3ra-1005/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3ra-1005/13 Judecător: D.Manole Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de SC „Casa Ceaiului” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Casa Ceaiului” SRL împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 20.12.2010, SC „Casa Ceasului” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 14.09.2010, conform declaraţiei primare cu numărul de referinţă 3027I33914, a importat din Sri Lanka ceai negru fermentat în ambalaje directe cu un conţinut de maximum 3 kg, marca „Akbar”. Marfa a fost prezentată spre devamare, însă autoritatea vamală n-a acceptat valoarea în vamă a mărfii, motiv pentru care, la 15.09.2010, impus de situaţia creată a depus la Biroul vamal Chişinău o cerere de eliberare condiţionată a mărfii, fiind prezentată şi garanţia bancară nr. 17/1203 din 15.09.2010. La 23.09.2010, autoritatea vamală a validat declaraţia nr. 3027 I 33914 în varianta în care a fost depusă iniţial, a acceptat declaraţia vamală în forma iniţială, fără a înainta careva obiecţii şi tot în aceiaşi zi, organul vamal a întocmit actul constatator, prin care a dispus încasarea suplimentară a drepturilor de import în sumă de 52 586,03 lei.

Reclamantul a indicat că consideră ilegal actul constatator. În justificarea acestei concluzii a menţionat că organul vamal nu poate să se expună pe una şi aceiaşi operaţiune economică, or, în aceiaşi zi la 23.09.2010, validează declaraţia vamală, iar în alt caz majorează valoarea acesteia. S-a mai indicat că, la întocmirea actului constatator, organul vamal nu a respectat carenţele legale privind întocmirea şi a depăşit termenul de prezentare a acestuia. Cere, reclamantul SC „Casa ceaiului” SRL anularea actului constatator nr. 271 din 24.09.2010. 1 Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08.07.2011 acţiunea a fost admisă şi a fost anulat actul constatator nr. 271 din 24.09.2010. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 07.12.2011, a fost admis recursul declarat de Biroul vamal Chişinău, casată hotărîrea primei instanţe şi a fost remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12.03.2012, cererea SC „Casa Ceaiului” SRL către Biroul vamal Chişinău a fost respinsă. Împotriva hotărîrii enunţate, la 26.03.2012, SC „Casa Ceaiului” SRL a declarat recurs, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 iulie 2012, s-a admis recursul declarat de SC „Casa Ceaiului” SRL. S-a casat integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2012 şi s-a restituit pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Rejudecînd cauza, la 16 noiembrie 2012, Curtea de Apel Chişinău prin hotărîrea pronunţată a respins ca neîntemeiată cererea depusă de SC „Casa Ceaiului” SRL.

Motivînd soluţia, instanţa a notat că, potrivit art. (8) alin. 3) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.97, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Justificînd aplicarea de către organul vamal a metodei de calcul de sine stătător, instanţa a relevat faptul că, SC „Casa Ceaiului” SRL nu a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii conform metodei nr.1.

La 14 martie 2013, SC „Casa Ceaiului” SRL a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012, prin care a solicitat casarea acesteia şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care actul constatator nr. 271 din 24.09.2010 să fie anulat ca ilegal. În vederea motivării cererii de recurs, SC „Casa Ceaiului” SRL şi-a manifestat dezacordul cu hotărîrea recurată, reiterînd circumstanţele cauzei, dar fără a se axa pe temeiurile indicate de art. 432 Cod de procedură civilă. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Potrivit art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. 2 Studiind materialele cauzei în raport cu recursul declarat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră pasibilă respingerii cererea de recurs şi menţinerea hotărîrii recurate. Instanţa de recurs reiterează că, conform cerinţelor art. 26 din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat în cazul, în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Ţinînd cont de materialele cauzei şi de normele legale ce reglementează aceste raporturi, Colegiul conchide că hotărîrea contestată este legală şi întemeiată, or, pretenţia reclamantului nu îşi găseşte suport legal în norma sus-citată. Colegiul constată că la adoptarea acestei hotărîri, instanţa de fond a administrat suficiente probe şi a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei. În aceste condiţii, adoptarea hotărîrii contestate s-a efectuat în strictă conformitate cu prevederile legii. Pornind de la condiţiile emiterii actului constatator nr. 271 din 24.09.2010, se conchide ca Curtea de Apel Chişinău temeinic a stabilit legalitatea acestui act.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la tariful, vamal valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Aceiaşi normă la alin (2) indică că, principala metodă dintre cele specificate la alin. (1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. În această ordine de idei, instanţa de fond, examinînd pretenţia reclamantului referitoare la alegerea metodei de calcul a mărfii în vamă, a apreciat ca legală procedura alegerii acesteia, elucidînd condiţiile în care s-a recurs la aplicarea metodei de rezervă, or, excluderea metodelor pînă la metoda de rezervă a fost efectuată justificat. În acest context, se remarcă că argumentul recurentului precum că aplicarea metodei de rezervă a calculării mărfii în vamă nu este justificată, este unul neîntemeiat, or, instanţa de fond a tălmăcit acest aspect în conţinutul hotărîrii recurate, constatînd că normele legale în acest sens au fost respectate.

Contrar celor conchise de recurent în sensul că nu au fost solicitate nici un fel de documente suplimentare şi nu s-au cerut careva explicaţii, fapt care în opinia acestuia exclude posibilitatea existenţei unor dubii, Colegiul remarcă că, potrivit prevederilor art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal nr 1380 din 20.11.97, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Aliniatul (2) al aceluiaşi articol enunţă că, autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

Consecvent şi relevant speţei se menţionează că, potrivit alin. (3) art. 8 al aceleaşi legi, în cazul în care nu există date ce ar confirma 3 corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Prin urmare, norma citată condiţionează posibilitatea determinării de către organul vamal de sine stătător valoarea mărfii doar cu lipsa de date ce ar confirm corectitudine determinării valorii în vamă a mărfii, fără a impune solicitarea unor date suplimentare aşa cum conchide recurentul.

În limita celor expuse, referindu-ne la faptul că instanţa a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, a aplicat corect cadrul legal referitor speţei şi a creat condiţii optime participanţilor la proces pentru ca aceştia să poată beneficia efectiv de drepturile procedurale, instanţa de recurs conchide că cererea de recurs este neîntemeiată iar hotărîrea contestată pasibilă menţinerii. În baza art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea de recurs declarată de SC „Casa Ceaiului” SRL. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 16 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SC „Casa Ceaiului” SRL împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Corolevschi Ion Vîlcov Iuliana Oprea 4