2ra-1404/13 — Încasarea datoriei

Judecătoria Basarabeasca Dosarul nr. 2ra-1404/13 Judecători: T. Molceanova Curtea de Apel Chişinău Judecători: L.Bulgac, L.Popova, A.Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Octavian Lungu, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎM „LKW-ALEX Spedition“ SRL către Octavian Lungu, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care a fost admis apelul, casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 13 martie 2012 şi emisă o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, CONSTATĂ : La 08 septembrie 2011, ÎM „LKW-ALEX Spedition“ SRL a înaintat o cerere de chemare în judecată către Octavian Lungu, solicitînd încasarea sumei de 11 933,95 lei cu titlu de datorie, a sumei de 5 177,40 lei cheltuielile pentru reparaţia porţii deteriorate de către pîrît, a sumei de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi 513 lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acţiunii.

În motivarea cererii reclamanta a invocat că, la 03 iulie 2010, între ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL şi Octavian Lungu a fost încheiat contractul individual de muncă nr.LO/10, prin care ultimul a fost angajat în serviciu la întreprinderea nominalizată în calitate de şofer. Tot în aceiaşi zi, între părţi a fost încheiat şi contractul cu privire la răspundere materială individuală deplină, prin care pîrîtul şi-a asumat obligaţia de răspundere materială deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise lui de către reclamant. Menţionează reclamantul, că înainte de efectuarea rutelor, pîrîtul a primit de la întreprindere bani pentru diferite cheltuieli (motorină, plăţi la frontieră, la vamă etc), fapt confirmat prin dispoziţia de plată nr.102 din 13 mai 2011, prin care pîrîtului i-a fost eliberată suma de 24 642 lei şi dispoziţia de plată nr.53 din 19 mai 2011 pentru suma de 9 363,28 lei, în total reclamantul i-a transmis pîrîtului suma de 34 005,28 lei.

După efectuarea rutelor, pîrîtul a prezentat dările de seamă pentru suma totală de 96 375,27 lei, astfel rămînînd dator întreprinderii cu suma de 13262,95 lei, din această sumă fiind exclus salariul pîrîtului, în mărime de 1 329 1 lei, astfel, la 04 iulie 2011, datoria pîrîtului faţă de reclamant a constituit suma de 11 933,95 lei. Susţine reclamantul că, la 05 mai 2011, Octavian Lungu a parcat camionul cu n/î HN AS 283 pe teritoriul deprinderii ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL în scopul efectuării reparaţiei.

În urma parcării, a deteriorat poarta întreprinderii, cauzînd astfel reclamantului prejudiciul în sumă de 5 177,40 lei, fapt confirmat prin Actul nr.D-41 din 21 iulie 2011 şi factura fiscală JB0425302 din 25 iulie 2011. În legătură cu acest fapt pîrîtului i-a fost remisă pretenţia nr.86 din 25 iulie 2011 pentru a se prezenta la oficiu pînă la data 20 august 2011, însă acesta a ignorat-o, fapt ce a determinat reclamanta să se adreseze instanţei de judecată cu cererea respectivă. Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 13 martie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că datoria pretinsă de reclamant de la pîrît nu poate constitui obiect al răspunderii materiale a salariatului pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise.

Împotriva hotarîrii menţionate, la 27 mai 2012, ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL a depus o cerere de apel, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea hotarîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, apelul a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 13 martie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat de la Octavian Lungu în beneficiul ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL suma de 11933, 95 lei cu titlu de datorie, suma de 785, 34 lei cu titlu de taxă de stat, 1 000 cu titlu de cheltueli de judecată, iar în total 13 719,29 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant parţial şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Astfel, s-a indicat că pretenţiile reclamantului în sumă de 11 933,95 lei sînt confirmate prin probele anexate la dosar, or, prin contractul de răspundere materială individuală deplină, pîrîtul şi-a asumat obligaţia să asigure integritatea valorilor transmise lui de către reclamant.

Totodată, a fost reţinut că procedura prealabilă de soluţionare a litigiului pe cale extrajudixiară a fost respectată de reclamant prin expedierea în adresa pîrîtului a somaţiei nr. 186 din 25 iulie 2011. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 01 martie 2013, Octavian Lungu a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Basarabeasca din 13 martie 2012. În argumentarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material. În acest sens a indicat că, contrar prevederilor art. 341 alin. (1) Codul muncii, intimatul nu a prezentat instanţei probe pertinente care ar justifica pretenţiile înaintate, limitîndu-se doar la prezentarea unor dispoziţii de plată.

2 Mai susţine recurentul că pînă în prezent de către intimat nu a fost citat pentru a i se explica care sunt pretenţiile faţă de dînsul, ceea ce este contrar prevederilor art. 342 alin. (1) Codul muncii. ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL a depus referinţă pe marginea recursului declarat de Octavian Lungu, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide netemeinicia lui, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Potrivit materialelor cauzei, la 03 iulie 2010, între ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL şi Octavian Lungu a fost încheiat contractul individual de muncă nr.LO/10, prin care ultimul a fost angajat în serviciu la întreprinderea nominalizată în calitate de şofer şi tot în aceiaşi zi şi cu acelaşi număr, între părţi a fost încheiat şi contractul cu privire la răspundere materială individuală deplină (f.d.

12-13). Prin ordinul nr. 11/08/16L din 01.08.2011 a fost desfăcut contractul individual de muncă la solicitarea angajatorului (f.d. 15). Ca urmare, ÎM „LKW-ALEX Spedition” SRL a solicitat de la fostul angajat restituirea datoriei formate din diferenţa de bani înmînată înainte de efectuarea rutelor pentru diferite cheltuieli şi dările de seamă prezentate după întoarcerea de pe rută, cît şi cheltuielile suportate pentru repararea porţii pe care a deteriorat-o pîrîtul atunci cînd a parcat autocamionul în ograda întreprinderii. Instanţa de fond a respins pretenţiile reclamantului, din motiv că datoria pretinsă de reclamant de la pîrît nu poate constitui obiect al răspunderii materiale a salariatului pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise (f.d.

153-156). Instanţa de apel a casat hotărîrea primei instanţe şi a emis o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant parţial şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Astfel, s-a indicat că pretenţiile reclamantului în sumă de 11 933,95 lei sînt confirmate prin probele anexate la dosar, or, prin contractul de răspundere materială individuală deplină, pîrîtul şi-a asumat obligaţia să asigure integritatea valorilor transmise lui de către reclamant. Totodată, a fost reţinut că procedura prealabilă de soluţionare a litigiului pe cale extrajudixiară a fost respectată de reclamant prin expedierea în adresa pîrîtului a somaţiei nr. 186 din 25 iulie 2011. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ susţine această soluţie, pornind de la următoarele.

După cum rezultă cu certitudine din materialele pricinii, recurentul primea înainte de efectuarea rutelor de la angajator bani necesari pentru diferite cheltuieli, iar la întoarcere prezenta dările de seamă pentru cheltuirea acestor resurse băneşti (f.d. 16-85). Afirmaţia recurentului cum că, contrar prevederilor art. 341 alin. (1) Codul muncii, intimatul nu a prezentat instanţei probe pertinente care ar justifica pretenţiile înaintate, limitîndu-se doar la prezentarea unor dispoziţii de plată, Colegiul o apreciază critic. Potrivit art. 341 alin. (1) Codul muncii, mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă.

Astfel, mărimea prejudiciului pretins de reclamant este reflectat de contabilitate, care elibera banii înaintea deplasării, iar la întoarcere primea darea de seamă pentru banii cheltuiţi. Mai mult ca atît, conform art. 338 alin. (1) lit. b) Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice. Or, asemenea documente unice sunt dispoziţiile de plată şi deconturile de avans. Astfel că, Lungu Octavian urmeaza să poarte raspundere materiala în baza documentelor unice, independent de contractul de raspundere materială.

Colegiul consideră declarativă şi afirmaţia recurentului cum că, pînă în prezent de către intimat nu a fost citat pentru a i se explica care sunt pretenţiile faţă de dînsul, ceea ce este contrar prevederilor art. 342 alin. (1) Codul muncii. Potrivit art. 342 alin. (1) Codul muncii, pînă la emiterea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) privind repararea prejudiciului material de către salariatul în cauză, angajatorul este obligat să efectueze o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit şi a cauzelor apariţiei lui. La caz, angajatorul a efectuat o astfel de anchetă, fapt reflectat în referinţa nr. 186 din 25.07.2011 şi despre care a fost înştiinţat angajatul (f.d.

91). Mai mult ca atît, prin acea referinţă, expediată lui Octavian Lungu şi recepţionată de acesta la 28.07.2011, ultimul a fost invitat la oficiul angajatorului pentru clarificarea situaţiei, însă acesta a neglijat invitaţia. Prin urmare, Colegiul conchide că angajatorul a respectat procedura legală de stabilire a mărimii prejudiciului cauzat, invitîndu-l pe angajat pentru darea explicaţiilor, însă acesta a omis să se folosească de dreptul său. Eronat interpretează recurentul şi prevederile art. 342 alin. (2) Codul muncii, atunci cînd afirmă despre obligativitatea angajatorului de a crea prin ordin o comisie cu participarea specialiştilor în materie. Or, potrivit acestei norme, angajatorul este în drept să creeze o asemenea comisie şi nu este obligat, aşa cum susţine recurentul.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre temeinicia pretenţiilor reclamantului. 4 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. În legătură cu cele relatate, conform art. 445 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Octavian Lungu. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a ÎM „LKW-ALEX Spedition“ SRL către Octavian Lungu, privind încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Valentina Clevadî Iuliana Oprea 5