3ra-904/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-904/13 prima instanţă: E. Secrieru DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Ion Arhiliuc Tatiana Răducanu, Elena Covalenco examinând recursul declarat de Biroul Vamal Bender, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată împotriva Biroul Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 11 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă La 25 februarie 2011 societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul, societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată a invocat că la 08 februarie 2011 la Biroul Vamal Bender de către brokerul vamal IS „Moldvama Grup” a fost depusă pentru perfectare declaraţia vamală nr. 1506 I 536. Prin respectivul act a fost declarat importul de ceai negru şi verde în asortiment, efectuat de societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată, în cantitate de 13977 kg cu declararea valorii în vamă în cuantum de 144164,25 MDL. Menţionează reclamantul, că autoritatea vamală nu a acceptat valoarea în vamă indicată de declarant, solicitând prezentarea documentelor suplimentare, fiind suplimentar vizitat oficiul şi depozitul societăţii comerciale „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată, de către inspectorul Serviciului Vamal al Biroului Vamal Bender, A. Chiperi, precum şi analizate preţurile de vânzare al mărfii pe piaţă şi în reţeaua comercială „Metrou”.

La 10 februarie 2011, declarantului i-a fost înmânată o fişă, prin care Biroul Vamal Bender a solicitat de la acesta explicaţii suplimentare privitor la actele prezentate. La aceeaşi dată, colaboratorii Biroului Vamal Bender au declarat, că A. Chiperi, de comun acord cu Serviciul Vamal a stabilit, că valoarea în vamă pe operaţiunea de import menţionată, va fi stabilită prin aplicarea metodei nr.6. Indică recurentul că diferenţa valorii în vamă prin aplicarea metodei respective a constituit suma de 8647,71 MDL, iar potrivit declaraţiei vamale cu nr. 15061536 a constituit în cuantum total de 152811,96 MDL.

Urmare, prin scrisoarea nr.5/4 din 11 februarie 2011, societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată, a solicitat liberarea condiţionată a mărfii, după cum prevede art.7 al Legii cu privire la tariful vamal, acţiune refuzată de Biroul Vamal Bender prin răspunsul nr.01-12/85 din 11 februarie 2011. Astfel, prin scrisoarea nr.12/4 din 17 februarie 2011, societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată şi-a exprimat dezacordul cu acţiunile autorităţii vamale în vederea aprecierii valorii în vamă a mărfii şi cu refuzul în eliberarea condiţionată a mărfii, însă, întru evitarea cheltuielilor materiale suplimentare, legate de depozitarea mărfii, agentul economic a fost nevoit să achite diferenţa de 8647,71 lei.

Consideră reclamantul, societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată drept ilegalitatea acţiunilor Biroului Vamal Bender privind modalitatea de apreciere a valorii în vamă a mărfii la operaţiunea de import menţionată, precum şi refuzul autorităţii vamale la examinarea cererii privind elibera condiţionată a mărfii.

Solicită societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată: • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender, la determinarea (majorarea) valorii în vamă a mărfii, pentru declaraţia vamală nr. 15061536 din 08 februarie 2011, ilegale; • Modificarea declaraţiei vamale nr. 1506 I 536 din 8 februarie 2011, în vede micşorării valorii în vamă a mărfii cu 8647,71 MDL; • Încasarea de la Biroul Vamal Bender a sumei de 8647,71 MDL cu titlu de supraplată pentru operaţiunea de import menţionată; • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender la refuzul eliberării condiţionate potrivit cererii nr.5/4 din 11 februarie 2011, ilegale.

La 06 iulie 2012, reclamantul societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor sale, expuse în cererea împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestări actului administrativ, şi solicită: • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender, la determinare (majorarea) valorii în vamă a mărfii, pentru declaraţia vamală nr. 1506 I 536 din 08 februarie 2011, ilegale; • Anularea actului de inspecţie din 15 februarie 2011; • Modificarea declaraţiei vamale nr. 1506 I 536 din 8 februarie 2011, în vedere determinării valorii în vamă a mărfii conform metodei 1; • Încasarea din contul Biroului Vamal Bender a sumei de 8647,71 MDL, ca supraplată pentru operaţiunea de import nominalizată; • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender la refuzul eliberării condiţionate, conform cererii din 5/4 din 11.02.2011, ilegale.

Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 11 iulie 2012, acţiunea a fost admisă. La 28 februarie 2013, Biroul Vamal Bender a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii prime instanţe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat, că hotărârea instanţei de judecată este ilegală, fiind aplicate greşit normele de drept material. Indică recurentul că în urma examinării actelor comerciale prezentate de societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată, aceasta nu a putut să confirme valoarea mărfii în vamă şi în astfel de circumstanţe, conform art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea mărfii, aplicînd consecutiv metodele prevăzute de lege.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Bender, întemeiat şi care urmează a fi admis, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o hotărârea nouă de respingere a acţiunii din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

În şedinţa de judecată s-a constatat că societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Biroului vamal Bender prin care a solicitat de a recunoaşte nulă acţiunilor biroului vamal Bender, şi anume: • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender, la determinare (majorarea) valorii în vamă a mărfii, pentru declaraţia vamală nr. 1506 I 536 din 08 februarie 2011, ilegale; • Anularea actului de inspecţie din 15 februarie 2011; • Modificarea declaraţiei vamale nr. 1506 I 536 din 8 februarie 2011, în vedere determinării valorii în vamă a mărfii conform metodei 1; • Încasarea din contul Biroului Vamal Bender a sumei de 8647,71 MDL, ca supraplată pentru operaţiunea de import nominalizată; • Recunoaşterea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Bender la refuzul eliberării condiţionate, conform cererii din 5/4 din 11.02.2011, ilegale.

Prima instanţă a emis hotărîrea sus enunţată. Conform art.8 alin.(1), (2), (3) din Legea cu privire la tariful vamal, nr.1380 din 20 noiembrie 1997, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Conform art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicare consecutivă a metodelor specificate la art. 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei ca aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care R. Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile. Astfel, determinarea valorii în vamă este o prerogativă exclusivă a organului vamal în cazul existenţii unor date ce ar crea suspiciuni privitor la corectitudinea valorii mărfii în vamă sau că datele prezentate nu sunt veridice sau nu sunt suficiente.

Din normele citate rezultă cert că chiar şi în cazul prezentării întregului set de documente prevăzute de lege pentru determinarea valorii în vamă în baza tranzacţiei, organul vamal, ca autoritate responsabilă nemijlocită care exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă, poate să determine de sine stătător, în cazurile prevăzute de lege, valoarea în vamă în baza metodei de rezervă. Prerogativele în cauză sunt expres prevăzute şi în hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 despre aprobarea Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Mai mult decat atît, organul vamal antrenat la vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv privind preţurile la mărfurile din circuitul extern, preţurile la mărfurile identice s-au similare.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă eronat a ajuns la concluzia de admitere a acţiunii.

În susţinerea poziţiei sale prima instanţă a invocat precum că societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată a calculat corect valoarea mărfii în vamă, utilizînd metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile de comerţ exterior de vânzare-cumpărare, având bază valorică (în cadrul cărora decontările pentru marfa cumpărată se fac prin plăţi băneşti) şi în baza preţului efectiv plătit exportatorului, a inclus în valoarea în vamă a mărfurilor introduse şi cheltuielile privind livrarea mărfii până la locul de intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova, confirmând documentar valoarea în vamă anunţată de el.

Conform art. 17 alin.(1) a Legii cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie susţine că la 30 septembrie 2011 societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată a prezentat spre vămuire ceai în cantitate de 13977 kg, conform declaraţiei vamale nr.1506I536 din 08 februarie 2011, achitînd drepturi vamale de import în sumă de 146911,78 MDL, reieşind din valoarea în vamă de 508697,28 MDL, fiind aplicată metoda 1 de determinarea a valorii în vamă a mărfii. Ca urmare a verificării valorii în vamă, organul vamal a constatat incorectitudinea determinării valorii în vamă, fiind aplicată metoda nr.6 de determinare a valorii în vamă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că documentele prezentate de către societatea comercială „Casa ceaiului”, societate cu răspundere limitată, prezintă neconcordanţe şi anume: • Contractul comercial prevede condiţiile de livrare CPT, iar în factura comercială condiţiile de livrare sunt FOB; • În invoice preţul este unul şi acelaşi pentru toate tipurile de ceai fără a ţine cont de ambalaj; • Data perfectării certificatului de origine (16 noiembrie 2010) nu corespunde cu data perfectării declaraţiei vamale (08 noiembrie 2010) – certificatul de origine întocmindu-se pînă la depunerea declaraţiei vamale; • Declaraţia de export este din 08 noiembrie 2010, iar invoice este din 15 noiembrie 2010 – ca şi în cazul certificatului de origine, declaraţia de export se întocmeşte pînă la depunerea declaraţiei vamale; • La declaraţia vamală nu au fost anexate listele de ambalaj şi certificatul de calitate.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că organului vamal în urma exercitării controlului privind corectitudinea determinării valorii în vamă asupra mărfurilor, colaboratorii secţiei venituri şi valoare în vamă a Biroului vamal Bender au depistat abateri de la prevederile Legii cu privire la tariful vamal şi a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în consecinţă incorect au fost calculate şi achitate drepturile vamale de import. Astfel, pentru înlăturarea greşelilor menţionate s-a dispus reexaminarea valorii în vamă declarate pe declaraţia vamală nr 1506I536 prin care s-a dispus majorarea valorii în vamă cu 30884,67 MDL şi achitarea în bugetul de stat deferenţa de 8647,71 MDL.

Reieşind din cele susmenţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acţiunile organului vamal în vederea majorării valorii în vamă, fiind aplicată metoda nr.6 de rezervă la calculare a drepturilor import, sunt justificate, deoarece societatea comercială „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată nu a prezentat date veridice în vederea aplicării metodei 1 de determinare a valorii în vamă.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost stabilite corect de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a dovezilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acţiunea societăţii comerciale „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ se respinge. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul vamal Bender.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Bender din 11 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată împotriva Biroul Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care: Se respinge acţiunea societăţii comerciale „Casa ceaiului” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecător Sveatoslav Moldovan Ion Arhiliuc Tatiana Răducanu Elena Covalenco