreprinderii Municipale „Infocom” cu privire la excluderea sumei din datorie,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 14 decembrie 2017,

prin care s-a respins apelul declarat de Lidia Mutaf, s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 19 iunie 2017,

C O N S T A T Ă:

Lidia Mutaf la 06 decembrie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva acțiunilor ÎMGFL nr.

22, SA „Termoelectrica” și ÎM „Infocom”, care au refuzat excluderea din facturile

de plată a serviciului agent termic suma de 18 365,52 lei, care s-a prescris în urma

inacțiunilor creditorului. ( f.d 3)

În motivarea acțiunii a indicat că anterior la 19 februarie 2014 ÎMGFL nr. 22

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Lidiei Mutaf, prin care a

solicitat încasarea datoriei de 27 067,70 lei pentru energia termică pe perioada

noiembrie 2001 – ianuarie 2014. Instanța de judecată prin hotărârea din 20 ianuarie

2016 a admis parțial acțiunea și a încasat numai suma de 9 139,18 lei.

Lidia Mutaf menționează că la 23 martie 2016 a executat hotărârea instanței

de judecată și a achitat suma de 9 139,18 lei. ÎMGFL nr. 22 a fost de acord cu

hotărârea instanței din 20 ianuarie 2016, dar a exclus din facturi doar suma achitată

9 139,18 lei, iar suma de 18 365,52 lei, respinsă de instanța de judecată ca fiind

prescrisă, continue să figureze în factura de plată ca datorie.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 10 octombrie 2016

reclamanta a expediat prin intermediul oficiului poștal cerere privind excluderea

din facturi a datoriei în sumă de 18 365, 52 lei, însă nu a primit niciun răspuns.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 19 iunie 2017,

s-a respins ca fiind lipsită de temei cererea de chemare în judecată depusă de către

Lidia Mutaf. ( f.d. 60, 63-65)

1

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 14 decembrie 2017 a respins

apelul declarat de către Lidia Mutaf, a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din data de 19 iunie 2017. (f.d. 117, 118-128)

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 13 februarie 2018 Lidia Mutaf

a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri privind

obligarea ÎMGFL nr. 22 să excludă din facturi suma de 5 797,74 lei ( f.d. 131-132).

În motivarea recursului a menționat, că instanța de apel a încălcat normele de

drept material, emițând o hotărâre neclară.

Recurenta susține că ÎMGFL nr. 22 s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Lidiei Mutaf și lui Marian Mutaf cu privire la încasarea în mod

solidar a datoriei în mărime de 27 504,70 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20 ianuarie 2016 s-a

admis parțial acțiunea, s-a încasat numai suma de 9 139,18 lei, în rest suma de 18

365,52 lei a fost respinsă pe motiv că suma de 12 067,58 lei repetat a fost inclusă

în datorie, deși în privința acesteia este o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar

suma de 5 797,74 lei a fost respinsă pe motivul nerespectării termenului de

prescripție.

Pe parcursul examinării dosarului ÎMGFL nr. 22 a exclus din datorii suma de

12 067,58 lei, dar nu și suma de 5 797,74 lei, respinsă prin hotărâre judecătorească

ca fiind prescrisă.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la data de 14 decembrie 2017, recursul declarat de către Lidia Mutaf la 13 februarie

2018 este depus în termen.

Potrivit art. 439, alin. (2) al CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3

judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe

recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din 18 aprilie 2018 a considerat recursul

admisibil.

Articolul 441 CPC stipulează că în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Conform art. 442, alin. (1) al CPC, judecând recursul declarat împotriva

deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

În conformitate cu art.445 alin. (1), lit. b) CPC instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Verificând cele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către

Lidia Mutaf întemeiat și care urmează să fie admis din considerentele ce preced.

Art. (2) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402-XV

din 24.10.2002 definește următoarele noțiuni:

2

consumator - persoană fizică sau juridică care beneficiază de servicii publice

de gospodărie comunală în baza unui contract încheiat cu operatorul.

operator - persoana juridică care dispune, dirijează, exploatează și întreține un

sistem public de gospodărie comunală și furnizează consumatorilor servicii publice

de gospodărie comunală în baza unui contract.

gestionar al fondului locativ - persoana juridică care este învestită cu drepturi

și împuterniciri pentru executarea obligațiilor ce țin de administrarea, întreținerea

și exploatarea fondului locativ.

intermediar la decontări - persoana juridică care, în numele operatorului sau a

gestionarului fondului locativ, asigură, în bază de contract, distribuirea pe

apartamente a volumelor de servicii comunale furnizate/prestate, emiterea și

expedierea bonurilor de plată, perceperea plăților de la consumatori și transferul

acestora operatorilor, informarea consumatorilor privind facturarea și obligațiile de

achitare a plăților pentru serviciile consumate.

Conform art. 3 alin. (1) și (5) din Legea menționată, serviciile publice de

gospodărie comunală asigură furnizarea/prestarea următoarelor servicii: a)

alimentarea cu apă; b) alimentarea cu energie termică; c) canalizarea și epurarea

apelor uzate și pluviale; d) salubrizarea, înverzirea localităților; e) asigurarea cu

transport public local; f) administrarea fondului locativ public și privat.

Agenții economici care furnizează/prestează servicii publice de gospodărie

comunală percep plățile direct sau prin intermediari la decontări, abilitați pe bază

de contract prin concurs.

În sensul art. art. 16-20 din Legea nr. 1402-XV din 24.10.200, gestionarea

serviciilor publice de gospodărie comunală se organizează și se realizează prin: a)

gestiune directă; b) gestiune delegată.

Conform art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie

comunală, persoanele fizice și juridice care beneficiază de servicii publice de

gospodărie comunală sânt obligate să achite contravaloarea serviciilor prestate,

conform facturilor primite.

Pct. 17 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 despre aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, prevede că plățile pentru serviciile locative, comunale și

necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale,

apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu,

eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Alin. alin. (2)-(4) din art. 25 din Legea respectivă prevăd acțiunile ce pot fi

întreprinse de către operator în privința consumatorilor care nu achită serviciile

prestate, inclusiv acționarea în judecată. Prin urmare, în caz de prestare a

serviciilor publice de gospodărie comunală, consumatorii urmează să achite

serviciile prestate.

În speță, instanța de recurs a constatat că Lidia Mutaf este domiciliată pe str.

xxxxx, mun. Chișinău și este consumator al serviciilor comunale furnizate de

gestionarul imobilului ÎMGFL nr.22.

Se mai constată că Lidia Mutaf a acumulat datorii la plata serviciului agent

termic, livrat de SA „Termoelectrica”, dar gestionat de ÎMGFL nr. 22.

3

ÎMGFL nr. 22, anticipat prezentului proces judiciar, de două ori, pentru

perioade diferite, a acționat-o pe Lidia Mutaf în instanța de judecată pentru

încasarea forțată a datoriilor.

Astfel, gestionarul a solicitat încasarea datoriei pentru perioada noiembrie

2001- noiembrie 2009 în sumă de 12 067,58 lei. (f.d.34) Curtea de Apel Chișinău

prin decizia nr. 2ra-2486/10 din 02 iunie 2010 a admis acțiunea gestionarului

fondului locativ parțial în sumă de 4 533,52 lei. În rest acțiunea a fost respinsă în

temeiul art. 267 Cod Civil și anume în legătură cu intervenirea prescripției.

De asemenea, ÎMGFL nr. 22 la 19 februarie 2014 a acționat-o pe Lidia Mutaf

în instanță pentru încasarea datoriilor acumulate în perioada decembrie 01

noiembrie 2009 - 01 ianuarie 2014, indicând că datoria formată este de 20 089,55

lei.(f.d.37) Judecătoria Râșcani mun. Chișinău prin hotărârea din 20 ianuarie 2016

a admis parțial acțiunea înaintată de ÎMGFL nr. 22, a încasat suma datoriei formată

în interiorul termenului de prescripție 9139,18 lei.

Ambele datorii, încasate de către instanțele de judecată au fost stinse de către

Lidia Mutaf: prin ordinul de încasare a numerarului nr.41289202 din 26 iulie 2011

în sumă de 4 533,52 lei (f.d.95) și prin ordinul de încasare a numerarului nr. 01

din 23 martie 2016 în sumă de 9 139,18 lei. (f.d.5)

Necătând la faptul că instanțele de judecată prin hotărâri irevocabile au

constatat întemeiate numai o parte din datorii și Lidia Mutaf a stins datoriile

recunoscute prin hotărâri judecătorești, gestionarul fondului locativ continuă să

includă în avizele de plată a serviciilor comunale datoriile respinse de instanțe.

Lidia Mutaf a formulat cerere de chemare în judecată către gestionarul

fondului locativ, prestatorul de servicii SA „Termoelectrica”, cât și ÎM „Infocom”

să-i fie exclus din facturile de plată a serviciului agent termic sumele, care s-au

prescris și au fost respinse de instanțe.

Instanțele au respins acțiunea prin prisma că este lipsită de cauză, motivând

că expirarea termenului de prescripție extinctivă în privința unor obligații

pecuniare, nu presupune sub nici o formă stingerea acestor obligații, însă doar

dreptul debitorului de a refuza executarea ei, implicit și imposibilitatea creditorului

de a solicita executarea silită în privință acestei obligații.

Instanța de recurs atestă că instanțele neîntemeiat au evitat să dea o soluție

pozitivă litigiului apărut între gestionarul serviciului agentului termic și reclamanta

Lidia Mutaf.

Obiect al litigiului sunt inacțiunile gestionarul serviciului energie termică

ÎMGFL nr. 22 privind soluționarea cererii Lidiei Mutaf de excludere din facturile

de plată a datoriilor prescrise.

Instanța reține că prescripția e un mod de a-l sancționa pe cel care a fost

delăsător cu dreptul său și nu a profitat de beneficiul pe care i-l oferă legea

pentru a apela la forța de constrângere a statului, atunci când datornicul său nu

se achită de obligații.

Este important de precizat că prescripția nu operează de drept. Pentru a

produce efecte, ea poate fi și trebuie invocată de regulă doar de către partea în

folosul căreia operează. De asemenea, pentru a produce efecte, prescripția trebuie

invocată în cadrul litigiului privind urmărirea datoriei prescrise.

Lidia Mutaf a explorat această prevedere legală în cadrul procedurilor

precedente privind încasarea datoriei pentru perioadele 01 noiembrie 2001- 01

noiembrie 2009 și 01 noiembrie 2009 – 01 ianuarie 2014.

4

Potrivit sistemului Informațional „Infocom-Bon”, în perioada 01 noiembrie

2001 – 01 ianuarie 2014 reclamantei Lidiei Mutaf i-au fost furnizate servicii de

agent termic în sumă totală de 26 574,01 lei.

Prin hotărârile judecătorești nr. 2ra-2486/10 din 02 iunie 2010 a Curții de

Apel Chișinău și nr.2-303/16 a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău a fost

recunoscută obligația cumulativă a Lidiei Mutaf de a achita datoria pentru agentul

termic consumat în perioada anilor 2001- 2014 în sumă totală de 13 672 lei, în rest

pretențiile în sumă de 12 902 lei au fost recunoscute tardive. Astfel, pentru

creditor a intervenit sancțiunea legală de nu a mai urmări această sumă. Necătând

la acest fapt, creditorul continue să includă în avizul de plată această datorie.

Se mai atestă că prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 16

ianuarie 2015 prestatorul de serviciu agent termic a fost obligat să excludă suma de

7 354,06 lei. (f.d.45), hotărârea fiind pusă în executare silită.

Astfel, din datoria cumulativă prescrisă în sumă de 12 902 lei, instanța de

recurs urmează să se expună numai asupra sumei de 5 548 lei, care și urmează să

fie exclusă din suma datoriilor Lidiei Mutaf față de gestionar.

Includerea acestei sume în facturi, după ce instanțele de judecată le-au

apreciat ca tardive, lipsindu-l pe creditor de dreptul de a mai urmări debitorul,

constituie de fapt o executare silită deghizată, de aceia pretențiile Lidiei Mutaf

privind excluderea din facturi a acestei sume sunt întemeiate.

Reclamanta Lidia Mutaf a formulat pretențiile sale către trei pârâți:

producătorul și furnizorul energiei termice SA „Termoelectrica”, operatorul acestui

serviciu ÎMGFL nr. 22 și operatorul de prelucrare a informației cu privire la

livrarea produsului și achitarea acestuia de către consumatori ÎM „Infocom”.

Analizând dacă toți pârâții sunt responsabili de soluționarea pretențiilor

reclamantei, instanța de recurs constată următoarele:

SA „Termoelectrica” este principalul producător și furnizor de energie

electrică și termică în or. Chișinau și suburbiile acestuia. Obiectul de activitate al

întreprinderii vizează: producerea energiei electrice; producerea, transportarea și

distribuția energiei termice către consumatori, organizații ale fondului locativ

municipal, instituții de stat, instituții bugetare/social-culturale, agenți economici

ș.a..

Prin urmare, serviciul agent termic este un produs furnizat de SA

“Termoelectrica”. Producătorul furnizează agentul termic nu direct consumatorilor

finali, dar operatorului ÎMGFL nr. 22, care distribuie agentul termic

consumatorilor finali.

ÎMGFL nu este proprietarul serviciului, dar operator al acestui serviciu.

Conform statutului, ÎMGFL nr. 22 are dreptul să încheie contracte cu

producătorii/furnizorii din numele locatarilor, inclusiv și cu întreprinderea

termoenergetică, iar locatarii, la rândul lor, sunt obligați să achite aceste servicii.

ÎMGFL nr.22 în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 3, alin.(l), lit.(b) ale Legii

nr.1402 din 24 octombrie 2002 cu privire la serviciile publice de gospodărie

comunală este operator, adică persoană juridică care dispune, dirijează,

exploatează și întreține un sistem public de gospodărie comunală.

Prin urmare, ÎMGFL gestionează serviciul agent termic, furnizându-l

nemijlocit consumatorilor finali, duce evidența consumului de către fiecare

consumator final, furnizează această informație către ÎM „Infocom”, care

5

facturează serviciul pentru fiecare consumator, iar în cazul datornicilor ÎMGFL îi

urmărește în justiție pentru datoriile acumulate.

Cu referire dacă ÎM „Infocom” se face responsabilă de excluderea datoriilor

din avizul de plată instanța de recurs menționează că prevederile pct. 2.2, Capitolul

II din Statutul Întreprinderii municipale ,,Infocom”, aprobat prin decizia

Consiliului mun. Chișinău nr. 4/9 din 12 iunie 2001, stipulează scopul și sarcinile

întreprinderii și anume, perfectarea bonurilor de plată pentru serviciile comunale

oferite populației; colectarea plăților pentru serviciile comunale și distribuirea lor

prestatorilor de servicii ș.a.

Astfel, ÎM „Infocom” este o întreprinderea municipală, specializată în

perfectarea avizelor de plată pentru serviciile locativ-comunale. Facturarea

serviciilor locativ-comunale este executată conform datelor primare prezentate de:

locatari (consumul de apa potabila si apa calda menajera, pentru apartamentele

contorizate); gestionarii fondului locativ (IMGFL, APLP, CCL, FD); prestatorii

serviciilor locativ-comunale.

Recalculările sunt efectuate numai în cazurile când acestea sunt prezentate

(sau acceptate) de către prestatorii serviciilor respective și prezentate la ÎM

„Infocom” în scris (conform documentelor stabilite). Prin urmare, ÎM „Infocom” în

scopul perfectării avizelor de plată pentru serviciile locativ-comunale, utilizând la

bază informația primară prezentată lunar de către prestatori și gestionari, nu

dispune de relații contractuale cu persoanele fizice și nu are careva responsabilități

față de aceste persoane, nu este proprietarul serviciului.

Analizând sarcinile fiecărui prestator de serviciu, instanța de recurs

concluzionează că responsabil de includerea sau excluderea din facturi a sumelor

datorate pentru serviciul prestat se face ÎMGFL nr. 22, care deține aceste

competențe în virtutea legii și a contractului de furnizare a agentului termic,

încheiat cu SA „Termoelectrica” .

Prin urmare, pretențiile Lidiei Mutaf, formulate față de SA „Termoelectrica”

și ÎM „Infocom” sunt neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 3 al Legii contenciosului administrativ nr.

793- XIV din 10 februarie 2000 obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl

constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este

vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise

de autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

Acțiunea în contenciosul administrativ constituie mijlocul legal prin care

persoana poate solicita apărarea drepturilor subiective, recunoscute de lege, care au

fost încălcate de autoritatea publică prin emiterea actului administrativ sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Dreptul subiectiv al reclamantei Lidia Mutaf este de a nu achita o datorie

recunoscută prin hotărâri judecătorești irevocabile ca fiind prescrisă cu respingerea

cererii creditorului urmăritor de a urmări această datorie. Pârâtul ÎMGFL nr. 22,

prin includerea în facturile de plată a acestei datori, încalcă acest drept al

consumatorului.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că soluțiile adoptate de către instanțele ierarhic

inferioare sunt neîntemeiate.

Din considerentele menționate și având în vedere că prima instanță și

instanța de apel au stabilit circumstanțele pricinii și nu este necesară verificarea

6

suplimentară și administrarea de noi dovezi, însă au apreciat arbitrar probele

administrate și au aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul declarat de către Lidia Mutaf, de a casa decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii parțial.

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de către Lidia Mutaf.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din data de 14 decembrie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din data de 19 iunie 2017, în cauza

civilă la acțiunea Lidiei Mutaf împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare

a Fondului Locativ nr. 22, Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” și Întreprinderii

Municipale „Infocom” cu privire la excluderea sumei din datorie.

Se adoptă o hotărâre nouă prin care se admite parțial acțiunea Lidiei Mutaf.

Se obligă Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 22

să excludă din facturile de plată a serviciului agent termic, furnizat Lidiei Mutaf

pentru apartamentului nr. xxxxx din str. xxxxx mun. Chișinău, suma de 5 548 lei

(cinci mii cinci sute patruzeci și opt lei).

În rest pretențiile Lidiei Mutaf se resping.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

judecători Iuliana Oprea

Luiza Gafton

Victor Burduh

Maria Ghervas

7