2rh-191/13 — Nulitatea actului juridic

Judecătoria Dubăsari Dosarul nr. 2rh-191/13 Judecător: V.Suciu Curtea de Apel Chişinău Judecători: Gh.Creţu, A.Doga, A.Pahopol Curtea Supremă de Justiţie Judecători: V.Doagă, N.Clima, Iu.Şumcov, I.Corolevschi, Iu.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de Zaporoşcenco Ion, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zaporoşcenco Serghei către Zaporoşcenco Ion, ÎPL „Poiana Nouă”, Primăria s. Pîrîta şi Consiliul local Pîrîta privind declararea nulităţii absolute a actului juridic şi înlăturarea impedimentelor în realizarea dreptului de posesiune şi folosinţă a terenului, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013, CONSTATĂ : La 11.07.2011, Zaporoşcenco Serghei a înaintat cerere de chemare în judecată către Zaporoşcenco Ion, ÎPL „Poiana Nouă”, Primăria s.Pîrîta şi Consiliul local Pîrîta, r-l Dubăsari privind declararea nulităţii absolute a actului juridic şi înlăturarea impedimentelor în realizarea dreptului de posesiune şi folosinţă a terenului.

În motivarea cererii reclamantul a invocat, că conform hotărîrii generale a ÎPL „Poiana Nouă” din luna februarie 1988, el a fost admis ca membru al tovărăşiei date, fiindu-i repartizat în posesie şi folosinţă lotul pomicol cu nr.143, nr.cadastral 3842112.245, cu o suprafaţă de 0,0758 ha. De lotul respectiv el s-a folosit o perioadă îndelungată de timp, gestionîndu-l ca un proprietar al bunului, efectuînd lucrările care au fost necesare reieşind din destinaţia agricolă a lui. Mai mult ca atît, a achitat toate plăţile necesare pe contul ÎPL „Poiana Nouă”, ca membru al întovărăşirii cu drepturi depline. Posesorul lotului vecin cu nr.142 din ÎPL „Poiana Nouă”, din momentul acordării şi pînă în prezent, este pîrîtul Zaporoşcenco Ion, care îi este frate.

Ulterior a ajuns la un acord cu fratele lui, Zaporoşcenco Ion şi i-a permis ultimului să se folosească de lotul pomicol cu nr.143, prelucrîndu-l din punct de vedere agricol şi adunînd roadă de pe acest teren. În luna mai 2011 el i-a spus lui Zaporoşcenco Ion să înceteze să folosească lotul pomicol nr.143, deoarece intenţionează să se folosească el de acesta în 1 continuare. Pîrîtul Zaporoşcenco Ion a refuzat să înceteze să folosească acest lot, interzicîndu-i accesul pe acest teritoriu şi spunîndu-i că conform unor acte el este deja posesorul lotului nr.143 a ÎPL „Poiana Nouă”. Făcînd cunoştinţă cu extrasul din Registrul bunului imobil cu nr.cadastral 3842112.245, a depistat că lotul pomicol nr.143 a ÎPL „Poiana Nouă” se află în folosinţa şi posesia lui Zaporoşcenco Ion, în baza deciziei Consiliului sătesc Pîrîta, r-l Dubăsari nr.8/7 din 29.10.2007.

Consideră că ÎPL „Poiana Nouă” şi Consiliul sătesc Pîrîta ilegal au transmis dreptul de posesiune şi folosinţă pîrîtului Zaporoşcenco Ion asupra lotului în litigiu, încălcînd grav drepturile lui, atunci cînd el nu a renunţat expres la stăpînirea bunului de fapt.

Prin hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 25 iulie 2012, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral, fiind declarată parţial nulă decizia Consiliului sătesc Pîrîta, r-l Dubăsari nr. 8/7 din 29.10.2007 pct. 2 şi 3 în partea recunoaşterii dreptului de folosinţă a lui Zaporoşcenco Ion asupra lotului nr. 143, situat pe teritoriul ÎPL „Poiana Nouă”, nr. cadastral 3842112.245 şi a aprobării listei posesorilor loturilor pomicole în partea identificării lui Zaporoşcenco Ivan ca posesor al lotului nr. 143 cu nr. cadastral 3842112.245; s-a dispus obligarea lui Zaporoşcenco Ion de a nu crea impedimente lui Zaporoşcenco Serghei la realizarea dreptului de posesie şi folosinţă de lotul de pămînt nr.143, cu suprafaţă de 0,0758 ha, nr.cadastral 3842112.245 situat pe teritoriul ÎPL „Poiana Nouă”, s. Pîrîta, r-l Dubăsari; s-a dispus încasarea de la Zaporoşcenco Ion în beneficiul lui Zaporoşcenco Serghei întru recuperarea cheltuielilor de judecată legate de plata taxei de stat – 150 lei, corespondenţa poştală – 155 lei, eliberarea actelor cadastrale – 61 lei şi cheltuielile de transport – 3 118 lei.

La 06.09.2012 Zaporoşcenco Ion a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 25.07.2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 a fost respins apelul declarat de Zaporoşcenco Ion şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Dubăsari din 25.07.2012. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 29.11.2012, Zaporoşcenco Ion a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Dubăsari din 25.07.2012 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardivă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013, a fost respins recursul declarat de Zaporoşcenco Ion şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012. La 17.04.2013 Zaporoşcenco Ion a înaintat cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei revizuite şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2012 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC. Astfel, Zaporoşcenco Ion a indicat că, în prezenta cauză, interesele sale au fost apărate de către avocatul Nicolae Ciolacu, căruia i-a transmis toate actele necesare, însă, după studierea materialelor cauzei la 11.03.2013, a constatat că 2 instanţelor nu le-au fost prezentate un şir de acte care atestă dreptul său de proprietate asupra lotului litigios.

Mai indică că, prin depunerea obiecţiilor la procesul-verbal al şedinţei de judecată din 23.10.2012, se confirmă întreprinderea tuturor măsurilor pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că cererea depusă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele. În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată.

Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 17.04.2013, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06.03.2013 şi temei de revizuire invocă lit. b) art. 449 CPC. Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente. Legea, art. 449 lit. b) CPC, vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuientul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii.

Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi 3 circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. La caz, revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. Mai mult ca atît, înscrisurile prezentate de revizuent nu cad sub incidenţa normei de drept menţionate supra. Or, informaţia conţinută în aceste înscrisuri a fost cunoscută instanţei de recurs la momentul emiterii deciziei revizuite, deoarece, o parte din înscrisurile prezentate au fost anexate la materialele cauzei (f.d. 170-171, 206-208). Cît priveşte înscrisurile prezentate de Zaporoşcenco Ion de la organul cadastral, Colegiul conchide că nu se încadrează sub aria lit. b) art. 449 CPC, deoarece au fost eliberate după adoptarea deciziei revizuite, iar revizuentul nu a probat că a adresat anterior careva demersuri în vederea obţinerii acestor înscrisuri.

Totodată, instanţa de revizuire apreciază critic afirmaţia revizuentului cum că din vina reprezentantului său, instanţei nu i-au fost prezentate mai multe acte. Or, această circumstanţă nu justifică temeinicia înaintării revizuirii anume în baza aflării circumstanţelor noi. Referitor la întreprinderea măsurilor de aflare a împrejurărilor şi faptelor noi în timpul judecării anterioare a pricinii, invocate de revizuient prin depunerea obiecţiilor la procesul-verbal, Colegiul le apreciază critic. Or, acţiunile în cauză au avut loc pînă la adoptarea deciziei revizuite şi, prin urmare, instanţa de recurs a cunoscut aceste împrejurări. Mai mult, lipsa de consistenţă a acestei afirmaţii se dovedeşte şi prin faptul că, în urma înaintării obiecţiilor, nu au fost obţinute înscrisurile prezentate de revizuient.

În acelaşi timp, instanţa de revizuire mai reţine că, Zaporoşcenco Ion a prezentat două Titluri de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, doar că ambele conţin înscrieri nedescifrabile prin aplicarea unui sigiliu cu inscripţia „stins” asupra altui sigiliu al organului cadastral, însă data aplicării, cît şi conţinutul sigiliului peste care a fost aplicat, nu sunt vizibile. Prin urmare, înscrisurile prezentate de revizuent nu pot influenţa soluţia adoptată, or, circumstanţele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Astfel, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, contrar afirmaţiei din cererea de revizuire. În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe revizuientul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. 4 Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova). Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova). Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Zaporoşcenco Ion împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Zaporoşcenco Serghei către Zaporoşcenco Ion, ÎPL „Poiana Nouă”, Primăria s. Pîrîta şi Consiliul local Pîrîta privind declararea nulităţii absolute a actului juridic şi înlăturarea impedimentelor în realizarea dreptului de posesiune şi folosinţă a terenului.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5